Indiferent ce vârstă am avea, unul dintre cele mai plăcute momente ale zilelor de decembrie este când ne trezim dimineața și constatăm că generosul Moș Nicolae ne-a vizitat. Și bineînțeles, ne-a umplut ghetele cu daruri pe care ni le doream sau la care nici nu visam! Mulțumim, Moș Nicolae!

Sperăm ca Moșul să fi găsit în tolba lui câte un cadou potrivit pentru fiecare dintre voi. În ce ne privește, printre portocale, dulciuri și alte delicii bune pentru răsfăț, am găsit și câteva cărți – daruri cu bătaie lungă. Să ne fie de folos pentru minte și spirit! Iată 3 dintre cărțile pe care ni le-a adus Moș Nicolae.

O carte ca „Suflete în noapte”, ultimul roman scris de Kent Haruf și publicat imediat după moartea sa, este un dar potrivit pentru oricine își dorește să citească o poveste de dragoste sensibilă, neobișnuită. Este o carte care nu se uită ușor și care ne oferă, cu generozitate, multe teme la care putem medita – la unele dintre acestea poate nu ne-am fi gândit niciodată. Romanul a fost și ecranizat, cu Robert Redford și Jane Fonda în rolurile principale și lansat la sfârșitul anului trecut în Statele Unite. Addie Moore și Louis Waters locuiesc de ani buni în micul oraș Holt. Stau relativ aproape unul de celălalt, iar pentru fiecare dintre ei cei șaptezeci de ani de viață pe care i-au parcurs au fost plini de evenimente – nu toate fericite. Într-o zi, Addie îi propune lui Louis un lucru neobișnuit: să-și petreacă nopțile împreună, pentru că noaptea singurătatea e cel mai greu de îndurat. Depănând povești de viață, noapte de noapte, ținându-se de mână uneori, Addie și Louis descoperă că între ei s-a insinuat o prietenie frumoasă, care rezistă împotriva prejudecăților și bârfelor, împotriva familiilor. Iar sosirea în oraș a lui Jamie, nepotul lui Addie, duce relația lor la un alt nivel. Viața e plină de neprevăzut, de sentimente frumoase și o dragoste neașteptată poate apărea la orice vârstă. Cine ar fi crezut?

În „Povestea mea, Michelle Obama” o putem descoperi pe fosta doamnă de la Casa Albă ca pe o povestitoare magnifică, uimitor de deschisă față de cititori, care relatează cu un ton cald momente ale vieții sale, din copilărie și până în momentul când a ajuns prima doamnă a Americii. Structurată în trei părți, cartea relatează „Povestea mea”, a tinerei Michelle crescută într-o familie modestă din Chicago. Deși aveau posibilități financiare reduse, iar tatăl viitoarei soții a președintelui american se lupta cu o boală cumplită – scleroză multiplă – părinții lui Michelle i-au oferit cel important lucru, un model pe care tânăra l-a respectat și l-a perpetuat în viața ei.

„Povestea noastră” descrie întâlnirea dintre Michelle și Barack, la biroul de avocatură unde lucra aceasta. Descoperim o relație care se dezvoltă nu atât spectaculos, cât frumos și solid, lucru important în momentul când Barack intră în politică și are din ce în ce mai puțin timp pentru familie. Ultima parte a cărții, „Povestea continuă” descrie viața la Casa Albă din perspectiva unei soții de președinte. Deși acestea sunt detalii foarte interesante, cel mai mult surprinde personalitatea lui Michelle și modul în care se raportează la viață. Iată un exemplu: „Pentru mine, povestea mea nu este despre a ajunge undeva sau despre a atinge un scop anume. O percep mai degrabă ca pe o mișcare înainte, un mijloc de evoluție, o cale de a încerca permanent să devii un om mai bun. Călătoria nu se sfârșește. Am devenit mamă, dar mai am multe de învățat despre asta și multe de transmis copiilor mei. Am devenit soție, dar continui să mă adaptez și să fiu recunoscătoare față de ceea ce înseamnă să iubești cu adevărat și să îți construiești viața alături de un alt om. Am devenit, după anumite standarde, un om cu putere, și, totuși, încă mai sunt momente în care mă simt nesigură sau neauzită.”

Și pentru că uneori e bine să mai facem și haz (mai ales hazul de necaz este aproape un sport național la noi) e bine să nu ratăm cel mai recent volum al lui Radu Paraschivescu, „Orice om îi este teamă”. Cartea prezintă evenimentele politice și sociale pe care le-am parcurs recent, mai precis, așa cum spune și subtitlul volumului, „Un partid, doi ani și trei premieri”. Numită de autor și „cartea-parastas a României”, dar și o amendă simbolică pentru guvernați, Radu Paraschivescu aplică sancțiunea usturătoare a râsului derapajelor politicului, ale limbajului sau moralității figurilor publice. Personaje de prim-plan ale scenei politice românești devin (anti)eroi ale cărții, Daea și Dăncilă, spre exemplu. Sunt ridiculizate și idei cu valoare de laitmotiv ale oamenilor politici – titlul unui capitol este „Frunză verde mușețel, unde-i Statul Paralel?” „Cartea aduce o veste bună la braț cu una proastă” spune Radu Paraschivescu. „Vestea bună: cum-necum sunt pe punctul să treacă doi ani de guvernare PSD. Vestea proastă: ne mai așteaptă doi”. Cartea reprezintă o privire ironic-acidă îndreptată spre anii pe care societatea românească i-a parcurs recent, o analiză care descompune mecanismele de guvernare și le decantează cu umor, devoalând imaginea societății românești exact așa cum este ea.

Vouă ce cărți v-a adus Moș Nicolae? Ce v-ați dori să mai primiți?