Fiecare iubitor de lectură a descoperit scriitori pe care-i apreciază pentru stil, autori de romane cu o imaginaţie fabuloasă, dar şi romancieri de care se îndrăgostesc de la primele pagini citite şi care rămân adevărate repere, prieteni în călătoria spirituală a fiecăruia.

Mai mult decât stilul sau povestea, romanele acestora din urmă cuceresc prin interacţiunea pe care cititorul o poate avea cu universul creat de ei – loc fascinant, în care oameni de naţionalităţi diverse, provenind din cele mai diferite culturi, reuşesc toţi să se simtă „acasă”.

Unul dintre scriitorii de acest tip este Irvin Yalom, autor al unor bestseller-uri ca „Soluţia Schopenhauer”,  „Plânsul lui Nietzsche”, „Minciuni pe canapea”, „Problema Spinoza” şi „Călăul dragostei”. Însă Irvin Yalom, născut la Washington într-o familie de emigranţi ruşi, a debutat ca romancier destul de târziu. Aceasta pentru că, la presiunile familiei sale, a ales o carieră medicală.

Profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford, Yalom a predat psihoterapie de grup şi a dezvoltat modelul de psihoterapie existenţială. De fapt, tratatul care poartă acest titlu, „Psihoterapia existenţială”, tradus şi în limba română, este considerat în Statele Unite cea mai complexă lucrare de acest gen şi între primele cinci lecturi obligatorii pentru orice psihoterapeut sau psihiatru în devenire.

Dar cum reuşeşte un specialist în ştiinţa descifrării sufletului uman să-i facă pe cititori să se îndrăgostească de romanele sale, astfel încât chiar şi cei care nu au avut nicio curiozitate în acest sens să ajungă să-i citească lucrările de specialitate? 3 dintre motivele care te fac să iubeşti opera lui Yalom sunt descrise în rândurile următoare. Pe toate celelalte le poate descoperi fiecare iubitor de lectură, călătorind alături de Irvin Yalom în universul fascinant al cărţilor sale.

Nu perfect, însă mereu perfectibil!

Unul dintre cei mai apreciaţi psihoterapeuţi pe plan mondial şi autor de bestseller-uri, Irvin Yalom distruge, prin stilul său de romancier, una dintre convingerile pe care mulţi oameni o au subconştient – aceea că un specialist de talia lui deţine răspunsurile la toate întrebările. Profesorul emerit de la Stanford nu se aşază însă la o catedră imaginară în faţa cititorilor săi, ci alături de aceştia, pe care-i transformă în martorii unei confesiuni tulburătoare: chiar şi el are prejudecăţi de depăşit, se simte uneori confuz şi nesigur în drumul pe care-l are de parcurs alături de pacient şi are propriile spaime, pe care, deşi le înţelege, mai are mult de luptat cu ele.

În „Călăul dragostei”, în povestirea „Grasa”, Yalom mărturiseşte cu o deschidere uluitoare faţă de cititorii săi că nu a suportat niciodată persoanele obeze şi aceasta din cauza unei mătuşi de-ale sale pe care nu o plăcea deloc. Interesant pentru cititor este să observe cum, atât pacientul, cât şi terapeutul se vindecă amândoi în decursul aceluiași proces de psihoterapie.

„Cine este fără de păcat să ridice primul piatra!”

Carlos, eroul povestirii „Dacă violul n-ar fi în afara legii…” din „Călăul dragostei” (carte care prezintă poveştile a zece pacienţi care au apelat la psihoterapie), este un personaj pe care cu greu îl poţi iubi la prima descriere a autorului. Suferind de compulsivitate sexuală şi de cancer limfatic, Carlos îşi strigă suferinţa în faţa terapeutului său: „Vreau să le regulez pe toate femeile care îmi ies în cale!” Ajuns aproape de inevitabilul său sfârşit, după un parcurs anevoios străbătut alături de terapeutul său, descoperim cu surprindere un suflet rănit şi esenţa nobilă care este ascunsă în fiecare fiinţă umană. Dostoievski, de la care Yalom se revendică într-unele dintre ideile sale, a mai descris cu atâta acurateţe aceste penumbre ale sufletului omenesc şi a demonstrat că nimeni, orice ar fi făcut, nu este dincolo de izbăvire. Deci, încă o dată, privind lucrurile din noua perspectiva deschisă de Yalom se poate spune că „Cine este fără de păcat să ridice primul piatra!”.

Dar oare psihoterapeuţii de ce se tem?

Yalom nu lasă multă vreme această întrebare fără un răspuns. Psihoterapeutul care a explorat prin tot ce a scris marile spaime ale oamenilor, de la cea de moarte, izolare, lipsă de sens şi până la frica de libertate, a mărturisit în „Privind soarele în faţă”, o carte profund personală, care este gândul care îl tulbură cel mai mult – propria moarte. Alături de Yalom, cel care prin scrierile sale devine inevitabil confidentul cititorilor în cele mai intime probleme ale lor, putem descoperi nu cum să depăşim frica de moarte, ci cum putem preţui mai mult viaţa, odată ce am învăţat să convieţuim cu acest gând.