Unul dintre anotimpurile când lectura este parcă mai plăcută decât de obicei este chiar acesta: iarna. Când vremea se zburlește la noi și ne arată colții de după ferestrele înghețate, putem să o sfidăm într-un mod foarte plăcut. Cu șosete călduroase în picioare, o cană cu vin fiert într-o mână și o carte bună în cealaltă avem ac de cojocul vremii înghețate. Aceasta înseamnă hygge – ar spune Meik Wiking, autorul „Micii enciclopedii Hygge. Rețeta daneză a fericirii”. Suntem de acord cu el. Timp suficient să avem, pentru că noutăți editoriale avem de unde alege. Iată 3 cărți de citit în miez de iarnă.

Pentru cei cărora le-a plăcut „Cântec lin”, romanul câștigător al premiului Goncourt al scriitoarei de origine marocană Leila Slimani, o alegere bună este „În grădina căpcăunului”. Cei care nu au citit nicio carte a acestei autoare pot începe cu oricare dintre acestea, pentru că ambele sunt la fel de provocatoare. „În grădina căpcăunului” este romanul de debut al Leilei Slimani, o carte cu un subiect curajos, mai ales pentru o scriitoare de origine marocană – dependența de sex a unei tinere femei, Adele. Romanul a reprezentat un pariu câștigat de Leila Slimani, pentru că i-a adus premiul La Mamounia, echivalentul marocan la premiului Goncourt. Adele este o tânără jurnalistă căsătorită cu un chirurg și au împreună un copil. În aparență, mariajul lor este unul solid, dar pentru Adele apartamentul lor din Paris este similar unei închisori, cu atât mai mult cu cât este mistuită de o dorință insațiabilă de sex, care îi guvernează viața. Aventurile de o noapte (sau zi) presupun jonglerii complicate și cu jobul și mai ales cu viața conjugală. Leila Slimani surprinde cu detalii cutremurătoare, necosmetizate dependența de sex a protagonistei cărții, care își va continua astfel viața până într-o zi când va cădea în plasa minciunilor sale. Poate iubirea să supraviețuiască unui astfel de șir de trădări? – aceasta este una dintre întrebările la care vom găsi un posibil răspuns alături de eroii romanului „În grădina căpcăunului”.

O carte tulburătoare despre o poveste de dragoste interzisă, scrisă fără sentimentalism, cu un simț acut al observației psihologice și sociale, „Sala de bal” a scriitoarei britanice Anna Hope este o alegere potrivită pentru acest început de iarnă. Este un roman care ne va încărca de emoții intense cât timp vom parcurge povestea Ellei Fay, o tânără torcătoare, care, după ce are o izbucnire de furie la filatura unde lucra, este internată la ospiciul Sharston din Yorkshire. „Auzise de el. Încă din copilărie. Dacă făceai vreo prostie… ospiciul te aştepta. Era pentru ţicniţi. Și, totodată, azil pentru săraci. Dacă te trimit la Sharston, nu mai ieşi de acolo”. În anul 1911, tratamentele psihiatrice se află adesea la limita abuzului. Pacienții internați la Sharston, în jur de 2000, au un regim de viață care nu este departe de cel al unei temnițe – la care se adaugă, bineînțeles, diferitele experimente medicale. Irlandezul John Mulligan, internat cu diagnosticul de depresie melancolică, este un alt pacient al azilului, îngrijit și el de doctorul Charles Fuller. După ce Ella îl cunoaște pe John, între ei se înfiripă timid o poveste de dragoste. O dată pe săptămână, pacienții cu un comportament exemplar se pot întâlni să danseze în sala de bal a institutului. Anna Hope analizează minuțios etapele acestei iubiri născute într-un mediu atât de dur, de la schimburi de priviri, la bilețele de amor și primele atingeri. Însă dragostea nu este inclusă printre remediile permise celor internați la Sharston – deși pe parcursul romanului ne vom întreba de multe ori dacă cei care administrează tratamentul nu au ei înșiși nevoie de ajutor de specialitate.

Cei care iși doresc o carte care să îi țină cu sufletul la gură pot alege „Negustorul de manuscrise”, cel mai recent roman al celui mai bun autor de thrillere – John Grisham. Scriitor care a semnat cărți ca „…Și vremea e ca să ucizi”, „Clientul”, „Firma” sau „Cazul Pelican”, John Grisham ne oferă garanția unui thriller cu acțiune spectaculoasă, bine scris și care, cu siguranță, ne va surprinde. Deși ne-a obișnuit cu thrillere de factură juridică, John Grisham ne propune în ultimul său roman să asistăm la jaful perfect. Prada o constituie cinci manuscrise originale ale lui F. Scott Fitzgerald, aflate în camera de valori de la subsolul Bibliotecii Firestone și asigurate de Universitatea Princeton pentru suma de 25 de milioane de dolari. În afară de banda celor cinci hoți care pun la cale jaful, în complicata afacere cu traficul de cărți mai sunt angrenați Bruce Cable, proprietarul unui magazin de cărți și colecționar care a cochetat adesea cu piața neagră, dar și Mercer Mann, fost profesor universitar și scriitoare aflată atât în pană de inspirație, cât și de bani.

Voi ați citit vreuna dintre aceste cărți? Pe care dintre ele ați include-o pe lista voastră de lectură?