Este un lucru binecunoscut că dragostea pentru cărți și lectură se cultivă din copilărie. Pentru copiii care trăiesc încojurați de cărți, își văd părinții citind și au momentele lor de lectură seara, înainte de culcare, cititul se va păstra ca o obișnuință naturală, toată viața. Cu toate tentațiile jocurilor pe calculator și a timpului petrecut pe site-urile de socializare, cine a descoperit de mic magia ascunsă între paginile unei cărți nu va renunța ușor la ea. Însă, dacă acestei obișnuințe i se asociază și amintiri plăcute, părinții pot fi siguri că vor reuși să le trezească celor mici și interesul și dragostea pentru cărți. Iar când vorbim de amintiri plăcute, ne gândim la clipele când cei mari și cei mici citesc împreună, comentând și amuzându-se. Să descoperim 3 cărți numai bune de citit împreună cu toată familia.

Pinguinii domnului Popper” scrisă de profesorul la Universitatea din Chicago Richard Atwater și soția sa, Florence Atwater, este o carte care cu siguranță va plăcea întregii familii (deși e posibil ca fiecare să aprecieze altceva la ea). Cu un umor subtil și un stil lejer, ușor de lecturat, „Pinguinii domnului Popper” spune (cum altfel?) neobișnuita poveste a cât se poate de obișnuitului domn Popper, un zugrav din orășelul Stillwater. Domnul Popper ne devine simpatic de la primele rânduri. Lucrează doar din primăvară până în toamnă, când se încheie sezonul renovărilor și visează toată ziua cu ochii deschiși. Ușor neîngrijit, cu hainele pătate de vopsea și lapte de var, cu bucăți de tapet lipite de perciuni și păr, domnul Popper este o apariție care stârnește zâmbete. Și mai simpatic ne devine când aflăm care este visul său – ar fi vrut să viziteze Polul Nord și Polul Sud, locuri care îl fascinează, iar pentru că nu are cum (domnul Popper are o soție și doi copii), se mulțumește să le viziteze doar cu gândul, prin intermediul cărților pe care le citește și a filmelor.

Mult mai pragmatica doamnă Popper nu-i înțelege pasiunea – Polul e un loc înghețat și rece și bine ar fi fost ca soțul ei să aibă o slujbă care să-i asigure bani tot anul (adulții îi vor da dreptate). După ce domnul Popper îi scrie amiralului Drake o scrisoare în care își exprimă admirația pentru munca lui de explorator, acesta îi promite o surpriză. Care nu întârzie să apară – tocmai de la Pol, domnul Popper primește un pinguin viu, care însă nu se simte prea bine. „De singurătate”, explică amiralul, care trimite și o parteneră pentru Căpitanul Cook, pinguinul domnului Popper. Cei doi pinguini nu stau cu mâna-n sân, iar în curând familia Popper se va trezi cu doisprezece pinguini, de cazat, hrănit și îngrijit, ceea ce dă naștere unor întâmplări amuzante și unui final de poveste neașteptat.

Probabil că nu există vreun personaj care să ne trezească dragostea pentru lectură mai mult decât ar putea-o face Matilda, eroina cărții cu același nume de autorul britanic Roald Dahl. Matilda, o fetiță inteligentă și simpatică, a devenit un personaj emblematic pentru dragostea sa de cărți, spiritul îndrăzneț și capacitatea de a deschide noi perspective lumii strâmte în care trăiește prin intermediul cărților citite. Paradoxal, părinții Matildei sunt personajele ridiculizate de autor, prin incapacitatea de a înțelege dragostea pentru cărți a fiicei lor. În opinia acestora, un televizor cu o diagonală generoasă este oricând preferabil unei cărți, cu care ce ai putea face? Să ne amintim dialogul dintre Matilda și tatăl ei:

„— Tati, zise ea, poți să-mi cumperi o carte?

— O carte? La ce naiba îți trebuie ție o carte?

— Vreau să citesc, tati.

— Cum, adică, televizorul nu-ți mai place? Avem un televizor grozav, cu diagonala de treizeci de centimetri și tu vrei o carte? Ești cam răsfățată, domnișoară!”

Descoperind singură, fără nicio îndrumare din partea părinților, ci doar cu sprijinul bibliotecarei orașului magia cărților, Matilda, fetița spirituală, pusă pe șotii și amuzantă, este un personaj care va fi îndrăgit imediat de copii. Iar adulții vor fi încântați ca cei mici să descopere un astfel de model și să o considere pe Matilda prietena lor. Romanul este scris cu foarte mult umor, pe gustul tuturor vârstelor.

Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtărescu este o altă carte care, citită cu toată familia, ar putea însemna clipe frumoase și amuzante petrecute împreună și delectarea cu o carte total atipică și pentru toate vârstele. „Enciclopedia zmeilor” ne introduce în lumea acestor ființe fabuloase, pe care le știm atât de bine din copilărie – zmeul, personajul negativ al poveștilor, care nu ne stârnea prea multă simpatie când eram copii. Situația se schimbă radical odată ce afăm din volumul lui Mircea Cărtărescu totul despre lumea zmeilor. Rasele și varietățile zmeilor, istoria, geografia, chiar economia și civilizația lor ne sunt prezentate detaliat. Aflăm informații interesante și despre arte și literatură sau despre armele zmeilor. Pe zmeul zmeilor îl cunoaștem destul de bine, însă despre zmeul cu colți, câinele de zmeu sau zmeul mioritic aflăm doar din „Enciclopedia zmeilor”, unde ne sunt descrise particularitățile și apucăturile lor. Volumul conține și zece povești ale căror protagoniști sunt, evident, zmeii prezentați anterior. Imaginația ne este ajutată și de ilustrațiile lui Tudor Banuș, care fac din acest volum o carte nu numai interesantă și plăcută de citit, ci și de privit.

Voi ați citit vreodată împreună cu familia? Cum vi s-a părut experiența aceasta?