Unul dintre reperele literare cele mai importante ale sfârşitului de secol 19, dramaturg, poet şi scriitor, Oscar Wilde este un autorul unor cărți asupra cărora nu avem cum să nu zăbovim. „Portretul lui Dorian Gray”, tulburătoarea confesiune „De profundis” şi piesele sale ne vor face însă să dorim să cunoaştem mai bine şi omul din spatele acestor scrieri, dandy-ul nonconformist, rebel, cu un comportament care i-a şocat pe contemporanii săi. Iată doar 3 motive pentru care nu trebuie să ratăm o incursiune în viaţa şi opera lui Oscar Wilde.

  1. Scriitor, poet şi dramaturg irlandez, dar şi spirit nonconformist adulat şi ostracizat în acelaşi timp de societatea în care trăia, viaţa lui Oscar Wilde nu are cum să nu ne fascineze. Tânărul dandy, care a studiat şi s-a remarcat la cele mai importante şcoli ale vremii, printre care şi Oxford, a atras atenţia prin comportament, vestimentaţia originală (erau celebri pantalonii săi de călărie de catifea şi pălăriile cu boruri largi), părul lung și dispreţul pentru cutumele sociale. Prin rafinamentul său desăvârşit şi teoriile estetice (a fost susţinătorul conceptului de „artă pentru artă”) Oscar Wilde a cucerit publicul din Statele Unite. „Arta este cât se poate de inutilă” susţinea scriitorul referindu-se la faptul că arta este scop în sine şi nu mijloc, iar frumosul trebuie căutat doar pentru ceea ce reprezintă el însuşi. Fronda şi atitudinea nonconformistă au fost întotdeauna atribute legate de numele lui Oscar Wilde, scriitorul îndrăgostit de frumos, dar şi de plăcerile vieţii. Când profesorii de la Oxford, contrariaţi de aspectul său fizic l-au pus să traducă un fragment în greacă din „Faptele apostolilor”, au avut marea surpriză de a descoperi o traducere fără cusur. „Dar cum ai procedat?” l-au întrebat aceştia pe tânărul Wilde, care le-a spus imediat să tacă, pentru că el vrea să afle cum se încheie povestea. Ani mai târziu, scriitorul căsătorit şi cu doi copii a fost acuzat de o relaţie homosexuală fără perdea cu lordul Alfred Douglas, un bărbat cu chip angelic, fără vârstă, asemănător protagonistului romanului lui Wilde, „Portretul lui Dorian Gray”. După ce i s-a citit scrisoarea de acuzare a marchizului de Queensberry şi a fost întrebat dacă recunoaşte că aceasta are un conţinut imoral, singură replică a scriitorului a fost: „Mai rău, este prost scrisă!”. Scriitorul faimos deja, datorită pieselor sale de teatru, comediilor foarte populare – astăzi, multe ecranizate („O femeie fără importantă” sau „Soţul ideal”) şi romanului „Portretul lui Dorian Gray” a fost însă condamnat la doi ani de muncă silnică şi apoi a părăsit Marea Britanie pentru totdeauna. Aforismul lui Oscar Wilde „Toţi oamenii se nasc regi, dar cei mai mulţi mor în exil” pare foarte adevărat şi în cazul sau, atât în sensul propriu, cât şi în cel metaforic. Cimitirul Père Lachaise adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale scriitorului, care şi-a încheiat viaţa falit, uitat şi sub un nume de împrumut – Sebastian Melmoth. Unii cred că ultimele cuvinte ale lui Wilde, care a murit la Paris, la numai 46 de ani, s-au referit la tapetul oribil care acoperea pereţii camerei. Alţii spun că, sorbind dintr-o cupă cu şampanie, scriitorul ar fi spus: „Mor aşa cum am trăit, mai presus de posibilităţile mele.”
  2. Unicul roman scris de Oscar Wilde, „Portretul lui Dorian Gray”, astăzi unul dintre cele mai celebre din istoria literaturii, cu un impact uriaş asupra artelor (a cunoscut numeroase ecranizări, a inspirat piese muzicale şi coregrafii) a stârnit în epocă o uriaşă controversă. Deşi a apărut pentru prima dată cenzurat, s-a considerat că „Portretul lui Dorian Gray” lezează morala publică. „Romanul meu e otrăvitor, dacă vreţi, dar nu puteţi nega că este perfect, iar perfecţiunea este ceea ce căutăm noi, artiştii“ s-a apărat Oscar Wilde, care, pentru ediţia din 1891 a romanului a scris o prefaţă despre rolul artistului şi conceptul de „artă pentru artă” devenită un adevărat manifest literar. Povestea lui Dorian Gray, tânărul cu chip angelic care face un pact faustic, acela de a-şi vinde sufletul în schimbul frumuseţii şi tinereţii veşnice, a fost însă rodul unui pariu.  „Dorian Gray l-am scris în câteva zile, pentru că unul dintre prietenii mei susţinea că nu voi putea scrie niciodată un roman!” mărturisea Wilde. Scriitorul recunoştea că personajele cărţii lui atât de controversate reprezintă diferite ipostaze ale sale şi că el însuşi ar face un pact similar cu cel al lui Dorian Gray: „,Aş face orice să-mi reiau tinereţea, cu excepţia exerciţiilor fizice, a mă scula din pat devreme şi a deveni respectabil”.
  3. Lectura pieselor „Evantaiul doamnei Windermere”, „O femeie fără importanță”, „Soţul ideal” sau „Ce înseamnă să fii onest” ne vor ajuta să pătrundem mai bine în intimitatea gândirii scriitorului de origine irlandeză. Tulburătoare este însă şi „De profundis”, epistola către lordul Alfred Douglas, iubitul lui Oscar Wilde din cauza căruia a fost condamnat la închisoare şi muncă silnică. „Stând aici, în această celulă întunecoasă, în haine de osândit, un om dezonorat şi distrus, mă învinuiesc. Mă învinuiesc că am permis unei prietenii neintelectuale, o prietenie al cărei scop primar nu era crearea şi contemplarea lucrurilor frumoase, să-mi domine complet viaţa” spune scriitorul în această confesiune impresionantă.

Voi ce părere aveţi despre romanul „Portretul lui Dorian Gray”?