Mai sunt doar câteva luni pâna când vom cunoaște câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură din acest an. Până la aflarea celui de-al 113-lea laureat al acestui prestigios trofeu literar, vă recomandăm operele a zece foști câștigători, disponibile pe eMAG

1. Svetlana Aleksievici (2015)

Începem, cum e și firesc, cu ultima câștigătoare a trofeului acordat de Academia Regală Suedeză celor mai buni scriitori din lume din 1901 încoace. Scriitoarea și jurnalista bielorusă a fost laureată „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinței și curajului în zilele noastre”, potrivit motivației Comitetului Nobel.

Aleksievici este prima femeie de limbă rusă care a primit premiul Nobel pentru literatură, călcând pe urmele lui Ivan Bunin (1933), Boris Pasternak (1958), Mihail Șolokov (1965), Aleksandr Soljeniţîn (1970) şi Iosif Brodski (1987). Jurnalista, a 14-a femeie laureată a premiului Nobel pentru literatură, a denunțat, printre altele, în cărțile sale războiul, violența și manipularea pe care a fost clădită măreția fostului imperiu sovietic.

Recomandarea eMAG: „Soldații de zinc

„E imposibil să povestești totul. A fost ceea ce a fost, după care a rămas ceea ce am văzut și am ținut minte, deja numai o parte din întreg, iar mai încolo are să fie ceea ce pot să povestesc în cuvinte – a zecea parte…” (Soldații de zinc)

2. Herta Muller (2009)

În urmă cu șapte ani, Herta Muller, scriitoarea germană născută în Banat, la Nițchidorf, a devenit al treilea laureat al Premiilor Nobel de origine română, după Elie Wiesel (Premiul Nobel pentru Pace – 1986) și George Emil Palade (Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină – 1974).

Motivația Comitetului în cazul scriitoarei de origine română a fost: „pentru concentrația poeziei și franchețea prozei care descrie viața celor dezrădăcinați”. Muller încearcă, prin scris, să se trateze de sechelele lăsate de sistemul opresiv comunist, cu care a luptat, căruia a refuzat să-i fie complice și de care nu s-a considerat scăpată multă vreme după ce a emigrat în Germania, în 1987.

Recomandarea eMAG: „Animalul inimii

„Nu voiam să părăsim ţara. Nu voiam să ne urcăm nici în Dunăre, nici în aer, nici în trenuri de marfă. Ne-am dus în parcul plin de bălării. Edgar spuse: Dacă ar pleca cine ştim noi, toţi ceilalţi ar putea să rămână în ţară. Dar nici el nu credea. Nimeni nu credea că cine ştim noi va pleca. În fiecare zi se auzeau zvonuri despre bolile vechi sau mai noi ale dictatorului. Nici în astea nu mai credea nimeni. Cu toate că toţi le dădeau mai departe în alte urechi. Şi noi răspândeam zvonurile, ca şi când ar fi purtat în ele virusul morţii, care-l va fi nimerit totuşi în cele din urmă pe dictator: cancer pulmonar, cancer laringian, şopteam, cancer intestinal, comoţie cerebrală, paralizie, leucemie.” (Animalul inimii)

3. Patrick Modiano (2014)

Francezul Patrick Modiano a primit Nobelul pentru literatură în urmă cu doi ani „pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înțeles destine umane și a dezvăluit universul țărilor aflate sub ocupație”, conform motivației Comitetului suedez.

Prolificul scriitor francez – care a scris aproape 30 de cărți de la debut până astăzi – are o abilitate nemaivăzută de a jongla cu timpul și spațiul în operele sale. Cu toate astea, modest, susține că scrie mereu „le même roman”, iar criticii susțin că nimic în romanele sale nu este cu adevărat spectaculos în afara romanelor în ansamblu.

