Cărțile ne pot oferi nu numai clipe petrecute în mod plăcut, momente de relaxare sau de bucurie intelectuală, ci pot fi și o sursă foarte bună de inspirație. Confruntarea cu ideile prezentate într-un volum venit la momentul potrivit în viețile noastre are efect de brainstorming și ne poate ajuta să găsim soluții dintre cele mai eficiente. Se spune, foarte adevărat, că informația este putere. Nu ne referim însă la puterea de a manipula, ci de a ne modela pe noi, așa cum dorim, prin intermediul informațiilor noi pe care le aflăm. De aceea, considerăm următoarele 3 cărți surse incontestabile de inspirație.

Expresia „psihologie pozitivă” îi poate face sceptici pe mulți dintre noi și poate chiar mai mult decât atât. Gândul că cineva vrea să ne arate partea plină a paharului când suntem în miezul unei tulburări dureroase este iritant. Însă, psihiatrul francez Christophe Andre, autor al volumului „Și nu uita să fii fericit. Abecedar de psihologie pozitivă” nu face acest lucru. Cartea sa ne oferă o colecție de meditații asupra tuturor acelor lucruri care ne fac viața mai fericită. Iar tonul autorului nu este pedagogic, pentru că, așa cum el însuși recunoaște, nu face parte dintre cei „supradotați pentru fericire”.

Perspectiva pozitivă și optimistă asupra vieții se poate învăța, iar psihiatrul francez își propune, printr-un dialog apropiat de cititor, să ne însoțească pe drumul către descoperirea unei perspective mai luminoase asupra vieții. Nu fericirea tâmpă, fără rost, nici „nătărăul zen” nu sunt idealurile spre care ne îndreaptă atenția scriitorul, ci acea fericire care ține cont de abisurile mai întunecate ale vieții și se manifestă în ciuda lor.

„Sunt convins că fericirea se poate învăța” spune Christophe Andre, care mărturisește că el însuși a reușit să o învețe, deși nu are o înclinație nativă spre observarea în primul rând a aspectelor pozitive. „În materie de fericire, vom vedea, există supradotați: eu nu fac parte dintre aceștia. Sunt mai curând unul dintre acei elevi obișnuiți pe care îi interesează această materie și care fac, așadar, eforturi. Aceste eforturi dau întotdeauna roade. Ele nu fac din noi neapărat niște virtuozi mereu radioși. Ci oameni vădit mai fericiți decât dacă nu am fi făcut niciun efort și dacă am fi lăsat viața să-și ia răspunderea pentru fericirea noastră (…)” spune Christophe Andre.

Tonul confesiv, prietenos și umorul autorului fac din această carte o lectură foarte plăcută. Structurat exact ca un abecedar, de la A la Z, volumul conține o serie de reflecții asupra unor momente din propria viață, a persoanelor cu care a interacționat sau pe marginea cărților citite, toate subsumate scopului pe care și-l propune. Surprinzător este și faptul că „abecedarul” fericirii se deschide cu cuvântul „Abisuri” – trecutul și viitorul, două abisuri de nepătruns, generatoare de tensiune existențială și spaimă. Psihiatrul francez nu ne îndeamnă să ignorăm aceste sentimente. „Să luăm în considerare durerea și spaima. Să acceptăm fragilitatea nebună a prezentului. (…) Apoi să privim și tot restul: viața aici este. Să respirăm și să zâmbim, iarăși și iarăși.” Fericirea are limite, ne spune scriitorul. Ea nu împiedică existența acestor abisuri, însă doar ea ne poate „smulge de la contemplarea lor, făcându-ne să contemplăm alte lucruri la fel de fascinante: viața, iubirea, frumusețea”.

