Se întâmplă de multe ori să acceptăm mai ușor ca alte persoane să greșească față de noi decât ca vinovați să fim chiar noi înșine. O supărare față de ceilalți este mai ușor de gestionat decât situația în care conflictul divizează conștiința aceleiași persoane. Cum ne împăcăm cu o situație în care simțim că am luat o decizie greșită, ne-am trădat pe noi înșine sau pe cei apropiați? Cum acceptăm trecutul astfel încât să nu se transforme într-o povară? Pentru o situație atât de complicată multe persoane apelează la ajutorul psihologilor. Însă și biblioterapia poate oferi o mână de ajutor în acest caz. Iată 3 cărți recomandate în biblioterapie pentru cei care vor să-și accepte trecutul.

3 cărți recomandate în biblioterapie pentru cei care vor să și accepte trecutulO carte tulburătoare, fascinantă, dar și foarte solicitantă emoțional este „Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini. Deși scoate cititorii din „zona de confort” prin descrierile atât de dure ale Afganistanului sub regimul taliban, „ Vânătorii de zmeie” este o carte memorabilă, care seduce prin stil și poveste. Este totodată și o carte foarte folositoare tuturor celor care poartă amintiri dureroase în suflete, cu care nu știu cum să se împace. Din acest punct de vedere este revelatoare povestea lui Amir și a lui Hassan, doi prieteni care provin din pături diferite ale societății afgane. Primul este fiul stăpânului, Baba, iar cel de-al doilea, fiul servitorului Ali. Pe fondul debutului violențelor în societatea afgană, Hassan este victima unei agresiuni îngrozitoare, la care Amir este martor mut, incapabil să-și depășească propria lașitate pentru a interveni. Cum se poate trăi cu un asemenea gând vinovat în minte, chiar dacă viața a intrat pentru Amir pe un făgaș mult mai facil? Cel care nu s-a putut ierta pe sine poartă ororile și violențele petrecute în Afganistan chiar și la mii de kilometri distanță. Drumul pe care îl parcurge Amir înapoi, spre locurile natale este totodată și o încercare de a se împăca cu propriul trecut. „Acum înţeleg că Baba se înşelase, că Dumnezeu chiar există şi existase dintotdeauna. Dumnezeu există, trebuie să existe şi mă voi ruga la El să uite că l-am neglijat în toţi aceşti ani, că am trădat, minţit şi păcătuit, pentru ca acum să îmi întorc faţa spre El, acum în ceas de cumpănă. Mă rog să fie atât de iertător, milostiv şi îndurător pe cât scrie în Sfânta lui carte. Şi este”. Meditația protagonistului poate fi de folos tuturor celor care vor să-și accepte propriul trecut.

3 cărți recomandate în biblioterapie pentru cei care vor să și accepte trecutulUnul dintre romanele clasice ale literaturii universale care abordează, printre altele, tema acceptării unei întâmplări dureroase din trecut și a transformării radicale a eroului prin suferință este „Crimă și pedeapsă” a lui F. M. Dostoievski. Romanul titanului literaturii ruse reprezintă una dintre cărțile fundamentale ale literaturii universale. Este o lectură obligatorie pentru orice cititor pasionat, însă va avea „efecte terapeutice” mai ales asupra celor care vor să se împace cu momente dureroase ale propriului trecut. Dostoievski ajută cititorul să pătrundă în „subteranele” conștiinței protagonistului, Rodion Raskolnikov, să parcurgă alături de acesta un adevărat drum al crucii, să cunoască și damnarea și izbăvirea. Viziunea profund umanistă a lui Dostoievski este revelată de destinele eroilor săi. Cititorul este provocat să treacă dincolo de aparențe și să înțeleagă situațiile în profunzimea lor. Dostoievski extinde perspectiva din care putem privi lucrurile astfel încât să putem înțelege complexitatea personajelor pe care ni le propune, faptul că nimeni nu este niciodată iremediabil pierdut – decât dacă alege varianta aceasta. Nu este puțin lucru faptul că, până la finalul romanului, un criminal și o prostituată, Sonia și Raskolnikov, vor deveni adevărate repere morale. „Crima este protestul individului împotriva unei proaste orânduiri sociale” crede Raskolnikov. Însă descoperă înscrisă în el însuși o lege mai presus de aceasta. Iubirea este cea care vindecă rănile sale sufletești, dar și cele ale lumii. Iar singura cale de a ajunge la ea este cea a ispășirii.

3 cărți recomandate în biblioterapie pentru cei care vor să și accepte trecutulUn roman tulburător despre alegeri și vină, o vină care nu aparține protagonistului, dar îl cuprinde în plasa ei fără a-i lăsa vreo șansă de scăpare este „Cititorul” de Bernhard Schlink. Cartea scriitorului german aduce în discuție teme profunde, foarte sensibile pentru istoria omenirii, ca cea a Holocaustului și a crimelor împotriva umanității. Pretextul unei iubiri mai puțin obișnuite petrecute în anii celui de-al doilea război mondial devine modalitatea în care autorul lansează către cititor teme grave de meditație. Modul în care generația de după război se raportează la crimele generației anterioare, vinovăția colectivă și cea asumată individual sunt descrise magistral în roman. La nivelul conștiinței fiecărui om dreptatea nu înseamnă numai alb și negru, ci infinite nuanțe de gri. Cititorul însuși va avea o dilemă încercând să judece situația propusă în roman dintr-o perspectivă comună. Povestea fostei gardiene Hanna Schmitz ne vorbește în mod clar despre vinovăția de a fi lăsat să ardă de vii câteva sute de femei. Însă, în timpul procesului, Hanna ridică în fața judecătorului o situație dilematică: Ce ar fi făcut dacă ar fi fost în locul ei? Întrebarea se adresează în egală măsură și cititorilor romanului. Este adevărat că vina e reală și nu poate fi absolvită. Autorul nici nu sugerează varianta aceasta. Dar oare sentimentul de vină se atenuează odată cu pedepsirea vinovaților sau fiecare ascunde în sufletul său un sentiment de culpă pentru că ar fi reacționat exact la fel?

Voi ce cărți credeți că ar putea fi utile celor care doresc să se împace cu anumite episoade din trecutul lor?