Recomandarea eMAG: „Orizontul

„De ceva vreme, Bosmans îşi rememora cîteva episoade din tinereţe, episoade disparate, frînturi, figuri fără nume, întîlniri fugitive. Toate aparţineau unui trecut îndepărtat, dar, pentru că secvenţele acestea nu aveau legătură cu viaţa lui ulterioară, rămîneau suspendate, într-un prezent perpetuu. Avea să se gîndească mereu la ele, fără să găsească vreodată răspunsuri. Aveau să rămînă pentru totdeauna nişte cioburi enigmatice de amintiri. Începuse să facă o listă, încercînd să găsească măcar cîteva puncte de reper: o dată, un loc precis, un nume pe care nu ştia să-l scrie. Își cumpărase un carnețel Moleskine cu copertă neagră și-l ținea în buzunarul interior al hainei, ca să-și poată lua notițe ori de câte ori îi fulgera prin minte una dintre acele fărâme de amintiri. I se părea că încearcă să dezlege o pasiență. Însă întorcându-se pe firul timpului simțea uneori un regret: de ce urmase un anume drum, și nu altul?” (Orizontul)

4. Alice Munro (2013)

Canadianca Alice Munro, laureată în 2013 a Premiului Nobel pentru literatură, este supranumită „maestra artei nuvelelor contemporane” sau „Cehov al Canadei rurale”. Scriitoarea a marcat o premieră în istoria Premiilor Nobel, fiind primul autor care scrie doar nuvele și care câștigă prestigiosul trofeu. Munro a fost premiată „pentru arta subtilă a nuvelelor, impregnată cu un stil clar și cu realism psihologic”, potrivit motivației Academiei suedeze.

Alice Munro scrie în principal nuvele, uneori asociate între ele, centrate adeseori pe personaje feminine, cu o acţiune situată în provinciile Ontario şi Columbia Britanică, din anii ’40 până în prezent. Stilul său a fost nu o dată comparat cu al marelui Cehov, motiv pentru care a și primit porecla de „Cehov al Canadei rurale”.

Recomandarea eMAG: „Dragă viață

„Dar știam numele bărbatului care locuia acolo sau care a locuit acolo la un moment dat, pentru că acum s-ar putea să fi murit. Roly Grain se numea, și el nu joacă niciun rol mai departe în ceea ce scriu acum, în ciuda numelui său de trol, pentru că aceasta nu este literatură, ci doar viață.” (Dragă viață)

5. Mario Vargas Llosa (2010)

Peruanul Mario Vargas Llosa a fost unul dintre scriitorii care au așteptat zeci de ani premiul Academiei suedeze, primindu-l într-un moment în care devenise membru marcant al listei „refuzaților” la Nobel, alături de Cehov, James Joyce, Proust sau Tolstoi, printre alții. Llosa a fost recompensat pentru „cartografierea structurilor puterii, pentru descrierile sale pătrunzătoare care vorbesc despre rezistenţa individului, revolta şi eşecul său”, a precizat Academia suedeză.

Considerat unul dintre marii scriitori ai Americii Latine, alături de Marquez, Borges și Coelho, Llosa este cel mai puțin înclinat spre „fantastic” dintre acești magicieni ai cuvintelor sudamericani, fiind – cel puțin la începuturile carierei sale – influențat mai mult de europenii Camus și Sartre.

Recomandarea eMAG: „Conversație la catedrală

”Împrejur pute a transpirație, a usturoi și ceapă, a urină și a gunoi învechit, și muzica difuzorului se amestecă cu zumzetul vocilor, cu duduituri de motor și cu claxoane, ajungând la urechi deformată, îngroșată. Chipuri pârlite de soare, pomeți proeminenți, ochi adormiți din obișnuință sau din nepăsare vagabondează printre mese, se-adună ciorchine lângă tejghea, încurcă intrarea altora. Ambrosio primește țigara întinsă de Santiago, fumează, aruncă chiștocul pe jos și-l storcoșește cu piciorul. Soarbe din ciorbă zgomotos, suge carnea de pește de pe oase până le lasă lucii, ascultând sau răspunzând sau întrebând, și mestecă bucățele de pâine, trage lungi înghițituri din cana cu bere și se șterge cu mâneca de sudoare: ce ți-e și cu vremea asta, cum trece pârdalnica de nu-ți dai seama, conașule. Gândește: de ce nu plec? Gândește: trebuie să plec și mai comandă bere. Umple paharele, și-l ia pe al său și pe când vorbește, rememorează, visează sau gândește, observă cercul de spumă spart de mici cratere, guri ce se cască tăcute vomitând bulbuci aurii și dispar în lichidul gălbui pe care-l încălzește cu mâna. Bea fără să închidă ochii, râgâie, scoate și aprinde țigări, se apleacă să-l mângâie pe Hărmălaie: lucruri de-ale trecutului, dracu’ să le pieptene”. (Conversație la catedrală).

