V-ați întrebat vreodată care sunt cărțile preferate ale scriitorilor favoriți, romanele care i-au format și autorii cei mai apropiați sufletelor lor? Mircea Eliade ne-a mărturisit admirația sa fără rezerve pentru Giovanni Papini, pe care a dorit să-l și cunoască, iar filozoful Emil Cioran spunea, în stilul său caracteristic, că „Dostoievski e unul care a priceput”. Recomandările scriitorilor ne trezesc curiozitatea de a explora noi înșine acele universuri literare, pe urmele descoperirilor făcute de ei. Astăzi, Camelia Cavadia, laureată a premiului pentru cel mai bun roman de debut la „Festival du premier Roman” de la Chambéry, Franța, ne recomandă 10 cărți ale unora dintre autorii ei favoriți.

Autoare a romanelor „Vina” și „Măștile fricii”, Camelia Cavadia ne-a surprins în cărțile sale prin analiza psihologică rafinată, prin pătrunderea în abisuri sufletești generatoare de emoții puternice, capabile să dinamiteze orice construcție inautentică, artificială și prin revelarea unor aspecte ale vieții peste care lăsăm, de multe ori, să se aștearnă tăcerea. Protagoniștii romanelor sale, domnul H și Ema, par să poarte, la prima vedere, asemeni personajelor antice, o vină tragică. Dar sunt ei oare „vinovați fără vină”? Dorința de a-ți sabota propria fericire din teamă sau minuțiozitatea cu care îți construiești o mască a existenței perfecte pentru a camufla durerea nevindecată nu sunt oare sancționate de însăși forța cu care viața pretinde autenticitate? Și totuși, aceste personaje își află izbăvirea în cele mai neașteptate moduri.

Suntem curioși ce autori și ce cărți au format-o pe Camelia Cavadia. Iată ce ne-a mărturisit scriitoarea: „Dacă descopăr o carte care îmi place, caut să cumpăr apoi toate cărțile autorului respectiv. Îmi place să mă familiarizez cu universul lui, cu temele abordate, mă bucur să descopăr că unele sunt recurente și reapar sub diferite forme în mai multe romane, îmi place să urmăresc evoluția scriiturii autorilor, contextul în care au fost scrise etc.  Prin urmare, îmi e greu să vorbesc despre cărți preferate. Prefer să vorbesc, mai degrabă, despre autori. Așadar, în lista cu scriitorii mei preferați și cele mai iubite cărți se regăsesc:

  1. noaptea-de-sanziene-eliadeMircea Eliade. Îmi plac toate cărțile lui de ficțiune și non-ficțiune, dar cartea cu care am rezonat cel mai bine și pe care am recitit-o de cele multe ori de-a lungul vieții a fost Noaptea de Sânziene”. Un roman pe care l-am descoperit de fiecare dată altfel, la fiecare nouă lectură.

  2. ismail_kadareIsmail Kadare. Dintre toate cărțile lui, cel mai mult mi-au plăcut „Aprilie spulberat” și „Florile înghețate din martie”. Din prima carte am aflat despre unul dintre obiceiurile barbare ale Albaniei, Kanun-ul, un sistem moral și juridic medieval în numele căruia crima era o chestiune de onoare. Potrivit Kanun, orice membru al unei familii era dator să răzbune moartea unei rude, a unui strămoș, prin uciderea fiecărui membru al familiei ucigașului. Unele dintre romanele lui Kadare sunt romane ale simbolurilor, ale alegoriei, sunt profunde și morale, reînvie balade și obiceiuri albaneze strămoșești, în timp ce altele sunt extrem de actuale.

  3. jonathan-franzen-libertateJonathan Franzen m-a cucerit cu stilul său sincer şi acaparator, care te absoarbe uşor-uşor într-o lume lipsită de puritate, de căsnicii ratate, relaţii imposibile, minciuni mai mult sau mai puţin vinovate. Îmi place realismul din cărțile lui, îmi plac finețea observațiilor, umorul uneori negru și umanismul care îi traversează romanele.  Îmi place, în mod deosebit, scriitura sa aparte, pe care nu am mai întâlnit-o la nimeni, o scriitură perfectă – dacă mă pot exprima aşa – care unora ar putea să li se pară prea studiată, prea bine lucrată pentru a fi credibilă, îmi place stilul său cinematografic şi amănuntele uneori atât de aprofundate încât par văzute la microscop. Mi-au plăcut deopotrivă „Corecții,Libertate” și „Puritate.

