Meik Wiking, autorul atât de popularelor cărți „Mica Enciclopedie Hygge” și „Mica Enciclopedie Lykke”, ne-a inoculat ideea – foarte persuasiv, ce-i drept – că există o rețetă a fericirii, foarte simplă în esență. Fericirea este alcătuită din plăcerile simple ale vieții, comuniune, răsfăț, bucurii dăruite și primite. Aceasta este „rețeta daneză” potrivit lui Meik Wiking. Deși în linii mari suntem de acord cu autorul acestor enciclopedii, nu ne putem abține să nu observăm că toate aceste lucruri le cunoaștem deja și le practicăm și noi, românii, deși nu avem nici pe departe pretenția că am ajuns la gradul de fericire al danezilor. Toamna, spre exemplu, este o bună perioadă să ne construim o atmosferă „hygge”. Avem nevoie doar de lumânărele parfumate sau candele de aromaterapie, de ceai parfumat, ciocolată caldă sau un vin bun – fiecare după plac – și un teanc de cărți, promisiune a unor momente de delectare. Iar în această ultimă privință vă putem ajuta noi. Așadar, dacă vă întrebați ce să mai citiți în această perioadă, avem 3 sugestii de apariții editoriale, de dată relativ recentă, pentru o toamnă ca la carte!

Adolescența este o perioadă generatoare de mari bătăi de cap pentru părinți. Epocă a exprimării libertății și personalității – uneori în forme destul de agresive – a experimentării vieții cu toate ale ei, adolescența este o perioadă de care ne amintim cu drag. Însă poate fi și o piatră de încercare pentru părinți. O carte utilă pentru cei care traversează această experiență este cea semnată de Gary Chapman, „Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți”. Celebru datorită bestsellerului „Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-i arăți partenerului că ești implicat trup și suflet în relație”, Gary Chapman este unul dintre cei mai apreciați consilieri de cuplu din întreaga lume. Specializat în interpretarea modalităților subtile de exprimare a iubirii, Gary Chapman își îndreaptă atenția în acest volum asupra a ceea ce înseamnă adolescența în zilele noastre. „Adolescenții nici măcar nu existau acum șaptezeci de ani … oarecum” spune Gary Chapman chiar în debutul cărții sale. Afirmația ne poate părea stranie, însă autorul explică faptul că în trecut adolescenții nu erau percepuți ca generație distinctă. Conceptul s-a dezvoltat după cel de-al doilea război mondial și, datorită industrializării și dezvoltării tehnologiei, diferențele dintre generații au devenit din ce în ce mai acute. Capitolul despre „Ce înseamnă adolescența astăzi” este foarte util pentru ca adulții să se raporteze cu realism la condițiile în care adolescenții își formează personalitatea. Însă indiferent cât ar evolua societatea, o necesitate în dezvoltarea armonioasă a adolescenților rămâne constantă: iubirea părinților. Cuvintele de încurajare, contactul fizic, timpul acordat, serviciile și darurile sunt cele cinci limbaje ale iubirii detaliate de autor în volum. Foarte util este și capitolul în care Gary Chapman își îndrumă cititorii să descopere, în mod concret, care este limbajul de iubire al adolescentului de care sunt preocupați.

Deși nu este una dintre aparițiile editoriale de ultimă oră, „Țara zăpezilor” de Yasunari Kawabata este cu certitudine un roman pentru o toamnă ca la carte. Clasic al literaturii japoneze, „Țara zăpezilor” reprezintă unul dintre motivele pentru care Kawabata a primit premiul Nobel pentru literatură, primul autor japonez căruia i s-a acordat această distincție. Subiectul romanului poate părea unul simplu: Shimamura, un tânăr din Tokyo pasionat de arta dansului, evadează departe de agitația orașului și viața de familie într-un sat pierdut în munți, în Țara zăpezilor, acolo unde chiar și întunericul „albește până-n străfunduri”. Aici, Shimamura o cunoaște pe Komako, o tânără care devine gheișă și alături de care trăiește o ambiguă poveste de dragoste. În același timp, Shimamura este fascinat și de Yoko, tânăra pe care o cunoaște în tren, cu o voce tulburător de frumoasă, „un timbru înalt, venit din zăpada noptatică”. „Țara zăpezilor” este însă mai mult decât o poveste de dragoste, pentru că scriitorul japonez, cu măiestria unui pictor, conturează cu precizie și peisajul sufletesc al protagoniștilor. Komako este pasională, iar iubirea sa față de Shimamura se manifestă cât se poate de natural – își dorește doar să iubească și să fie iubită. Sentimentele ei se prăbușesc însă ca într-un abis în golul interior din sufletul lui Shimamura. Ca și când troienele de zăpadă s-ar fi așternut și în interiorul său, Shimamura este incapabil să acționeze sau să simtă cu aceeași intensitate precum Komako. De apreciat în roman este nu numai stilul pictural al scriitorului japonez, atât de evident în descrierile de natură sau ale sentimentelor, ci și dimensiunea psihologică a poveștii sale.

Pentru pasionații de thrilleruri, un roman-etalon al genului este „Obiecte ascuțite”, cea de-a doua carte publicată de Gillian Flynn, după „Fata dispărută”. „Obiecte ascuțite” este un thriller psihologic care aduce dovada abilității cu care scriitoarea americană își construiește poveștile. Imprevizibil, tensionat, terifiant, explorând cele mai întunecate zone ale minții umane, „Obiecte ascuțite” este un thriller cu o atmosferă apăsătoare, cu adevărat provocator pentru cititor. Automutilare, abuz sexual, manipulare, teroare psihologică și familii disfuncționale, bolnave sunt doar câteva dintre aspectele atinse de scriitoare în acest roman. Camille Preaker este o tânără jurnalistă de investigații cu un trecut dureros, care a lăsat semne atât în sufletul, cât și pe trupul ei. După o scurtă internare într-un spital de psihiatrie, Camille are de înfruntat o încercare dificilă: reîntoarcerea în orașul natal pentru a investiga uciderea unei fetițe și dispariția alteia, ceea ce indică o posibilă acțiune a unui criminal în serie. Investigația o conduce însă pe Camille pe drumuri periculoase, pentru că, înainte de a afla cine le-a ucis cu bestialitate pe cele două fetițe, trebuie să facă și o incursiune în trecutul său atât de traumatizant.

Voi ce cărți aveți în plan să citiți toamna asta?