6. Doris Lessing (2007)

De-a lungul impresionantei sale cariere, Doris Lessing a fost distinsă cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar în 2007 a devenit a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat premiul Nobel pentru literatură.

Comitetul Nobel a ales atunci să recompenseze „povestitoarea epică a experienţei feminine, care, cu scepticism, ardoare şi forţă vizionară analizează o civilizaţie divizată”, a indicat într-un comunicat remis la momentul respectiv Academia suedeză.

Scriitoarea născută în Iran și crescută în Rhodesia de Sud (Zimbabwe), dar afirmată în Anglia, a rămas toată viața o femeie simplă, casnică. Căsătorită la 19 ani, ulterior divorțată și recăsătorită, apoi iar divorțată, mamă a trei copii, Lessing a avut o singură obsesie constantă toată viața: scrisul. S-a stins din viață la 94 de ani, în 2013, lăsând în urmă o operă de dimensiuni impresionante: peste 75 de cărți publicate.

Recomandarea eMAG: „Mitra

„Te înfurii când rostesc cuvântul Monștri, dar nu trebuie decât să te uiți la tine. Uită-te la tine… și uită-te la mine. Hai, uită-te. Nu port centura din flori roșii, așa că poți să vezi cum sunt făcută. Acum uită-te la Mitra, suntem la fel, Mitra și Mitrele. Nici nu mă mir că-ți acoperi trupul în părțile acelea, dar noi nu trebuie să o facem. Noi suntem plăcute ochiului cum sunt scoicile acelea pe care le culegi de pe stânci după furtună. Frumoasă… tu m-ai învățat cuvântul ăsta și îmi place să-l folosesc. Sunt frumoasă, întocmai ca Mitra cu florile ei roșii delicate. Dar tu ești făcut numai din noduri și gloduri și chestia aia ca un furtun, chestia aia care arată câteodată ca o vietate marină… Și te mai miri că, atunci când s-a născut primul copil care arăta ca tine, noi l-am lăsat pradă vulturilor?” (Mitra)

7. Jose Saramago (1998)

Lusitanul Jose Saramago, omul despre care s-a spus că a făcut prin toate romanele sale „o pledoarie strălucită pentru fantasmele lucrurilor aproape imposibile care planau asupra unei vieţi explicabile ca fenomen fizic”, a fost răsplătit în 1998 cu Premiul Nobel pentru literatură.

Saramago, „care prin parabolele sale, susținute de imaginație, compasiune și ironie ne ajută continuu să înțelegem, iar și iar, o iluzorie realitate”, după cum și-a justificat Comitetul Nobel alegerea, a fost toată viața trei lucruri: ateu, comunist și scriitor. Suprarealist până la incandescență, Saramago reușește în romanele sale să facă o demonstrație strălucită, logică și coerentă pentru acele situații „care ar fi putut să fie, dar nu au fost”.

Recomandarea eMAG: „Cain

„Cititorul a văzut bine, Domnul i-a poruncit lui Avraam să-i sacrifice propriul fiu, a făcut-o cu desăvârşită naturaleţe, aşa cum ceri un pahar cu apă atunci când îţi este sete, ceea ce înseamnă că era un obicei, şi încă unul înrădăcinat. Ar fi fost logic, natural, pur şi simplu uman, ca Avraam să-l fi trimis pe Domnul undeva, dar n-a făcut-o”. (Cain)

8. Orhan Pamuk (2006)

Orhan Pamuk, primul scriitor turc recompensat cu premiul Nobel și cel mai bine vândut scriitor în limba turcă, tradus în peste 60 de limbi, explorează conflictul Est-Vest, ciocnirea civilizației orientale cu cea occidentală.

Pamuk, „care în aventura sa în căutarea sufletului melancolic al orașului său natal a descoperit noi simboluri ale ciocnirii și întrepătrunderii culturilor”, după cum puncta Academia Suedeză acum zece ani, este și un fervent activist politic și unul dintre opozanții și criticii regimului lui Erdogan.

Împărțit între aceste două mari repere de existență, Orhan Pamuk susține că se simte bine doar în prezența hârtiei și anunță că a ajuns abia la jumătatea carierei sale de scriitor.

