Sfârșitul de an aduce pe marile ecrane câteva surprize. Cărți apreciate de cititori din toate colțurile lumii, literatură clasică ori contemporană au fost ecranizate și își așteaptă spectatorii. Unele dintre ecranizările acestor cărți se anunță deja ca filme-eveniment astfel încât numărăm zilele până la lansarea în cinematografe. Dar, înainte de aceasta, bine ar fi să citim și romanele.

După fiecare ecranizare, comparația devine inevitabilă: este mai bun filmul sau cartea? După părerea noastră, problema n-ar trebui să se pună chiar așa. Fiecare artă lucrează cu mijloacele ei specifice, cuvântul sau imaginea. Iar dacă și filmul și cartea ne plac la fel de mult, noi, cititorii și spectatorii, suntem cu atât mai câștigați!

Micuțele doamne”, romanul clasic al scriitoarei Louisa May Alcott, a ajuns deja la cea de-a opta ecranizare, așteptată cu nerăbdare, pentru că distribuția este una excepțională. Scenarista și regizoarea Greta Gerwig, de două ori nominalizată la premiul Oscar, i-a adunat în același film pe Meryl Streep, Timothee Chalamet, Emma Watson, Laura Dern, Saoirse Ronan, Eliza Scanlan și Florence Pugh. Așadar, nerăbdarea spectatorilor este de înțeles, cu atât mai mult cu cât romanul Louisei May Alcott este extrem de ofertant. Scriitoarea americană plasează subiectul cărții în secolul al XIX, în perioada războiului civil din Statele Unite, oferind cititorilor o poveste despre visuri și pasiuni, dragoste și sacrificiu, înțelepciune și maturizare. Surorile March – Meg, Jo, Beth și Amy – patru tinere cu vârste între 12 și 16 ani, trăiesc o existență modestă, alături de mama lor, după ce domnul March a pierdut averea familiei. Plecat acum pe front, surorile March și mama lor întâmpină primul Crăciun fără el, în lipsuri și cu spaima că nu se va mai întoarce acasă. Însă înțeleapta doamnă March are puterea de a-și inspira familia, cele patru fete cu temperamente atât de diferite. Scriitoarea urmărește procesul maturizării lor și transformarea treptată în niște „micuțe doamne”. Ecranizarea cărții Louisei May Alcott va fi lansată în Statele Unite anul acesta, în prima zi de Crăciun.

Nominalizat la Globul de Aur pentru regia filmului „Remușcare” („Atonement”) și la Bafta pentru „Anna Karenina”, regizorul Joe Wright ecranizează thrilerul „Femeia de la fereastră” de A.J. Finn. Filmul se află acum în stadiul de postproducție și va fi lansat în cinematografe în primăvara anului următor. Rolul principal va fi interpretat de Amy Adams, actriță nominalizată la șase Premii Oscar, iar în distribuție se mai regăsesc Gary Oldman și Julianne Moore. Publicat în peste 40 de țări, bestsellerul lui A.J. Finn urmărește povestea dramatică a Annei Fox, care, după o tragedie în familie, dezvoltă o puternică agorafobie. Timp de aproape un an, Anna a stat izolată în casă, găsindu-și alinarea în alcool și pastile, iar singura sa legătură cu lumea exterioară este fereastra camerei ei, de unde își urmărește vecinii. Familia Russell, care s-a mutat vizavi de Anna, îi stârnește emoții dureroase acesteia. Spionând de la fereastră scenele vieții lor domestice, Anna își amintește de trecutul care i-a adus atâta suferință. După ce un țipăt sparge liniștea nopții, Anna observă de la fereastra sa o scenă teribilă. Este singurul martor al acelei întâmplări. Dar pentru a vorbi despre aceasta trebuie să îi înfrunte nu doar pe ceilalți, ci și pe sine însăși.

Luna trecută, a avut premiera în România filmul „The Goldfinch: Iluzia libertății”, ecranizare a romanului „Sticletele” de Donna Tartt, distins cu Premiul Pulitzer în 2014. Filmul este regizat de irlandezul John Crowley și îi are în distribuție pe Ansel Elgort, Nicole Kidman, Jeffrey Wright și Sarah Paulson. Cu siguranță, mulți cititori au apreciat romanul „Sticletele”, iar ecranizarea cărții o vor privi cu interesul de a descoperi cum arată o narațiune atât de complexă transpusă pe marele ecran. Însă ar fi o pierdere dacă ne-am descuraja de cele peste 1000 de pagini ale cărții și ne-am limita doar la ecranizare. „Sticletele” este unul dintre marile romane ale literaturii americane contemporane, o reflecție asupra lumii noastre, a artei, violenței, pierderii și graniței atât de subțiri între bine și rău. Nu în cele din urmă, romanul Donnei Tartt conține elemente de thriller, care cu siguranță vor fi speculate de regizor. Ce nu va putea surprinde filmul este însă stilul scriitoarei și construcția fără cusur a poveștii.

Voi ați citit vreuna dintre aceste cărți? Vă doriți să vedeți și ecranizările?