Biografiile, mai ales cele romanțate, care ne transformă marile personalități istorice sau culturale în eroi de roman reprezintă unul dintre genurile literare cele mai apreciate de cititori, mai ales în ultima vreme. Și, nu-i vorbă, avem și de unde alege! În multe dintre cărțile sale, Simon Sebag Montefiore ne prezintă istoria ca un palpitant roman de aventuri, un gen pe care-l pot îndrăgi și cei mici, datorită cărților pentru copii pe care le-a scris autorul britanic. Și dintre autorii români sunt destui aceia care, printr-o documentare profundă, s-au cufundat în studiul vieții unei personalități și s-au întors de acolo cu povești captivante, biografii care merită descoperite. Dintre acestea, am selectat 3 nou apărute. Să le „răsfoim” în cele ce urmează!

Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos” de Simona Antonescu este o carte de care te îndrăgostești de la primele pagini. Autoarea a avut nu doar inspirația de a o transforma în eroina romanului său pe legendara cântăreață, ci și forța de a surprinde esența personalității magnetice a acesteia – ceea ce este, într-adevăr, remarcabil. Cei care au ascultat înregistrări ale cântecelor Mariei Tănase probabil nu au putut să spună exact motivul pentru care acestea sunt atât de tulburătoare, în afara faptul că au forța de a accesa cele mai profunde emoții ale ascultătorilor. Simona Antonescu ne prezintă nu doar viața ieșită din comun a cântăreței, cu multe detalii mai puțin cunoscute, ci încearcă să surprindă și ceea ce stă în spatele acestei uluitoare forțe artistice. Ascensiunea cântăreței cu origini modeste, succesul impresionant pe care-l are în țară și străinătate, idila cu Constantin Brâncuși se derulează în cadrul istoric dramatic al evenimentelor ce preced al doilea război mondial, dar și perioada următoare lui. Evenimentele vieții Mariei Tănase, cariera excepțională, fascinația pe care a exercitat-o asupra multora dintre bărbații influenți ai vremii și implicarea sa în jocuri politice o pot cu ușurință transforma în eroina unui roman de aventuri. Însă nu acesta constituie centrul de greutate al cărții, ci misterul artei sale, a capacității de a se conecta cu fiecare ascultător, din orice timp, în zone atât de profunde ale sufletului fiecăruia.

O altă biografie romanțată – și atent documentată – care merită descoperită este „ Scrisoarea pierdută” de Bogdan-Alexandru Stănescu. Sub pretextul unui schimb epistolar între geniul comic al literaturii române și prietenul său, Paul Zarifopol, Bogdan-Alexandru Stănescu oferă cititorilor oportunitatea de a-l descoperi pe Caragiale, așa cum a fost: un observator atent și lucid, al cărui umor a fost în permanență dublat de o (aproape insesizabilă) tristețe – față de viața lui, starea societății, comportamentul contemporanilor. Alături de eroul lui Bogdan-Alexandru Stănescu putem sta în proximitatea personalităților din epoca marilor clasici ai literaturii române și să-i descoperim prin ochii lui Caragiale pe junimiști, pe Eminescu, Creangă, Titu Maiorescu, dar și evenimente ale epocii, relatate în stilul dramaturgului. Mai mult, avem posibilitatea să citim evenimente istorice relatate în spiritul lui Caragiale, cum este episodul, foarte amuzant, despre falsa cădere a Plevnei, aflată de jurnalist dintr-o telegramă: „Te vei fi întrebând, Herr Doktor, ce se întâmplase. Se întâmplase că mâna lungă și vânjoasă a lui Bachus se amestecase în fericirea noastră. Corespondentul, Paștele și anafura lui, se luase de cu seara la băut cu niște muscali și, după câteva sticle bune de votkă, ăia-i dăduseră asigurări, în batjocură, că în chiar timp ce ei se veseleau, Osman-Pașa depunea steagurile în fața celor două armate aliate. Spre dimineață, ăsta, mort de beat, dă fuga și ne trimite telegrama blestemată. Din nefericire, Médoc nu era încă fini, nici Votca și Tzuica încă nu erau dedans!”

Despre Brâncuși, sculptorul care a făcut „piatra să cânte” pe limbile tuturor iubitor de artă ne vorbește Moni Stănilă în romanul „Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”. O biografie foarte bine documentată și scrisă cu sensibilitate, cartea lui Moni Stănilă surprinde viața și drumul lui Constantin Brâncuși deopotrivă către descoperirea de sine și recunoașterea mondială la care a ajuns. Plecat din Hobița către Paris, cu popas la Viena și München, Brâncuși caută să dea glas vocii particulare a artei sale mai întâi sub patronajul marilor artiști ai vremii, ca Rodin, apoi pe cont propriu, înfruntând cu dârzenie foametea, sărăcia și boala. În pagini de un lirism intens, dorind să proiecteze cititorii în atmosfera epocii, autoarea ne descrie atelierul lui Brâncuși, frecventat de mari artiști ai vremii. Modigliani, Marcel Duchamp, Apollinaire, Tzara, Cocteau sunt doar câțiva dintre aceștia. Moni Stănilă surprinde atmosfera boemă și efervescentă din Montparnasse, anii războiului, iubirile și lupta lui Brâncuși pentru a-și defini stilul artistic, dar spune și povestea realizării unora dintre creațiile reprezentative ale sculptorului.

Vouă vă place să citiți biografii romanțate ale marilor personalități culturale?