Biblioterapia a fost utilizată înainte de apariția cuvântului propriu-zis, oamenii folosind de mult timp cărțile pentru a-și îngriji sufletele și a aplana tot felul de conflicte interioare. Mai ales dacă suntem obișnuiți de foarte devreme cu lectura, tendința de a căuta răspunsuri în cărți vine aproape instinctiv. Știm că suferim, dar încercăm să ne vindecăm întâi singuri. Iar când e vorba de ceva atât de puțin palpabil și, totuși, atât de plin de simptome ca singurătatea, cum altfel să încercăm a o eradica decât prin lectură?

Singurătatea este una dintre cele mai complexe emoții umane și, în timp ce unii au capacitatea de a gestiona izolarea, alții nu găsesc decât anxietate, depresie și nevoia imensă de a se conecta la nivel profund cu altcineva. Cărțile despre singurătate sunt numeroase, tematica lor fiind una complexă în toate timpurile. Faptul că ne petrecem atât de mult la serviciu sau în spatele ecranelor bombardate de social media au făcut ca singurătatea să devină o afecțiune banală, comună oamenilor din diferite medii, de vârste și sexe distincte.

Ceea ce e aproape magic în aceste cărți despre singurătate din lista de mai jos este că, deși se concentrează asupra singurătății, servesc și ca antidot împotriva ei.

Cărți despre singurătate: medicament pentru suflet

Spre far – Virginia  Woolf. Totul în această capodoperă a scriitoarei britanice invită la reflecție asupra singurătății: personajele și dialogurile lor interioare, nevoile lor care nu sunt împlinite, insula îndepărtată, peisajul alienant. Adunând familia la un loc, dar neprivindu-i deloc ca un grup, Woolf descrie una dintre cele mai atroce forme ale singurătății: aceea de a se simți astfel chiar și în mijlocul celor dragi.

Sărbătoarea continuă – Ernest Hemingway. Hemingway livrează, în această carte, unul dintre discursurile pe care orice expat ar trebui să le citească atunci când se regăsește într-o țară cu ale cărei obiceiuri trebuie să se obișnuiască și cu ai cărei oameni e nevoie să se înțeleagă. Ce face Hemingway în această situație? Mănâncă, bea, scrie, se plimbă, alege să facă tocmai acele lucruri care îi fac plăcere chiar dacă se află într-o parte a lumii care nu-i este familiară. Dar Parisul e acolo să-l învețe multe lucruri și tot ce are el de făcut este să aibă simțurile mereu alerte.

Pan – Knut Hamsun. Eroul lui Hamsun este bine antrenat în arta singurătății pe care o îmbrățișează din toți porii. Trăiește izolat ca vânător în pădure, împreună cu câinele său, iar pădurea norvegiană este spațiul idilic care-i ține companie. Singurătatea lui nu este palpabilă decât atunci când iubirea îi dă târcoale, simțindu-se dintr-o dată tânjind după mai mult decât propria sa persoană.

Jane Eyre – Charlotte Brontë. Despre Jane Eyre se poate spune că are tăria de spirit pentru a cădea mereu în picioare. Într-unul din discursurile ei, Jane spune că nu există fericire mai mare în afară de aceea de a fi iubit de către ceilalți oameni și de a simți că prezența ta este necesară confortului lor emoțional. Dar pentru ca ea să simtă acea apartenență și fraternitate, va trebui să afle cum e ea atunci când e singură.

Despre ce vorbim când vorbim despre iubire Raymond Carver. Volum cu 17 nuvele, cu oameni mediocri și povești care, la final, sunt povești despre lumea în care trăim noi toți. Toate  nuvelele au în centru felul cum oamenii comunică și care, mai presus de toate, îți vor aduce aminte că noi toți ne luptăm cu o formă sau alta a singurătății.

Marțianul Andy Weir. Dacă aveți nevoie de umor, citiți Marțianul, povestea lui Mark Watney, astronaut american care, în timpul unei misiuni, rămâne izolat pe Marte. Deoarece nu poate comunica cu nimeni și îi lipsesc mijloacele de subzistență, astronautul trebuie să găsească soluții pentru a supraviețui. Recomandăm această carte tuturor celor care au nevoie să audă iar și iar cât de importantă este o perspectivă pozitivă chiar și în mijlocul unei singurătăți cât se poate de palpabile.

Frankenstein Mary Shelley. Cine e mai singur și mai trist decât monstrul lui Frankenstein, neiubit de nimeni, nici măcar de creatorul lui? Singurătatea, spune Mary Shelley, este un monstru disprețuit de toți care recurge la violență și care e damnat la întuneric și recluziune.

1984 George Orwell. Căutarea adevărului, libertatea și alte țeluri metafizice sunt adesea cauze ale singurătății în multe dintre cărțile centrate pe acest subiect. Winston este tipul omului simplu care tânjește după adevăr într-un viitor distopic unde libertatea de a gândi pentru tine însuți a fost anulată. Singurătatea lui Winston se termină atunci când își recunoaște dorințele în personajul Juliei.

Clopotul de sticlă Sylvia Plath. Lucrare semi-autobiografică, Clopotul de sticlă povestește viața lui Esther Greenwood, o femeie care se mută la New York pentru un job, doar ca să descopere cât de alienant este noul mediu în care trăiește. După ce se reîntoarce la Boston, Esther se autoizolează și încearcă de mai multe ori să se sinucidă, o temă recurentă în multe cărți despre singurătate.

Inima-i un vânător singuratic Carson McCullers. Premisa cărții autoarei americane este simplă: un surdomut devine confidentul mai multor personaje neobișnuite dintr-un orășel din Sudul american. Dezamăgirile constante și pierderea îi izolează pe oamenii cărții chiar și în ciuda apropierii lor fizice, alienarea fiind tensiunea principală în acest roman puternic emoțional.

Ce alte remedii literare mai cunoașteți împotriva singurătății?