Nu pentru că s-ar fi epuizat oferta de cărți atractive de pe piață, ci din pură curiozitate sau pentru că iubim modul în care scriu anumiți autori, există și titluri de cărți pe care abia așteptăm să le vedem traduse în limba română, să le achiziționăm și să plecăm acasă fericiți cu ele, ca și când ar fi un trofeu. Cel puțin pentru unele dintre aceste titluri, așteptarea noastră se apropie de sfârșit. Iată 3 dintre noutățile literare așteptate cu nerăbdare.

După succesul lui „Sapiens”, bestseller New York Times tradus în 45 de limbi, cititorii au așteptat continuarea poveștii palpitante a istoriei noastre, ca umanitate, întrezărită la finalul volumului. Iar aceasta nu a întârziat să apară. În „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, autorul israelian Yuval Noah Harari propune cititorilor spre meditație o ipoteză nu tocmai liniștitoare. „Istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va sfârși când oamenii vor deveni zei”. Reluând idei dezvoltate și în „Sapiens”, Yuval Noah Harari analizează modul în care oamenii au cucerit planeta și s-au impus ca specie dominantă, dar și felul în care homo sapiens a conferit un înțeles lumii, prin capacitatea sa de a crea și a crede în realități intersubiective, precum banii, granițele țărilor sau chiar religiile. Omul a reușit să țină sub control principalele amenințări la adresa speciei, ca foametea, epidemiile sau războaiele. Iar acum, după părerea lui Harari, se află la o răscruce, gata să acceadă treapta următoare a evoluției sale. Umanismul capătă forma unei noi religii, în care omul ia locul lui Dumnezeu, iar morala se raportează doar la dorințele și binele ființei umane. Imortalitatea, fericirea și chiar deificarea omului sunt năzuințe care, în acest context, par firești. Dar care va fi rolul jucat de noile tehnologii și de inteligența artificială în această lume? Autorul lansează cititorilor provocarea să-și imagineze singuri acest tip de viitor, deși oferă destule date pentru un tablou care ne înfioară. După ce în librării a apărut varianta în limba engleză a acestei cărți, iată că va putea fi citită curând și în limba română – o lectură cât se poate de provocatoare atât prin ideile îndrăznețe ale istoricului israelian, cât și prin stilul cărții, care îmbină abordarea riguroasă, științifică cu umorul subtil.

Anul acesta, marele câștigător la premiile Academiei Americane de Film a fost „Forma apei” regizat de Guillermo del Toro, care a luat Oscarul pentru cel mai bun film al anului și cel mai bun regizor, pe lângă alte două premii și încă nouă nominalizări. Filmul este inspirat de cartea cu același nume scrisă de Guillermo del Toro în colaborare cu Daniel Kraus. Filmul, care spune povestea unei femei mute, îngrijitoare la Centrul de Cercetări Aerospațiale Occam din Baltimore, care se îndrăgostește de un om-amfibie ținut în laboratoarele instituției, rulează deja în cinematografele din România și probabil multă lume l-a și văzut. De ce am mai citi așadar cartea? Scriitorul american Daniel Kraus recunoaște că ideea acestui roman i-a venit pe când avea doar 15 ani, dar nu s-a apucat să o scrie niciodată, până la o întâlnire față în față cu Guillermo del Toro. Însă, într-o zi, când lua micul dejun împreună cu scriitorul și regizorul favorit al premiilor importante din industria cinematografică i-a povestit despre ideea sa. Del Toro a fost atât de entuziasmat încât a decis imediat care va fi viitorul proiectului imaginat de Daniel Kraus – un film și o carte, la care se va lucra simultan. „Am vrut ca filmul și cartea să fie proiecte de sine stătătoare” a declarat Kraus pentru Gizmodo, astfel încât între cele două există diferențe semnificative. Una dintre acestea se referă la mitologia omului-amfibie, misterioasa făptură inteligentă care trăiește în laboratorul Centrului de Cercetări Aerospațiale și care în film este inexistentă explică scriitorul. Așadar, toți cei care au apreciat filmul lui del Toro au motive întemeiate să aștepte și această carte.

Povești de seară pentru fete rebelede Elena Favilli și Francesca Cavallo este un volum care a surprins prin conceptul pe care-l propune. Dacă poveștile de seară nu ar mai fi exclusiv produse ale imaginației, ci ar reprezenta istorii reale de viață, care să ne inspire și să ne motiveze să credem că visurile pot deveni realitate? Ideea celor două autoare a venit, se pare, în întâmpinarea unor așteptări ale publicului, pentru că volumul a fost foarte bine primit. 100 de povești de viață extraordinare ale tot atâtor femei, din trecut și prezent și ilustrațiile realizate de 60 de artiste s-au dovedit o combinație de succes. Nu doar Albă ca Zăpada, Cenușăreasa sau Degețica pot fi modelele copilăriei noastre, ci și regina Elisabeta I, J.K. Rowling sau Coco Chanel. Femei îndrăznețe, care au schimbat istoria, au făcut descoperiri importante sau doar au promovat un spirit rebel și au demonstrat că pot fi tot ceea ce își doresc sunt eroinele acestei cărți. Așteptăm cu nerăbdare și volumul al doilea din „Povești de seară pentru fete rebele” de Elena Favilli și Francesca Cavallo, care este în curs de apariție.

Voi v-ați dori să citiți vreuna dintre aceste cărți? Pe care ați alege-o?