În duminica Floriilor, atenția noastră se îndreaptă către toți cei dragi care poartă nume de flori. Violetele, Cameliile sau Lăcrămioarele, Brândușele, Codruțele sau Lilianele, cei cu numele de Florin sau Florina sunt sărbătoriții zilei. Ne îndreptăm gândurile bune către toți aceștia și le urăm La mulți ani! Ne gândim însă și la cei din preajma lor, care probabil se află acum în căutarea cadoului potrivit și le ieșim în întâmpinare cu 3 sugestii de cărți cadou pentru sărbătoriții de Florii.

O carte care se citește cu plăcere și se „degustă” exact ca o bucățică de ciocolată este romanul lui Care SantosPoftă de ciocolată”. Scriitoarea catalană are un mare talent de povestitoare astfel încât cititorul, purtat de stilul fluid al narațiunii, nici nu știe când a parcurs ultima pagină a cărții. Pretextul romanului este o ciocolatieră din porțelan, puțin ciobită, care cuprinde multe povești pentru cei dornici să le asculte. Care Santos ne spune trei dintre acestea – istoriile a trei femei, Sara, Aurora, Marianna, din trei secole diferite, unite toate de pasiunea pentru ciocolată. Povestea începe în secolul 20, când Sara, o tânără pasionată de ciocolată și istorie, participă la un curs de ciocolatieri. Narațiunea se întoarce apoi în timp, în secolul al 19-lea, iar cititorii o cunosc pe Aurora, o servitoare pentru care ciocolata era o plăcere interzisă. Marianna, soția unui producător de ciocolată, a primit ciocolatiera din porțelan fin, fabricată la Sevres, de la fiica regelui Ludovic al XV-lea. Pasiunea pentru ciocolată se împletește cu povești de iubire, intrigi de la curtea regilor, fine observații ale unor epoci istorice și obiceiurilor lor și o incursiune plăcută prin Barcelona, oraș a cărui istorie este legată într-un fel special de cea a ciocolatei.

Eric-Emmanuel Schmitt este un autor care reușește de fiecare dată să își surprindă cititorii cu romane cu o perspectivă mai puțin obișnuită, cu personaje consistente, memorabile și cu o narațiune plină de emoție. Romanul „Pe când eram o operă de artă” nu este nici el o excepție. Putem considera că tema principală a cărții este jocul periculos al aparențelor, atât de importante în lumea modernă. Ne-am vinde sufletul pentru frumusețe și strălucire? Dorian Gray, eroul lui Oscar Wilde din „Portretul lui Dorian Gray” o face. Adam, protagonistul romanului lui Eric-Emmanuel Schmitt o face și el, deși este diferit ca factură de personajul lui Wilde. Dornic mai mult de atenție și dragoste, extrem de vulnerabil și negăsindu-și locul nicăieri, Adam acceptă propunerea neobișnuită a unui miliardar excentric de a fi transformat în „statuie vie”. Ceea ce înțelege Adam la un moment dat și totodată ceea ce-l face să se revolte împotriva creatorului său este că fericirea și împlinirea vin din cultivarea esențelor. Iar aparența, ridicată la rangul de realitate absolută, poate ascunde doar un monstruos hău sufletesc.

Pentru un sărbătorit cu nume de floare o carte cadou cu care nu avem cum să dăm greș este „Sticletele” de Donna Tartt. Cu un impresionant succes atât de vânzări, cât și de critică, „Sticletele” i-a adus scriitoarei americane un Premiu Pulitzer în urmă cu patru ani, printre alte distincții literare importante. Scrisă la persoana I, cartea spune povestea lui Theo Decker, protagonistul și naratorul acestei istorii de viață. Retrospectivă a paisprezece ani din viața lui Theo, din adolescență și până la maturitate, romanul „Sticletele” este un bildungsroman complex, care urmărește evoluția protagonistului și, în același timp, o împletește cu meditații asupra vieții și morții, rolului artei de a ne ridica existențele deasupra derizoriului, dar și povești cu traficanți de opere de artă, droguri și iubiri neîmplinite. Theo Decker își pierde mama la numai treisprezece ani, într-o explozie care are loc la Muzeul Metropolitan de Artă, acolo unde aceasta îl dusese pentru a-i arăta tabloul „Sticletele” al pictorului olandez Carel Fabritius. Acest tablou (pe care Theo îl sustrage), prin încărcătura emoțională puternică pe care o poartă, devine nu numai un simbol al figurii luminoase a mamei, ci și al puterii artei de a conferi un sens existenței. Cartea are o acțiune destul de stufoasă (de altfel, este și de dimensiuni impresionante, peste 1000 de pagini). După moartea mamei sale, viața lui Theo Decker urmează un drum sinuos al căutărilor de sine, din care nu lipsesc experiențele cu alcool, droguri, și mafia traficanților de opere de artă, care oferă cărții și o intrigă de roman polițist. Un argument în favoarea acestei cărți al cărei stil a fost catalogat drept facil de unii critici este că fiecare cititor găsește un punct (sau mai multe) de interes în ea.

Voi ați citit vreuna dintre aceste cărți? Pe care ați alege să o dăruiți unui sărbătorit de Florii?