Ne-am obişnuit să aşezăm marii scriitori ai lumii pe un piedestal datorită darului pe care l-au făcut omenirii prin operele lor. Însă, scriitorii cu adevărat valoroși sunt primii care nu acceptă această postură. Ei recunosc fără sfială că, înainte de a cunoaşte celebritatea, au fost nevoiţi să-şi câştige existenţa prin orice mijloace. Mai jos vei găsi 10 slujbe ale scriitorilor renumiți pe care aceștia le-au avut înainte de ajunge celebri.

 

  1. Autorul romanului „De veghe în lanul secară”, roman tradus în aproape toate limbile planetei, vândut şi astăzi, la trei decenii de la apariţie, într-un sfert de milion de exemplare anual, J.D. Salinger a avut o slujba ciudată înainte de a deveni celebru, dar măcar poate spune că s-a distrat! Salinger a fost director responsabil cu divertismentul pe un vas de croazieră al unei companii suedeze. Astăzi ne este greu să ni-l imaginăm pe clasicul autor american ca partener de dans al unei doamne trecute de prima tinereţe, dar întâmplarea face parte din viaţa lui.
  2. În ciuda faptului că avea o diplomă universitară de absolvent al limbii engleze, Stephen King nu a reușit să-şi găsească o slujbă în învăţământ. I s-a oferit însă „şansa” de a deveni om de serviciu la un liceu. Peste ani, după ce a publicat romanul „Carrie”, Stephen King a mărturisit că acelei slujbe îi datorează faptul că a devenit scriitor.
  3. Până să devină scriitor „cu normă întreagă” și Chuck Palahniuk a avut slujbe foarte multe şi la fel de variate. S-a ocupat cu spălatul vaselor, cu proiecţia filmelor, a fost curier pe bicicletă, mecanic auto sau muncitor pe linia de asamblare a camioanelor Freightliner. În tot acest peisaj eterogen pare chiar ciudat cum s-a îndreptat apoi spre literatură!
  4. „ Famelie mare, remunerație mică…” – la vorbele lui Pristanda, personajul lui Caragiale, probabil că a ajuns la un moment dat şi Kurt Vonnegut. Cu doi copii mici acasă, scriitorul era în permanență în căutare de slujbe care să-i completeze veniturile. Iar combinaţiile sale au fost dintre cele mai interesante. Vonnegut a fost profesor, dar şi dealer de maşini cu jumătate de normă pentru compania Saab.
  5. Ken Kesey nu ar fi ajuns probabil niciodată să scrie „Zbor deasupra unui cuib de cuci” dacă nu ar fi lucrat ca administrator la un spital de boli mintale şi nu s-ar fi oferit voluntar pentru un studiu al CIA legat de consumul de LSD sau mescalină. După depăşirea acestor experienţe, pasul următor pentru Ken Kesey a fost să se aşeze la maşina de scris pentru a aşterne pe hârtie unul dintre romanele celebre ale lumii.
  6. Se spune că munca înnobilează omul, dar acest lucru nu se referă, cu siguranţă şi la ceea ce făcea Jack London pentru a-şi câştiga existenţa. Autorul lui „Martin Eden”, care figurează în toate listele de lecturi obligatorii pentru copii, a fost „pirat de stridii” în tinereţile sale. Stridiile de pe Coasta de Vest erau la mare căutare şi existau persoane care ar fi dat orice sumă pentru a le procura. Astfel încât Jack London fura stridiile, iar apoi le revindea. Chiar şi în romanele sale se fac câteva referiri la „piraţii de stridii”, pe care London îi cunoştea atât de bine.
  7. Dacă atunci când citim romanele lui James Joyce rămânem surprinşi de sonoritatea muzicală a cadenței frazelor acestuia trebuie să ştim că acest lucru nu este întâmplător. Talentul muzical al scriitorului irlandez a fost recunoscut de multă lume. Joyce avea o voce plăcută, de tenor, cânta la pian şi chitară şi compunea melodii. Iar o vreme şi-a câştigat existența şi ca actor.
  8. William Faulkner, prozatorul american distins cu premiul Nobel pentru literatură, a avut şi el o perioadă în care a fost nevoit să-şi câştige existenţa prestând diferite munci. Autorul „Casei cu coloane” a fost şef de poştă la Universitatea din Mississippi. Apropiaţii îşi amintesc că, în acea perioadă, autorul clasic al literaturii americane era o persoană răzvrătită, foarte independentă, care nu dădea prea multe parale pe munca pe care o făcea.
  9. Înainte de a cunoaşte celebritatea, F. Scott Fitzgerald şi-a încercat norocul scriind slogane pentru o agenţie de publicitate. Zelda, soţia autorului „Marelui Gatsby”, l-a adus însă cu picioarele pe pământ. Salariul mic pe care-l câştiga la agenţie abia dacă ajungea pentru traiul zilnic, iar timpul pentru scris era aproape inexistent. Aşa că Scott Fitzgerald nu a zăbovit prea mult pe acolo – şi-a dat demisia şi s-a dedicat scrisului.
  10. Putem intui cu uşurinţă, doar citindu-i romanele, ce fel de copilărie a avut Charles Dickens. Deşi familia sa făcea parte din nobilimea engleză şi scriitorul a avut parte de o educaţie aleasă, totul s-a schimbat când tatăl lui Dickens a pierdut o sumă mare de bani la jocuri şi a ajuns în închisoarea datornicilor. Aşa că, la vârsta de doar 12 ani, romancierul englez lucra deja într-o fabrică de cremă de ghete contra sumei de 6 şilingi pe săptămână. Situaţia financiară a familiei s-a îmbunătăţit după ce au primit o moştenire, însă pe Dickens l-au forţat să meargă în continuare la fabrică. Autorul englez descrie în cuvinte impresionante situaţia pe care a fost obligat să o trăiască atunci: „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio încurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, aşa că, ajută-mă, Doamne!”

Ce alte slujbe ale scriitorilor renumiți mai cunoști?