„Niciun loc nu e ca acasă”: e una dintre vorbele care își dovedește de atât de multe ori adevărul în viață, încât ar putea fi ridicată la rang de motto al existenței. Oamenii au nevoie, prin însăși construcția lor psihologică, de un acoperiș asupra capului, dar miticul „acasă” are o semnificație mai profundă de atât. E lăcaș al intimității, al comuniunii, simbol al acelui spațiu privilegiat în care poți fi tu, în care poți renunța la temeri și anxietăți, poți lăsa garda jos. E exact sentimentul pe care îl experimentăm atunci când citim cărțile de mai jos: de apartenență, de întoarcere la origini. Descoperă cele 4 cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasă!

4 cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasăGilead”, cartea câștigătoare de Pulitzer și National Book Critics Award, a inclus-o pe Marilynne Robinson printre cele mai apreciate scriitoare ale tuturor timpurilor. Circumstanțele romanului pot părea, la prima vedere, cu totul opuse confortului și fericirii liniștite redate de noțiunea de acasă: protagonistul, reverendul John Ames, e pe moarte și hotărăște să îi scrie fiului său de 7 ani o serie de scrisori prin care acesta să îl cunoască la mult timp după dispariția sa. Însă pacea, intimitatea, înțelepciunea ce curg din fiecare rând îți mângâie sufletul așa cum o face întoarcerea acasă, după mult timp. Bineînțeles, religia și spiritualitatea dețin un loc important în anatomia lecturii, Robinson recunoscând faptul că a scris cartea pentru a curăța un pic din renumele pătat al calvinismului și al puritanismului în America, dar romanul discută, înainte de toate, despre iubire, viață, moarte, fericire, teme comune întregii umanități. „Cuprinzător precum o națiune, tăcut precum un gând și mișcător precum o rugăciune”: așa sună descrierea oferită cărții de către Kirkus Review, una cu care suntem întrutotul de acord. Personajele bine conturate, sentimentul de familiar precum și universalitatea temelor discutate transformă „Gilead” într-una dintre cărțile pe care le citești ca pe o întoarcere acasă.

4 cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasă

Cine sunt eu, care e casa mea, care îmi este moștenirea: iată numai câteva dintre întrebările pe care uluitorul “Song of Solomon” le va aduce în viața ta. Protagonistul, Macon “Milkman” Dead III, se naște în mod simbolic la scurt timp după ce un bărbat se sinucide aruncându-se de pe o clădire într-o încercare metafizică de a zbura. De fapt, tendința de a scăpa, de a fugi este evidentă pe tot parcursul romanului; Macon Dead III părăsește Michigan-ul natal pentru a porni pe urmele înaintașilor săi, mai întâi în Pennsylvania, acolo unde bunicul său a trăit și a fost ucis, și apoi în Virginia, de unde provin strămoșii săi. Recompensat cu premiul National Book Critics Award, ales de Oprah în celebrul său club de carte, inclus printre cele mai bune 25 de cărți scrise în limba engleză în cursul secolului XX și menționat în discursul Academiei Suedeze ce i-a înmânat Nobel-ul pentru literatură lui Morrison, „Song of Solomon” e fără urmă de îndoială una dintre marile opere ale umanității. Roman multicultural, conține referințe nu doar la cultura afro-americană, la violența împotriva populației de culoare și la sclavie, dar și la comunitățile arabe și la cele ale americanilor nativi, demonstrând că acasă poate fi, de multe ori, tot pământul, lumea întreagă. Epic, profund, revoluționar (e prima carte scrisă de o autoare de culoare ce a pătruns în cultura universală), „Song of Solomon” nu poate lipsi de pe lista de cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasă.

4 cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasăAmintirile din copilărie sunt poate cel mai profund legate de noțiunea de acasă. Să scrii o carte despre primii ani de viață se poate dovedi însă o întreprindere cel puțin dificilă, iar trecerea timpului nu e nici pe departe cea mai periculoasă capcană. Annie Dillard, la rândul ei o câștigătoare de Pulitzer, precum primele două nume de pe lista noastră, reușește să atingă echilibrul perfect dintre nostalgie și evocarea pură a fericirii copilăriei în “An American Childhood“. Cartea e un imn al noțiunii de acasă, care în cazul autoarei e reprezentată de orașul Pittsburgh în anii 50. Cu o mamă energică și un tată ce adoră să producă filme horror low budget și să spună glume pe bandă rulantă, Dillard a trăit cu siguranță o copilărie ce merită să fie povestită. Îți vei răsfăța sufletul cu povești despre veri petrecute la bunici, în natură, aventuri cu bicicleta, desene și muzică, istorie, literatură, adolescență și, bineînțeles, primele iubiri. Peste toate domnește însă acel sentiment al identificării unui „acasă” nemuritor măcar în amintire, peste care plutește un farmec imuabil și care va transcende din pagini deasupra cititorului, în chip aproape magic.

4 cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasă

Acasă nu trebuie neapărat să fie locuința părinților sau lăcașul copilăriei; acasă poate fi la fel de bine o alegere, o casă pe care o construiești și pe care ți-o transformi singur în cămin. Sweet Promised Land de Robert Laxalt are o perspectivă originală, aproape unică asupra vieții unui imigrant, deoarece nu vorbește despre dor și nostalgie, ci despre acceptare, despre adaptare. În relatarea sa autobiografică, autorul își convinge tatăl, pe Dominique Laxalt, să părăsească America adoptivă pentru a se întoarce în Franța natală pentru o vizită prelungită. Ajuns în pădurile natale pe care le-a parcurs pe când era copil, Dominique nu resimte nici tristețe, nici jind, ci revelația că, de fapt, țara în care a imigrat i-a devenit acasă. Pe lângă această perspectivă nouă, Sweet Promised Land impresionează și cu descrierile superbe ale Nevadei, cu peisaje geografice ce îți taie răsuflarea, mai ales că sunt văzute prin ochii unui „adoptat”, dar și cu portretul realizat unei familii ai cărei membri au fost îndepărtați prin circumstanțe. Ideea pe care o reținem este aceeași: niciun loc nu e ca acasă, iar acasă e acel spațiu pe care îl creezi tu și pe care îl poți purta cu tine oriunde ai merge.

Tu ce părere ai despre aceste cărți care ne demonstrează că niciun loc nu e ca acasă? Resimți familiaritatea, emoția indescifrabilă, căldura asociate cu căminul, atunci când le parcurgi? Cu ce alte exemple ai putea completa lista noastră?