Poate că iarna nu este tocmai anotimpul preferat al multora dintre noi. Ne plac sporturile de iarnă, ninsoarea ca în poveşti şi zăpada sclipind în soare, dar nu putem spune acelaşi lucru despre gerul năprasnic, zloată şi viforul care ne bate în faţă când ne grăbim să ajungem la job. Pentru scriitori însă, iarna este un anotimp al contemplaţiei, care invită la introvertire, o vreme rodnică pentru creaţie, dar de multe ori şi o metaforă cu multiple posibilităţi de interpretare. Iată 3 motive pentru care scriitorii iubesc acest anotimp şi poate, inspirându-ne de la ei, facem zilele de iarnă dacă nu mai călduroase, cel puţin mai frumoase.

  1. În profunzimea iernii, am descoperit, în sfârşit, că există în mine o vară care nu poate fi înfrântă”, dezvăluia Albert Camus. Şi câţi dintre noi nu pot spune, la fel ca scriitorul francez, că în cele mai grele momente ale vieţii nu şi-au regăsit optimismul şi resursele necesare de a putea spera din nou? Contrar aşteptărilor, iarna îmbie la reflecţie, dar şi la optimism, iar acesta este şi cazul poetului Percy Shelley, care crede că „dacă vine iarna, poate fi primăvara chiar aşa departe, în urma ei?”
  2. Câte lecţii despre credinţă şi frumuseţe am fi putut pierde dacă iarna nu ar fi existat?”, se întreabă colonelul Thomas Wentworth Higginson, mentorul lui Emily Dickinson, scriitor şi militant pentru drepturile femeilor. Foarte adevărat, pentru că peisajele de o frumuseţe îngheţată ale iernii îi inspiră în primul rând pe scriitori, dar pot deştepta un filon artistic în fiecare persoană, indiferent de ocupaţia sa. Şi până la urmă, aşa cum spune și John Steinbeck, „la ce ar fi bună căldura verii fără frigul iernii, care să îi dea o dulceaţă aparte?”
  3. Nimic nu arde atât de tare precum frigul”, este de părere George R.R. Martin, autorul cărţii „Cântec de gheaţă şi foc”, adaptată ulterior pentru televiziune în serialul „Urzeala tronurilor”. Ne amintim cu toţii celebra replică din serial „Winter is coming”.

Iată cum iarna inspiră scriitorii să confere noi dimensiuni poveştilor pe care le creează şi se transformă în fundal pentru scene pline de pericole sau tensiune psihologică, în proiecţii ale unor stări sufleteşti extreme. Poeţi, scenarişti şi romancieri au transpus iarna în metafore cu multiple posibilităţi de interpretare. „Pline de melancolie sunt şoaptele unei nopţi de iarnă”, crede scriitoarea britanică Virginia Woolf.

Dar cum îmblânzim oare răceala zilelor şi nopţilor de iarnă? „O singură vorbă bună poate încălzi trei luni de iarnă”, spune un proverb japonez, iar de pe continental european, Cehov pare să le dea dreptate asiaticilor: „Oamenii nici nu observă dacă e iarnă sau vara atunci când sunt fericiţi”.

Aşadar, fie că ne place, detestăm sau doar ignorăm acest anotimp, poate că până la urmă trebuie să fim de acord cu dramaturgul şi poetul medieval italian Pietro Aretino, care spunea: „Lăsaţi-ne să iubim iarna, pentru că este primavara geniilor”.

Vouă ce sentimente vă inspiră iarna?