Literatura română contemporană oferă cititorilor o varietate mai mult decât generoasă de stiluri și genuri. Mircea Cărtărescu, Dan Lungu sau Doina Rusti sunt autori ale căror cărți au trecut deja granițele țării, bucurându-se de apreciere internațională, pe lângă cea de la noi. Vă propunem astăzi să ne îndreptăm atenția asupra a 3 scriitori români contemporani – cu ceva vechime în domeniul literelor sau debutanți ai ultimilor ani – care nu trebuie ratați.

Autor tradus în mai mult de opt țări, câștigător al unor importante distincții internaționale pentru literatură sau pentru scenariile sale, Florin Lăzărescu își seduce cititorii prin plăcerea de a povesti, umor și abilitatea cu care extrage din cotidian întâmplări obișnuite, care însă, relatate de el, capătă un caracter senzațional. Putem spune că umorul, mai mult sau mai puțin involuntar, nu este al scriitorului, ci al personajelor evocate, este implicit în structura întâmplărilor decupate din cotidian. Florin Lăzărescu „simte enorm și vede monstruos” (vorba lui Caragiale), iar realitățile descrise de el, în „Întâmplări și personaje”, spre exemplu sau „Lampa cu căciulă” capătă contur de legendă. Cititorii nu pot rămâne „frigizi” (cum spune un personaj din romanul „Amorțire”) trecând prin experiența povestirilor sau romanelor lui Florin Lăzărescu. Cu un stil foarte vizual, scriitorul ne trece printr-o gamă de sentimente și reflecții dintre cele mai variate. Pendulând între semnificativ și absurd, povestirile sau romanul „Trimisul nostru special” ne lasă să alegem cum vrem să ne raportăm la realitate. Nu trebuie ratat nici romanul „Amorțire”. Dezvoltând problematica suferinței, a degradării fizice și psihice, cartea conduce cititorul prin atmosfera sa spre reflecții privitoare la sensul vieții.

Dintre autorii români care au debutat în ultimii ani pe piața românească a cărții nu putem să nu o amintim pe Camelia Cavadia, al cărei prim roman, „Vina”, a fost laureat al „Festival du premier roman” la Chambéry, în Franța. Romanul de debut a fost urmat de „Măștile fricii”, iar în primăvara anului trecut scriitoarea își provoca cititorii să facă o incursiune în „Purgatoriul îngerilor”. Fiecare roman al Cameliei Cavadia deschide porțile unor lumi dure, pe care adesea ignorăm să le privim. Fie că este vorba despre realități sociale pe care le trecem cu vederea sau de complexe peisaje interioare, Camelia Cavadia scrie „acut”, fără menajamente. Analiza psihologică de mare precizie este marca stilului acestei scriitoare, care propune în romanele sale personaje tragice, damnate. Unii își poartă propria vină, alții sunt victime – mai mult sau mai puțin inocente – ale celor din jur. Ne amintim de domnul H, protagonistul romanului „Vina”, cel al cărui destin ne face să ne întrebăm: atât de scump se plătește teama de a fi fericit? Printr-un straniu amestec de duritate și sensibilitate, scriitoarea dezvăluie ce se află dincolo de „Măștile fricii”, într-un roman despre urmările abuzului fizic și emoțional în cazul copiilor. Remarcabil este și personajul Teodor, protagonistul cărții „Purgatoriul îngerilor”, prin ochii căruia descoperim lumea copiilor dispăruți – un univers straniu, altfel decât ne-am fi așteptat, unde Binele și Răul sunt noțiuni relative și singură inocența are puterea de a se ridica deasupra tuturor.

Câștigător al premiului pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, romanul „Fotograful curții regale” a impus numele Simonei Antonescu între scriitorii români contemporani care nu trebuie ratați. Cu un incontestabil har de povestitoare și o uimitoare precizie a detaliului semnificativ, scriitoarea „desenează” în culori vii tablouri ale unor epoci apuse, dă contururi ferme unor personaje despre care, poate, am auzit, dar nu i-am cunoscut atât de bine și ridică ficțiunea istorică la nivelul superior. Este fermecător tabloul Bucureștilor anilor 30, așa cum îl redă scriitoarea în cel de-al doilea roman, „Darul lui Serafim”, în care distingem figura industriașului Nicolae Malaxa, dar și portrete puternice ale unor actori necunoscuți ai scenei istorice. Poate au existat, poate nu, însă cu siguranță de câte ori ne vom gândi la acea epocă din istoria României vom avea în minte descrierile și personajele Simonei Antonescu, chipurile prin care istoria prinde viață. Cu o scriitură lirică și plină de forță, autoarea ne poartă în Bucureștiul „plin de beizadele” în „Hanul lui Manuc”. Nu am putea să nu amintim de seria „Istoria povestită copiilor”, o întreprindere atât de utilă, prin care Simona Antonescu reușește să le stârnească celor mici curiozitatea față de istorie, dar și dragostea față de literatură.

Vouă ce autor român contemporan vă place cel mai mult? Despre ce cărți scrise de autori români v-ați dori să vorbim aici, la Cartea de la ora 5?

Photo by S A R A H ✗ S H A R P on Unsplash