Dacă vrem să punem pe listă câteva titluri de cărți de citit în luna iunie s-ar putem să ne simțim oarecum încurcați. Sunt atât de multe noutăți pe piață în această perioadă încât orice am alege s-ar putea să ne pară rău că lăsăm altele deoparte. Am avut și noi dificultatea aceasta, însă până la urmă am renunțat să ne mai creăm singuri frustrări. Până la urmă, tot trebuie să începem de undeva. Așa că am ales, din multitudinea de noutăți, 3 cărți de citit în luna iunie. Să le descoperim împreuna!

„Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. O carte foarte puternică, ce aduce un suflu nou în literatura rusă.” Recomandarea îi aparține lui Evgheni Vodolazkin și se referă la romanul „Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina. Cum am putea să nu ținem cont de opinia celui care a scris, la rândul său, niște romane atât de puternice precum „Laur” sau „Aviatorul”? Suntem convinși că singură recomandarea sa îi va determina pe mulți cititori să adauge acest volum în lista de lecturi pentru luna iunie. O decizie înțeleaptă, pentru că „Zuleiha deschide ochii” este un regal literar, o carte în spiritul marii literaturi ruse, deși este romanul de debut al lui Guzel Iahina – în curs de traducere în 30 de țări. Despre „Zuleiha deschide ochii” s-a vorbit încă de la lansare în termeni foarte elogioși, iar cartea a primit premii literare importante în Rusia și Franța. Printre atuurile sale putem menționa autenticitatea, forța evocării, imaginile puternice, cu un impact copleșitor asupra cititorilor și personajele vii, memorabile. „Zuleiha deschide ochii” este un roman pe care nu-l vom uita ușor datorită poveștii protagonistei și stilului scriitoarei. Inspirată de amintirile bunicii autoarei, care a fost deportată mai bine de un deceniu și jumătate într-un lagăr de muncă din Siberia, povestea lui Zuleiha este plasată în anii care au urmat instaurării puterii comuniste în Rusia. Viața tinerei tătăroaice Zuleiha este observată cu un realism crud, cu detalii atât de precise încât cititorului îi va fi ușor să empatizeze cu personajul și să aibă impresia că face parte din poveste. După ce soțul îi este ucis de un ofițer din Armata Roșie, Zuleiha este deportată într-un lagăr de muncă împreună cu o mulțime pestriță de oameni, din toate clasele sociale. Ivan, ofițerul care i-a ucis soțul, este cel care conduce tabăra. Și acesta este o figură interesantă, pentru că autoarea pătrunde în profunzimile lui psihologice, în „iadul” conștiinței sale, măcinate de vinovății și pasiuni. O relație intensă, pasională și chinuitoare se va naște între Ivan și Zuleiha, cea care între timp aduce pe lume și un băiat. Interesant este și modul în care evoluează personajele. Sau mai precis, perspectiva cititorilor asupra personajelor devine mai amplă, mai deschisă, prin intermediul observațiilor scriitoarei și astfel lumea nu mai este percepută în alb și negru, ci într-o multitudine de nuanțe derivate din acestea.

