Deși vremea la început de primăvară este destul de capricioasă, curând anotimpul ne va oferi tot ce are mai bun: iarbă proaspătă sclipind în lumina soarelui, parfum amărui de flori de măr și căldură blândă – exact atmosfera care te îmbie să ieși în parc sau în afara orașului, la iarbă verde, pentru „încărcarea bateriilor” în mijlocul naturii. Iar dacă vă numărați printre cei care iubesc să citească întinși pe o păturică, la soare, vă recomandăm noi 3 romane de citit la iarbă verde.

Unul dintre acestea este „Fiica ceasornicarului” de Kate Morton, scriitoare australiană tradusă deja în 34 de limbi. Romanul proaspăt apărut în librării va aduce multă satisfacție fanilor mai vechi ai autoarei, iar cei care citesc pentru prima dată un roman al lui Kate Morton vor descoperi o scriitoare cu o mare abilitate de a construi narațiuni elaborate, imagini picturale și personaje interesante. În stilul cu care și-a obișnuit cititorii, Kate Morton intersectează mai multe fire narative, din trecut și prezent, pentru descifra mistere ale unor destine strâns legate de Birchwood Manor, o casă superbă, de pe malul Tamisei. Îl cunoaștem pe Edward Radcliffe, un pictor aflat în cel mai bun moment al existenței sale. În vara anului 1862, Edward își invită prietenii pictori pentru o lună, la reședința sa, ca să se bucure împreună de natură și artă. Tot acolo se află și Lucy, sora lui mai mică, Lily, femeia care îl inspiră și Fanny, logodnica lui, o femeie înstărită. Scriitoarea insistă asupra atmosferei de la Birchwood Manor, atât de frumoasă și tihnită încât pare locul unde nu se poate întâmpla nimic rău. Și totuși se întâmplă: Fanny este ucisă, Lily dispare și odată cu ea și o prețioasă bijuterie de familie. Urmărim apoi povești de viață care au loc la Birchwood Manor încă 150 de ani înainte, până când narațiunea ajunge în prezent, în 2017. Elodie Winslow, o tânără arhivistă din Londra descoperă o geantă veche, care i-a aparținut lui Edward Radcliffe. Și astfel, piesele complicatului puzzle construit de Kate Morton încep să contureze imagini ale unui tablou despre iubire, artă, trădări și alte slăbiciuni ale firii umane.

Falco”, cel mai nou roman al lui Arturo Perez-Reverte apărut în librăriile de la noi, este o altă carte bună de citit la iarbă verde. Cel mai popular scriitor spaniol contemporan a reușit în timp o performață de invidiat: fanii săi fac parte din larga categorie a iubitorilor de thriller și romane de aventuri, dar lângă aceștia se regăsesc și cei care apreciază o carte bine scrisă și nu doar subiectul ei. De altfel, Arturo Perez-Reverte este singurul autor de literatură de acest gen acceptat în Academia Regală Spaniolă, al cărui membru este de mai bine de un deceniu jumătate. Falco, personajul de care Perez-Reverte este preocupat de mai mulți ani, este eroul unei serii de romane. Însă în limba română a apărut doar primul dintre acestea. Falco, personajul imaginat de Perez-Reverte, este un bărbat de 37 de ani, cu un profil aparte, potrivit însă epocii în care trăiește – Europa anilor ’30 – ’40. Falco este un bărbat fascinant, dur, fost contrabandist de arme, agent al serviciilor secrete fără scrupule, ceea ce-i conferă o abilitate deosebită de a gestiona misiunile, în acele vremuri tulburi. De origine andaluză, Falco are un trecut nu tocmai plin de fapte onorante. Să amintim unul dintre acestea: a fost dat afară de la Academia Navală după ce a avut o aventură cu soția unui comandant. Falco este un erou contradictoriu, care combină violența extremă cu umorul și o dragoste de viață egală cu tenacitatea pe care o dovedește în luptă. Însă acest profil psihologic îl recomandă pe Falco pentru o misiune periculoasă, care ar putea schimba istoria Spaniei. Partenerii săi sunt frații Montero și Eva Rengel, o femeie de o frumusețe exotică și un personaj interesant. Însă, în acele vremuri în care moneda de schimb cea mai folosită este trădarea, sunt oare aceștia parteneri sau doar alți inamici? Este interesant, ca în multe alte romane scrise de Perez-Reverte, modul în care acesta îmbină istoria cu ficțiunea.

Un thriller interesant și bine scris este „Dansul răului” al scriitorului francez Michel Benoit. Doctor în teologie și biologie, Michel Benoit are o biografie interesantă. A fost călugăr benedictin timp de 22 de ani, până când a decis să părăsească abația Saint-Benoit din cauza unor conflicte ideologice. A preluat însă numele acesteia ca pseudonim literar. În multe dintre scrierile lui Michel Benoit apar ecouri ale vieții sale monastice. „Dansul răului” este doar un exemplu. Protagoniștii acestui thriller sunt trei călugări care studiază și predau novicilor, la Roma, originile creștinismului. Descoperirea unui vechi manuscris al Coranului, care ar schimba radical concepțiile despre apariția islamului, aruncă în aer siguranța lor, iar viețile li se schimbă în mod radical. După ce unul dintre călugări dispare în deșertul Siriei, Nil încearcă să-și recupereze atât prietenul, cât și prețiosul manuscris rătăcit. Pe urmele sale se află însă atât jihadisti, cât și catolici, care își doresc la fel de mult scrierea veche de mai bine de un mileniu.

Vouă vă place să citiți la iarbă verde? Ce gen de cărți preferați?