În vremurile moderne, să alegi din bibliotecă o carte a unui istoric antic pare un gest destinat doar celor specializaţi în acest domeniu. Vom renunţa însă imediat la acest mod de a gândi dacă vom face cunoştinţă cu opera lui Suetoniu, istoric care a trăit pe vremea împăraţilor Traian şi Adrian.

„Vieţile celor 12 cezari”, cea mai importantă scriere a lui Suetoniu, o colecţie de biografii de la Iulius Cezar şi până la Domițian, acoperă un secol din istoria atât de fascinantă a Romei antice şi este scrisă într-un stil nu numai revoluţionar şi inedit pentru epoca sa, dar şi cuceritor pentru omul modern. De ce? Iată doar 3 motive pentru care veţi iubi „Vieţile celor 12 cezari” de Suetoniu.

  1. De ce purta Iulius Cezar cunună de laur? Cum a ajuns Caligula să-şi învestească propriul cal în funcţia de senator cu drepturi depline? Răspunsurile le găsim la Suetoniu, care are inspiraţia de a prezenta istoria Romei sub forma biografiilor celor mai importanţi conducători ai săi. Bibliotecarul şi sfetnicul imperial Suetoniu îşi îndreaptă atenţia asupra oamenilor de stat şi ca persoane particulare, oprindu-se asupra comportamentului lor, a calităţilor sau viciilor, de obicei trecute cu vederea de istorici. Amănunte „picante” din vieţile cezarilor ajung astfel până la noi şi aflăm că Iulius Cezar purta cununa de laur (obţinută pentru merite militare şi literare deopotrivă) din pură cochetărie. Pentru că era ironizat adesea pentru chelia sa, Cezar a ales să poarte cununa în viaţa publică, dar şi în cea privată. Tot de la Suetoniu aflăm despre obiceiul soldaţilor romani de a cânta cântece deochiate după o bătălie câştigată şi că subiectul acestora putea fi – fără supărare – chiar conducătorul lor. „Cezar poate că i-a cucerit pe gali, însă Nicomede l-a cucerit pe Cezar!” i-au strigat aceştia dictatorului, făcând o aluzie fără perdea şi fără subtilitate la preferinţele sexuale ale cezarului numit „bărbatul tuturor femeilor şi femeia tuturor bărbaţilor”. Despre preferinţa lui Augustus pentru virginele de culoare, excesele patologice ale lui Caligula, care şi-a făcut calul senator, motivaţia nebunească a incendierii Romei de către Nero şi până la orgiile de neimaginat ale lui Tiberiu, Suetoniu intră în culisele vieţii private ale cezarilor şi dezvăluie cititorului modern o imagine „neprelucrată” a comportamentului acestora, precum şi o „radiografie” a moravurilor societăţii romane din acele epoci.
  2. Dar stilul tabloid, cum am spune astăzi, al lui Suetoniu nu are însă nicio conotaţie negativă. Suetoniu este un istoric documentat şi (aproape) imparţial, a cărui scriere are o structură foarte riguroasă. Chiar dacă şi-a conceput opera istorică sub forma unor biografii, într-un mod perfect justificat, pentru că persoana cezarului nu numai concentra în mâinile sale toată puterea, dar era şi un exponent al vremurilor respective, Suetoniu dă atenţie educaţiei acestora, carierelor, succeselor în viaţa publică şi comportamentului. Aflăm astfel că, deşi era mare iubitor de lux, Iulius Cezar nu se dădea în lături să mărşăluiască alături de trupele sale şi să parcurgă pe jos şi 60 de km, prin ploaie și vânt, dacă vedea că moralul acestora e scăzut. Tot fascinaţia faţă de bogăţie este şi motivul real al invadării Galiei, aceasta pentru că Cezar auzise că aici se găsesc pietre preţioase. Suetoniu prezintă deopotrivă realităţi politice, administrative, juridice, cultura vremii şi cutumele ei într-un mod neobişnuit pentru istoricii vremii și seducator pentru cititorul modern.
  3. Acesta este şi motivul pentru care stilul său original ne face să credem că citim mai degrabă un roman, care ne ţine cu sufletul la gură decât o operă istorică. Chiar şi cei care nu aleg în mod obişnuit o scriere istorică pentru lectură nu vor putea rezistă tentaţiei de a se tranporta din epoca modernă în cea a Romei antice şi de a fi martori, prin intermediul operei lui Suetoniu, ai vieţilor lui Iulius Cezar, Augustus, Tiberiu, Caligula, Claudiu, Nero, Vespasian, Titus sau Domitian.

Vouă va plac cărţile care evocă atmosfera Romei antice?

(sursa foto – www.flickr.com)