Așteptăm sărbatoarea Paștelui cu bucurie, pentru atmosfera luminoasă, plăcerea de a-i avea pe toți cei dragi în jurul unei mese cu fripturi suculente de miel, cozonaci și ouă roșii, dar și pentru bucuria copiilor când primesc cadouri de la Iepuraș. Însă multe persoane folosesc postul ca pe-o perioadă de trecere (de altfel, semnificația cuvântului Paște chiar aceasta este), în care privirea este îndreptată mai mult spre interior, iar timpul profan – cum ar spune Eliade – lasă locul timpului sacru. Până la sărbătoarea Învierii, cei care aleg să trăiască astfel Paștele sunt cu gândurile spre evenimentele petrecute acum mai bine de două milenii: spre învierea lui Lazăr, intrarea în Ierusalim în ovațiile mulțimii (duminica Floriilor), judecata și răstignirea (la câteva zile mai târziu) și apoi Învierea. Pentru toți cei interesați să pornească în această perioadă într-o călătorie spirituală iată 3 cărți de citit în Postul Paștelui.

Un autor care a bucurat generații la rând cu predicile sale atât de inspirate, înțelepte și pe înțelesul tuturor este Ioan Gură de Aur. A fost numit așa tocmai datorită harului său oratoric (a fost avocat înainte de a se converti la creștinism). Se spune că mulțimile care-i ascultau cuvântările erau atât de entuziasmate încât băteau din palme ca la teatru. Volumul pe care-l recomandăm pentru perioada Postului Paștelui este „Credința, nădejdea, dragostea”, primul dintr-o serie de unsprezece „Cuvinte de aur” având ca temă diferite virtuți ale vieții spirituale, dar și gestionarea unor probleme de zi cu zi. Credința, nădejdea și dragostea sunt cele trei virtuți care stau la temelia vieții creștine „Credinţa face ceea ce omul şi legea nu pot face”, iar nădejdea izvorăște din aceasta. Însă încununarea tuturor este dragostea, cea care-l aseamănă pe om cu Dumnezeu. Ioan Gură de Aur ne învață că „credinţa este încredinţarea celor nădăjduite” și că „ochii credinţei privesc câte nu se văd”. Dacă vom avea „frică şi nădejde adevărată, vom smulge bunăvoinţa lui Dumnezeu” mai spune Ioan Gură de Aur într-o cuvântare din acest volum. Arhiepiscopul Constantinopolului dedică un capitol și virtuții dragostei. După ce detaliază trăsăturile iubirii, Ioan Gură de Aur vorbește despre aceasta ca despre o „cale superioară” și o „cunună a bunurilor” prin care omul ajunge să reflecte natura divină.

O altă carte care se citește cu ușurință, plăcere și răspunde multora dintre întrebările noastre este „Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei” de ieromonahul Savatie Baștovoi. Titlul poate contraria. De ce adică pe înțelesul unei femei? Este acesta diferit de modul în care un bărbat înțelege chestiunile religioase? Autorul explică în Cuvântul introductiv: „Dumnezeu povestit pe înlelesul unei femei nu este o carte despre femei, este o carte despre Dumnezeu”. Iar răspunsurile la întrebările despre Dumnezeu au fost adresate de ieromonah unei femei concrete – jurnalista Doina Popa de la publicația basarabeană „Vip Magazin”. Aceasta îi adresează lui Savatie Baștovoi întrebări care stau pe buzele noastre, ale tuturor, indiferent de sex sau de vârstă. Să vedem câteva exemple: „De ce îngăduie Dumnezeu suferința?”, „Este rugăciunea mamei pentru copilul său mai puternică decât orice? „De ce trebuie să mă spovedesc la un preot și nu o pot face direct lui Dumnezeu?”, „Dacă există destin, care parte din viața noastră este deja gândită?”. Stilul lui Savatie Baștovoi este ușor poetic, asemănător unei discuții pe care o porți cu cineva apropiat, accesibil, deși se sprijină pe surse patristice și biblice. Ieromonahul Savatie Bastovoi este scriitor, poet și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, autor tradus în străinătate, cu mare succes în Franța.

Celor care vor să se delecteze cu literatură, dar să se și pregătească sufletește pentru Postul Paștelui le recomandăm „Povestiri ortodoxe” de Anton Cehov, traduse pentru prima dată în limba română de Savatie Baștovoi și Mihai Costiș. Volumul de față constituie o surpriză plăcută, pentru că, în general, Dostoievski și Gogol sunt cei doi mari autori ruși care împlesc filonul gândirii creștine în operele lor. „Povestirile ortodoxe” ale lui Cehov au fost selectate, traduse și reunite sub acest titlu de traducătorii volumului. Povestirile lui Cehov au fost realizate în diferite perioade ale vieții sale, reflectând preocuparea constantă a scriitorului pentru credința creștină. „Omul trebuie să fie credincios sau să caute credința, altminteri viața lui este pustie” spunea Cehov, ceea ce el însuși a și făcut, petrecându-și perioade dese la mănăstiri sau în discuții cu prieteni apropiați, preoți. Cele nouă povestiri din acest volum reprezintă creații literare construite în jurul unei virtuți creștine – milostenia – în cazul povestirii „Cazacul”. Urmărim istoria unui arendaș, care se bucură împreună cu proaspăta soție de ziua Învierii. Natura pare să celebreze alături de om măreția acestei zile, iar protagoniștii povestirii sunt cuprinși de un puternic fior religios. Numai că, în momentul când un cazac sărac cere de pomană pască, arendașul ar oferi, dar soția îl împiedică: cum să strice frumusețe de pască și să o mănânce în drum. Să facă bine cazacul să ceară la altul. „Nu se cade” așa ceva. Cu umorul pe care i-l știm și care camuflează abil dramatismul, Cehov pune în discuție o atitudine frecvent întâlnită: suntem pătrunși de evlavie între zidurile bisericilor, iar în afara lor aplicăm cu totul alte reguli de viață.

Voi ce cărți ați alege să citiți dintre acestea?