Daniel Goleman, autorul revoluționarului volum „Inteligența emoțională”, ne propune în „Creierul și inteligența emoțională” să descoperim care este conexiunea dintre diferitele zone neurologice și manifestările inteligenței emoționale. „Creierul și inteligența emoțională” este o carte utilă tuturor celor care sunt interesați să descopere mecanismele intime ale funcționării celui mai performant „computer” din lume, creierul uman, interacțiunea lui cu zona emoțiilor, conștientizate sau nu, și de aici, cu viața de zi cu zi. Înțelegând mai bine modul de funcționare a creierului, ce ne determină să reacționăm într-un fel sau altul, câștigăm libertatea de a da răspuns unei situații din viață în mod conștient și nu funcționând pe „pilot automat”. Putem acționa și nu doar reacționa în diferitele situații prin care trecem în viața de zi cu zi.

Cartea lui Daniel Goleman ne învață cum să gestionăm stresul, care nu este un element negativ decât dacă este scăpat de sub control. Altfel, este un răspuns firesc al materiei cenușii în fața unei amenințări. „Imagistica neuronală arată că, atunci când cineva este într-adevăr supărat, amigdala dreaptă, în mod special, este extrem de activă, împreună cu cortexul prefrontal drept. Amigdala pune stăpânire pe zona prefrontală, aflându-se la cârmă din necesitatea de a gestiona situaţia percepută ca un posibil pericol. Atunci când acest sistem de alarmă se declanşează, vom obţine clasicul răspuns luptă, fugi sau stai pe loc, care, din punctul de vedere al creierului, înseamnă că amigdala a stabilit axa HPA (axa hipotalamo-pituitaro-suprarenală), iar organismul primeşte un potop de hormoni de stres, în principal, cortizol şi adrenalină.

Cu toate acestea, există o mare problemă: amigdala deseori greşeşte” ne atrage atenția psihologul. Spre exemplu, la locul de muncă, cei cinci factori care ne fac să resimțim o situație ca pe o posibilă amenințare și să declansăm reacția la stres sunt, în opinia autorului: condescendenţa şi lipsa de respect, tratamentul nedrept, lipsa de apreciere, sentimentul că nu eşti ascultat sau auzit și obligaţia de a face faţă unor termene-limită nerealiste. Cum putem lua decizii cu adevărat juste sub o presiune emoțională atât de puternică? Cartea lui Daniel Goleman are avantajul de a ne face conștienți, de a înțelege cât de important este să fim atenți la impulsurile noastre emoționale, pentru a nu fi manipulați de ele. Volumul este util și părinților care vor să se ocupe de dezvoltarea abilităților inteligenței emoționale la copii. „Creierul și inteligența emoțională” oferă informații interesante și despre „creierul social online”, creierul creativ, dar și despre „starea potrivită a creierului la serviciu”.

Dacă una dintre rezoluțiile de început de an este să ne găsim iubirea sau cel puțin niște parteneri de distracție „ Limbajul trupului în dragoste” de Allan și Barbara Pease este o carte care poate să ne inspire. Unii dintre cei mai prestigioși specialiști în comunicare nonverbală la momentul actual, ale căror cărți au fost traduse în 54 de limbi și vândute în peste 27 de milioane de exemplare, Allan și Barbara Pease ne învață în acest volum cum putem „citi” limbajul nonverbal al unui eventual partener. Putem afla detalii despre arta cuplării și semnalele flirtului, dar și cum să ne folosim de limbajul trupului pentru a ne spori rata succesului. Cum să atragi atenția sexului opus și care sunt secretele unei relații reușite sunt alte subiecte dezbătute în acest volum de specialiștii în comunicare nonverbală.

Cartea este scrisă într-un stil amuzant și accesibil, însă aceasta nu diminuează cu nimic calitatea informațiilor. Poate în momentul când le citim ne dăm seama că le intuiam deja sau le-am observat în comportamentul persoanelor din jur, fără însă a le acorda o importanță prea mare. Un avantaj al acestei cărți este că ne ajută să devenim conștienți de toate acele informații transmise inconștient, prin limbajul trupului. Iar după ce învățăm să-l recunoaștem și să-l interpretăm este mult mai simplu să-l utilizăm în mod conștient și în favoarea noastră.

Pe voi ce carte v-ar interesa dintre cele prezentate?