  4. paul-auster-sunset-parkToate cărțile lui Paul Auster sunt pe placul meu, dar dacă ar trebui să numesc doar trei dintre ele, acestea ar fi „Sunset Park” (o foarte frumoasă și sensibilă poveste despre dragoste și iertare, nu doar între femei și bărbați, ci și între tați și fii, cu personaje care-ți intră la suflet, reușind să creeze o atmosferă aproape mititcă. „Leviathan” (un roman aproape cinematografic, a cărui construcție mi-a plăcut foarte mult)  și „Nebunii în Brooklyn” (un roman de o sensibilitate aparte, care te face să crezi din nou în miracole și-ți deschide pofta de a trăi din plin toate micile sau marile nebunii ale vieții.

  5. ian-mcewan-sambataIan McEwan este un scriitor mereu surprinzător. Nicio carte nu seamănă cu cealaltă, dar toate sunt traversate de un element surpriză care face ca cele mai banale fapte să ia o turnură dintre cele mai imprevizibile. Toate cărțile lui mi-au plăcut în egală măsură, dar pentru motive diferite, însă cea cu care am rezonat cel mai mult a fost „Sâmbătă”.

  6. dostoievski-crima-si-pedeapsaCrimă și pedeapsă” a lui Feodor Dostoievski este prima carte care mi-a deschis poarta către opera acestui autor fabulos. Deși toate cărțile lui m-au răvășit, aceasta este cea care mi-a plăcut cel mai mult.

  7. jose-saramago-intermitentele-mortiiPrima carte de Jose Saramago pe care am citit-o a fost și cea mai cutremurătoare dintre toate, o relatare provocatoare si controversata a vietii lui Isus Cristos, Evanghelia după Isus Cristos”. Mi-a rămas în minte un dialog dintre Dumnezeu și diavol pe mare, care mi-a provocat fiori, la propriu și pe care mi-a fost teamă să-l recitesc. O altă carte a lui care m-a impresionat foarte mult a fost „Intermitențele morții.

  8. dino-buzati-desertul-tatarilorDeșertul tătarilor” a lui Dino Buzzati este o carte a așteptării, o carte în care nu se întâmplă nimic, dar care vorbește printre rânduri despre destin, despre speranțele noastre ca în această viață să ni se întâmple lucruri mărețe, că e imposibil ca viața să însemne doar rutină, chin și să nu aducă împlinirea mult visată. Cartea este totodată și o satiră la adresa vieții militare care îl anihilează pe individ și-l supune unor reguli uneori absurde. „Deșertul tătarilor” este una dintre cărțile foarte dragi mie.

  9. romaine-gary-ai-toata-viata-inainteLa fel cum este și „Ai toată viața înainte” a lui Romain Gary, o carte de o sensibilitate greu de descris în cuvinte, presărată cu umor, dar clădită pe un fundal de tristețe. Povestea lui Momo, un băiețel de 10 ani, nu are cum să nu-ți sfâșie sufltetul și să nu te înduioșeze. Iar finalul cărții, pfiu… finalul cărții te urmărește zile, luni în șir.

  10. john-steinbeck-soareci-si-oameniOricât m-aș strădui să aleg o singură carte preferată din cele scrise de John Steinbeck, tot îmi ies vreo trei: „Șoareci și oameni”, „Fructele mâniei” și „Iarna vrajbei noastre”. Romanele sale sunt despre prietenie adevărată și relații autentice, despre neputința de a ne împlini destinul, despre fragilitatea omului, totul prin prisma unor personaje de un realism incredibil”.

Interesantă lista de lecturi preferate ale scriitoarei Camelia Cavadia, care ne poartă prin diferite epoci ale literaturii și aduce în discuție autori cu stiluri și tematici atât de variate. Voi ce cărți ați alege dintre cele recomandate de scriitoare?