În această perioadă, peste două miliarde de creștini din întreaga lume încep să se pregătească pentru cea mai mare sărbătoare a creștinătății –  Paștele. Cele peste patruzeci de zile premergătoare sărbătorilor pascale reprezintă pentru mulți oameni o perioadă în care viața spirituală se află în centrul preocupărilor lor. Fie prin lectură, post sau prezența la momentele liturgice, fie printr-o mai mare atenție acordată modului în care se comportă zi de zi, postul Paștelui reprezintă pentru creștini un prilej de a se concentra mai mult decât de obicei asupra vieții lor spirituale. Lectura cărților scrise de părinți ai Bisericii ne poate aduce nu numai răspunsuri la problemele zilnice, ci și o schimbare binevenită a perspectivei și o pregătire sufletească pentru a întâmpina Paștele cu bucurie. Pentru toți aceia care consideră postul o perioadă de „antrenament” spiritual iată 3 cărți de citit în postul Paștelui.

Problemele vieții” este o culegere a celor frumoase predici ale Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, recunoscut pentru marele său talent oratoric. Cu pregătire filozofică, juridică și oratorică, Sfântul Ioan I a fost pentru o scurtă vreme avocat de succes. A părăsit însă această carieră, s-a botezat și s-a retras opt ani în asceză. Devine diacon, este apoi hirotonit preot, iar, la sfârșitul anilor 300, este numit fără voia sa arhiepiscop al Constantinopolului. Harul oratoric extraordinar i-a adus Sfântului Ioan I apelativul de Gură de Aur. Se spune că discursurile sale în biserică erau primite de credincioși cu aplauze și strigăte de entuziasm, ca la teatru. „Care este folosul zgomotelor şi a baterii din palme? Să dovedim bunăvoinţa noastră prin fapte bune şi prin ascultare şi abia acestea vor fi vrednice de laudă şi mai luminoase decât cuvintele mele” le spunea Ioan Gură de Aur credincioșilor. Volumul „Problemele vieții” cuprinde predici despre cele mai importante valori creștine, precum iubirea, milostenia și răbdarea, predici despre căsnicia creștină și creșterea copiilor. Sunt abordate însă și subiecte referitoare la cele mai frecvente suferințe sufletești – tristețea, mânia, ura, invidia, lăcomia de toate tipurile sau trufia. Iată ce spune Ioan Gură de Aur despre milostenie, spre exemplu: „Dând milostenie, facem cea mai bună investiție. (…) Dacă omul care primește ceva de la noi ne răsplătește binefacerea, cu atât mai mult va face lucrul acesta Hristos, Care ne răsplătește chiar și atunci când nu Îi dăm nimic. Câtă înțelepciune este cuprinsă în cuvintele lui Solomon: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului! Iată ce împrumut nemaivăzut! Dăm cuiva și primim înapoi de la altcineva”. Predicile lui Ioan Gură de Aur se citesc foarte ușor datorită stilului oral și cuceresc prin modul atât de ingenios în care este construită argumentația. Volumul cuprinde și un capitol de „cuvinte de folos și povețe” utile de citit în postul Paștelui.

Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii”, o colecție monumentală de scrieri ale Sfinților Părinți, în 12 volume, traduse în limba română de Dumitru Stăniloaie, este o lectură potrivită nu numai pentru perioadele de post, ci ori de câte ori simțim nevoia de sfaturi pentru folosul sufletului. „Filocalia” cuprinde scrieri ale Sfântului Antonie cel Mare, Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama, Ioan Damaschin și a multor alți părinți ai bisericii. Volumul al 9-lea al Filocaliei conține una dintre scrierile celebre ale spiritualității răsăritene, „Scara” lui Ioan Scărarul, în care sunt descrise treptele spre desăvârșirea vieții spirituale. Filocalie înseamnă „iubirea de frumusețe, a unei frumuseți care este totodată și bunătate” ne spune Dumitru Stăniloaie în Cuvântul introductiv. „Comoară de spiritualitate ortodoxă”, Filocalia pune la dispoziție fiecărui cititor sfaturi prin care valorile creștine pot fi aplicate concret astfel încât să ne putem bucura de puterea lor transformatoare. „Sfinții Părinți sunt maeștri neîntrecuți într-o știință pe care noi am lăsat-o să ne fie răpită, în știința sufletului” spune Dumitru Stăniloaie. „În domeniul sufletesc, ca și în cel fizic, nu poți face nimic cu formule generale”. Iar Filocalia, cea mai mare colecție de scrieri ascetice și mistice răsăritene, oferă cititorilor nu formule generale, ci îndrumări foarte concrete despre pașii care pot fi făcuți spre „curățire, luminare și desăvârșire”.

Patericul Mare. Apoftegemele Parintilor Pustiei” este o altă carte de temelie a spiritualității creștine răsăritene. Chiar în subtitlul cărții ni se spune că Patericul cuprinde „cuvinte folositoare ale sfinților bătrâni”, referindu-se la învățături și experiențe de ordin spiritual, duhovnicești ale părinților pustiei, care au reprezentat „epoca de aur” a monahismului egiptean, în secolele IV și V. Arhimandritul Bartolomeu Anania spunea, cu o comparație din lumea sportului, că, dacă Filocalia reprezintă „Tratatul alpinistului”, al celui care „s-a angajat spre vârfuri”, Patericul poate fi considerat „manualul schiorului”. „Se știe că una dintre primele griji ale instructorului este aceea de a-l învăța pe elev cum să cadă fără să-și rupă gâtul și cum să se ridice fără să-și frângă picioarele. Aceasta însă presupune eventualitatea căderii. Cititorul neazivat al Patericului este uneori scandalizat de istorisirea unor astfel de prăbușiri, dar nu-i va rămâne străină lecția redresării” spune Bartolomeu Anania în introducerea acestui volum. Scurtele istorisiri ale unor episoade din viețile marilor pustnici, învățăturile și reflecțiile lor se constituie într-un îndreptar util pentru cei care vor să deprindă „știința sufletului”, după expresia lui Dumitru Stăniloaie. Descoperim în aceste mărturii ale vieților marilor monahi nu numai culmi ale sfințeniei, ci și momente de cumpănă și ispite și modul concret cum aceștia le-au depășit.

Voi ați citit vreodată cărți de acest gen? Ce carte dintre cele recomandate v-ar interesa?

Photo by Rod Long on Unsplash