Recomandarea eMAG: „Viața cea nouă

„Am tăcut multă vreme. M-am gândit îndelung la ce întrebare să-i pun și cum să i-o pun. Iar el s-a gândit, poate, îndelung, la cum să scape de întrebările mele și de mine. Am mai zăbovit un timp. Apoi a sosit momentul dezastrului. El a plătit ceaiul. M-a îmbrățișat și m-a sărutat pe obraji. Ce mult se bucurase să mă vadă! Și ce dezgustat eram eu de el! Ba nu, de acord, îmi plăcea! Ba nu, de ce mi-ar fi plăcut? Aveam să-l omor!” (Viața cea nouă)

9. William Golding (1983)

Englezul William Golding a debutat cu un volum de versuri în cariera de scriitor, dar romanele sale i-au adus consacrarea la scară mondială. Participant activ la Al Doilea Război Mondial, Golding rămâne cu sechele pe viață, nefiind capabil ulterior să mai vadă în om o ființă inocentă. Premiat cu Nobelul pentru literatură în 1983, „pentru nuvelele sale, care, cu perspicacitatea artei narative realiste și diversitatea și universalitatea mitului, iluminează condiția umană în lumea de astăzi”, Golding a fost un scriitor prolific, dar cariera sa va fi mereu marcată de succesul primului său roman, ”Împăratul muștelor”, respins de douăzeci și unu de editori înainte de a vedea lumina tiparului și a deveni un succes răsunător.

Recomandarea eMAG: „Împăratul muștelor

”Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de „puştii”. Descreşterea în înălţime, de la statura lui Ralph în jos, avea loc treptat; şi, cu toate că exista o categorie confuză, cuprinzându-i pe Simon, Robert şi Maurice, nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. Puştii neîndoielnici, cei de vreo şase ani, duceau o viaţă a lor, foarte distinctă, dar în acelaşi timp intensă. Mâncau mai toată ziua, culegând fructe de unde reuşeau să ajungă, fără să strâmbe din nas, dacă erau sau nu coapte sau bune. Se obişnuiseră cu durerile de stomac si cu un fel de diaree cronică. Sufereau spaime nemărturisite in beznă şi se ghemuiau unul într-altul, căutând alinare. În afară de hrană şi de somn, îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. Plângeau după mămicile lor mult mai puţin decât te-ai fi putut aştepta; se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari.” (Împăratul muștelor)

10. J.M. Coetzee (2003)

John Maxwell Coetzee, născut în Africa de Sud într-o familie bilingvă, în care se vorbeau germana și engleza, a crescut într-o puternică admirație a culturii europene. Drept urmare, se mută în Anglia la 21 de ani, după absolvirea Universității din Cape Town, unde începe să scrie ficțiune.

Cu toate acestea, prima sa carte avea să fie publicată la 34 de ani, după întoarcerea în Africa de Sud, după ce îi este refuzată cetățenia americană. Este vorba de o critică a mentalității imperialiste și colonialiste. De altfel, aproape toată opera sa e marcată de evoluția apartheidului în țara sa, care, departe de a fi un fenomen local, își dezvăluie caracterul universal grație scrisului său.

Sudafricanul, pentru meritul de a „ilustra, sub nenumărate aspecte, implicarea surprinzătoare a străinului“, a fost recompensat de Comitetul Nobel cu premiul pentru literatură în 2003.

Recomandarea eMAG: „Așteptându-i pe barbari

„Ce ridicol, mi-am spus. Un biet încărunțit care stă pe întuneric, așteptând spiritele să vină din marginile istoriei, să-i vorbească înainte să plece înapoi acasă, la tocănița lui de soldat și la pătuțul lui confortabil. Spațiul dimprejurul nostru nu e decât spațiu, nicidecum mai strâmt ori mai încăpător decât spațiul de deasupra cocioabelor și locuințelor la bloc sau a birourilor din Capitală. Spațiul e spațiu, viața e viață, peste tot la fel. Dar în ceea ce mă privește, susținut cum sunt de strădania altora, lipsit de vicii civilizate cu care să-mi umplu timpul liber, îmi răsfăț melancolia, încercând să aflu în vidul deșertului o acuitate istorică specială. Ce deșertăciune, ce vanitate rău călăuzită! Ce noroc că nu mă vede nimeni!” (Așteptându-i pe barbari)