Un roman tulburător este și „Purgatoriul îngerilor”, cel mai recent volum lansat de scriitoarea Camelia Cavadia, după romanele „Vina” și „Măștile fricii”. „Purgatoriul îngerilor” este o carte care ne va purta în Infernul de lângă noi, lumea copiilor dispăruți, un loc dur, în care lupta pentru supraviețuire este acerbă și în care, uneori, singura avuție pe care-o ai este chiar numele tău – o identitate care așteaptă să fie descoperită. Cititorii îl vor avea ca „ghid” în această lume pe Teodor, voce a inocenței, care istorisește povești cutremurătoare despre cotidianul vieții copiilor ajunși să fie crescuți și exploatați de „stăpâni”. Antinomia între perspectiva inocentă asupra lumii a protagonistului și ororile din taberele de copii răpiți, fugiți de acasă sau abandonați intensifică dramatismul narațiunii, iar cititorii vor avea nu doar o dată ochii în lacrimi. Uimitor este faptul că relatările din acele zone ale supliciului ne deschid ochii și ne învață să prețuim mai mult normalitatea. De la Teodor, băiețelul de aproximativ 10 ani, învățăm cât de prețioasă este prietenia, ce mare avuție înseamnă un caiet în care să-ți notezi gândurile sau o pătură cu care să te învelești când îți este frig. Învățăm că și cel mai sărac om poate găsi ceva de dăruit, dacă sufletul lui e plin de generozitate. Cu modul său proaspăt de a vedea lumea și a judeca oamenii, Teodor ne ajută să înțelegem că pot exista sclipiri de bunătate și în oameni care au aparența unor torționari. Realitatea este întotdeauna mult mai nuanțată decât ne-am închipui. Ni se va strânge inima alături de Teodor, atunci când va spune cuvântul echivalent cu o amintire dragă, estompată însă în memorie – „mama”: „… am înghițit cuvântul ăsta frumos cu care am simțit dintr-odată că nu mai am ce face. Știam să spun un cuvânt care, de atunci înainte, nu avea nicio întrebuințare în lumea mea, iar asta m-a întristat rău de tot. Mama. Ma-ma. Am să-l cocoloșesc în gând, să-l mângâi cu buzele și cu sufletul ori de câte ori îmi va fi mai greu. Și, într-un fel, m-a ajutat. Dar îmi părea rău de el! Așa cuvânt frumos și să nu-l spun nimănui?!” În paralel cu lumea copiilor răpiți, scriitoarea observă impactul pe care îl are un astfel de eveniment dramatic asupra familiilor implicate. Uzitând de o analiză psihologică profundă – devenită deja marcă a stilului acestei scriitoare – autoarea intersectează mai multe fire narative (istoriile familiilor copiilor răpiți, investigațiile polițiștilor și poveștile lor de viață, viața copiilor abandonați sau smulși de lângă părinți), care împreună alcătuiesc un tablou exact al unei realități a lumii contemporane prea puțin cunoscute.

Un alt roman care sigur va face plăcere cititorilor este „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende. Stilul alert, punctat cu imagini foarte sugestive, realizate cu economie maximă de mijloace stilistice ne face să parcurgem cartea „fără să respirăm”. La acestea se mai adaugă poveștile a trei personaje, oarecum atipice, ale căror vieți le aflăm prin intersectarea a două planuri narative, trecut și prezent. Istoria tumultuoasă a unor țări din America Latină (Chile și Guatemala) își face simțită prezența până în Brooklyn, unde se desfășoară acțiunea, pentru că este strâns legată de destinele unora dintre personaje. Dincolo de talentul de povestitoare al Isabelei Allende și de personajele puternice pe care le creează, „Dincolo de iarnă” este o carte care cucerește prin mesajul ei, tonic, optimist – indiferent de vârstă, indiferent de circumstanțe, de erori și tragedii ale trecutului, viața are o uriașă forță de a renaște. Când crezi că ai ajuns la capăt de drum, după ani lungi de resemnare, neprevăzutul vieții poate crea o nouă oportunitate și o nouă cale se poate deschide. „În toiul iernii aflam în sfârșit că port în mine o vară de neînvins”. Celebrele cuvinte ale lui Albert Camus sunt motto-ul acestei cărți. Iar personajele principale stau toate, într-un fel sau altul, sub semnul unei ierni simbolice. Richard Bowmaster este un profesor universitar care a ales solitudinea din cauza unor întâmplări din trecut. Lucia, cel mai luminos personaj al romanului, este o chiliană care a învins cancerul și care, aparent ar avea în față doar perspectiva bătrâneții și singurătății. La cei 62 de ani, este încă dornică de iubire și faptul că a ajuns în America nu se datorează doar fiicei sale, ci și lui Richard, a cărui cărui chiriașă și colegă este. Cel de-al treilea personaj este Evelyn Ortega, imigrantă ilegal, care lucrează la negru pentru un afacerist dubios. Un accident de mașină și un cadavru din portbagaj leagă destinele tuturor într-o poveste plină de lirism, cu un mesaj pe care oricine îl poate declina în viața personală: și cea mai cumplită iarnă sufletească cedează în fața dragostei și a bucuriei de a trăi.

Voi ce plănuiți să citiți luna aceasta?

Royalty-free stock photo ID: 694156780