În afara privațiunilor de tot felul – lipsa alimentelor, hainelor, apei sau căldurii pe timp de iarnă – una dintre marile suferințe pe vremea regimului comunist consta în lipsa posibilității de informare și limitarea accesului la operele acelor scriitori care nu erau agreați de sistemul politic. În România și în celelalte țări ale blocului comunist, scriitori de renume internațional au avut de luptat cu cenzura comunistă.

Mircea Eliade este unul dintre aceștia, la fel poetul Radu Gyr, filozoful Emil Cioran sau Constantin Noica. Chiar și marii clasici ai literaturii române, ca Mihai Eminescu sau Caragiale au fost interziși în unele perioade. Să descoperim 4 autori interziși de regimul comunist în România sau în alte țări.

Una dintre marile personalități culturale redescoperite după 1989 de tinerii din România a fost Petre Țuțea. Supranumit „Socrate al României” pentru geniul său oratoric, Țuțea a fost interzis în perioada regimului comunist din cauza funcției de secretar general la Ministerul Economiei Naționale în care fusese numit de Mișcarea legionară. Petre Țuțea a deținut demnități publice și după instaurarea regimului autoritar în România, susținut fiind de Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre puținii intelectuali de marcă ai partidului comunist.

După arestarea acestuia din urmă, pentru Petre Țutea au urmat treisprezece ani de coșmar în temnițele comuniste – la Jilava, Ocnele Mari şi Aiud. „Comunismul e cea mai mare aflare în treabă din istoria omenirii” susținea Petre Țuțea, care a rămas în memoria noastră mai ales prin culegerea alcătuită postum de „Vorbe memorabile”. Cel care a spus „cu stânga nici cruce nu poți să-ți faci, dar să conduci o țară!” nu avea cum să fie pe placul regimului autoritar instaurat la București la scurtă vreme după cel de-al doilea război mondial. Descinderile frecvente ale Securității în locuința sa, confiscarea manuscriselor plus flagrantul conflict ideologic au făcut imposibilă manifestarea publică a filozofului, care se declara „inadaptabil la situația politică și economică actuală”.

Din fericire, istoria i-a făcut dreptate lui Petre Țuțea astfel încât, după schimbările politice din 1989, zeci de mii de cititori au descoperit geniul oratoric al filozofului și au rezonat cu discursul său acid și lucid, care merge spre chiar esența lucrurilor. „Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă… vede tot şi totul pute” spunea Țuțea. „Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda!”. Cei care au trăit comunismul pe pielea lor știu cât adevăr cuprind memorabilele vorbe ale lui Petre Țuțea.

Poate nu am fi avut niciodată o imagine atât de exactă a terorii din fosta URSS dacă aceasta nu ne-ar fi fost dezvăluită de Alexandr Soljenițîn, autor al romanului „Pavilionul canceroșilor”. Gigantul literaturii ruse ale cărui romane s-au vândut în peste 30 de milioane de exemplare, au fost traduse în 40 de limbi și a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură a cunoscut din experiența proprie lagărele de muncă sovietice.

„Pavilionul canceroșilor” este inspirat de un moment dureros din viața scriitorului, când se lupta cu o formă de cancer, dar și cu opresiunea din lagărele de concentrare. Una dintre cărțile care i-au adus celebritatea la nivel mondial și a făcut cunoscută lumii întregi teroarea de dincolo de Cortina de Fier este „Arhipelagul Gulag”. Scrisă clandestin și trimisă pe microfilm în Occident, unde a fost imediat publicată, cartea stârnește o puternică reacție internațională împotriva opresiunii din fosta URSS. Câteva luni mai tâziu, Alexandr Soljenițîn era expulzat din țară și cetățenia îi era retrasă. Avea să se întoarcă abia după anii 90, deși nici regimul lui Gorbaciov nu-i inspira prea multă încredere.

4 autori interziși de regimul comunistMihail Bulgakov, autorul unuia dintre cele mai importante romane ale secolului al XX-lea, „Maestrul și Margareta”, s-a luptat întreaga sa viață cu cenzura sovietică. Deși însuși Stalin îi recunoștea valoarea și a intervenit în câteva rânduri pentru ca piesele scrise de Bulgakov să fie puse în scenă, autorul rus a fost interzis pentru lungi perioade. Stalin văzuse piesa „ Zilele Turbinilor” de cel puțin 15 ori. Cu toate acestea, cu mari intervenții i s-a permis lui Bulgakov să poată lucra la teatru, însă din 1929 nu i s-a mai publicat nicio scriere și nu i s-a mai jucat nicio piesă. „Maestrul și Margareta” avea să fie publicat la 36 de ani de la moartea scriitorului.

4 autori interziși de regimul comunist„Dictatura și literatura autentică sunt incompatibile. Scriitorul este dușmanul natural al oricărui tip de dictatură” spunea Ismail Kadare, autor nominalizat în mai multe rânduri la Premiul Nobel pentru literatură. Scriitorul care a pus în lumină complexitatea sufletului albanez în romane ca „Aprilie spulberat” sau „Generalul armatei moarte” nu a avut o relație prea cordială cu regimul totalitar al lui Enver Hodja. Romanul „Palatul viselor” a fost considerat un atac dur la adresa regimului comunist și a fost imediat interzis. Iar aceasta nu a fost o situație singulară, pentru că Ismail Kadare a avut interdicția de a apărea ani la rând pe piața albaneză de carte. Scriitorul crede însă că romanele sale nu sunt politice. „Cred că scrierile mele nu sunt mai politice decât teatrul antic grec. Aș fi devenit scriitorul care sunt acum în orice regim politic” spune Kadare.

Voi ce autori interziși de regimul comunist admirați?