Probabil că, încă de pe vremea când citeam „Ocolul Pământului în 80 de zile” de Jules Verne, visul multora dintre noi a fost să pornim pe urmele lui Phileas Fogg, într-o aventuroasă călătorie prin locuri mai puțin umblate ale lumii. Unii norocoși chiar reușesc lucrul acesta, cei mai mulți planifică să exploreze, într-un an, măcar una dintre destinațiile la care visează. Iar dacă intențiile sunt prea îndrăznețe raportate la posibilitățile concrete nu ne rămâne decât să visăm pur și simplu, să călătorim cu imaginația. Este gratuit și oricine își poate permite! Invităm așadar doritorii la un tur imaginar al lumii cu ajutorul a 4 cărți.

Dar, înainte de a purcede propriu-zis la drum, este util să răsfoim cartea lui Alain de BottonArta de a călători”, pentru că ne va face să privim călătoria însăși cu alți ochi. Atunci când vrem să călătorim într-un loc anume putem cădea pradă tentației de a privi experiența prin prisma multora dintre ghidurile existente pe piață, adică extrem de pragmatic. Unde mâncăm? Unde ne cazăm? Care sunt obiectivele turistice de neratat lângă care ne putem face un selfie? Alain de Botton s-ar putea să ne surprindă cu modul în care ne explică ce ar putea însemna călătoriile de fapt: „Ele exprimă, oricât de neclar, o înţelegere a ceea ce viaţa ar putea fi, în afara constrângerilor profesionale sau a luptei pentru supraviețuire. Totuşi, călătoriile sunt rareori considerate a prezenta probleme filozofice, adică probleme care reclamă gândire, alta decât cea de ordin practic. Suntem copleşiţi de sfaturi despre unde să călătorim; auzim puţine despre cum şi de ce ar trebui s-o facem – deşi arta de a călători pare să dea naștere în mod natural unui număr de interogaţii, nici simple, nici triviale, al căror studiu ar putea, în feluri modeste, să contribuie la înţelegerea a ceea ce filozofii greci frumos numeau eudaimonia sau împlinirea umană”. Călătoria, în accepția autorului britanic are și o valoare spirituală. Ideea de călătorie spre o destinație anume este completată de aceea de călătorie spre sine. Din această cauză „ghizii” lui Alain de Botton în această carte sunt Wordsworth, Baudelaire, Flaubert, Van Gogh (printre alții). Cartea autorului britanic abundă în referințe culturale și ne invită să descoperim modul optim de a călători astfel încât această experiență să fie una completă. Fiecare călătorie poate însemna o lecție de viață pentru cei care trăiesc într-un mod complex momentele când pornesc pe un drum care așteaptă să fie descoperit: „Locurile sublime repetă în termeni maiestuoşi o lecţie pe care viaţa obişnuită ne-o dă de obicei cu cruzime: că universul este mai presus decât noi, că suntem fragili şi efemeri, neavând o altă soluție decât să ne acceptăm limitările voinţei; că trebuie să ne plecăm în faţa unor necesităţi mai mari decât noi înşine”. O abordare extrem de interesantă pentru toți pasionații de călătorii!

O carte care ne propune o aventură incredibilă este „Pe jos de-a lungul Nilului” scrisă de exploratorul Levison Wood, ofițer în armata britanică (și combatant în Afganistan). Expediția lui Levison Wood a însemnat un traseu de 7000 de kilometri parcurși pe jos și oportunitatea de a descoperi istoria Nilului spusă de oamenii pe care i-a întâlnit și care l-au ajutat în călătoria sa. Wood a parcurs șapte țări diferite, iar din poveștile băștinașilor a conturat o fascinată poveste a Africii. Provocările întâlnite de explorator în călătoria sa au fost foarte variate – de la climă și teren dificil de parcurs, până la întâlnirea cu animale sălbatice periculoase și oameni nu tocmai bine intenționați. Cartea este scrisă ca un roman și conține notații pline de culoare ale locurilor pe care le străbate Wood. Iată un exemplu: „Cei din neamul Alur dominau graniţa dintre nord vestul Ugandei şi nord estul Republicii Democratice Congo şi, dintre toate regatele din Uganda, doar al lor nu fusese afectat de interdicţia privind monarhiile tradiţionale, prin legea instituită în 1966. Primele sate pe care le-am întâlnit erau formate în întregime din colibe pătrate construite din chirpici. În pragurile caselor şi în toate locurile cu umbră, sătenii stăteau şi beau, fără măsură, vin de palmier făcut în casă. Strigau la noi când treceam prin dreptul lor, în mod vădit nesiguri dacă ceea ce vedeau era real sau dacă nu cumva era vreo nălucire indusă de starea lor de ebrietate. — De ce sunt toţi atât de… beţi? s-a aventurat Matt să întrebe, parcă nevenindu-i să creadă. Boston doar a ridicat din umeri, declarând: — E sâmbătă.”

Bestsellerul lui Robin S. Sharma, „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul”, tradus în șaptezeci de limbi ne propune un tip de călătorie foarte interesant – către culmile munților Himalaya și, în același timp, către profunzimile sinelui. Autorul explică în subtitlu că volumul reprezintă „o fabulă spirituală despre împlinirea visurilor și a destinului personal”. Iar concret aceasta se realizează prin povestea lui Julian Mantle, un tip de personalitate în care s-ar putea recunoaște mulți dintre noi. Julian Mantle este un avocat de succes, realizat financiar, genul de persoană despre care am spune că „le are pe toate” – cont cu multe zerouri în bancă, iaht, avion și insulă privată, costume Armani niciodată mai ieftine de 3000 de dolari și un Ferrari roșu, marea sa mândrie. Dar este vreodată suficient? Julian Mantle „era consumat de foamea pentru mai mult: mai mult prestigiu, mai multă glorie, mai mulți bani”, perfecționist și, ca atare, „sclav al programului prelungit”. Aceasta până în ziua în care un atac de cord, de care suferă chiar în sala de judecată, i-a reamintit că e muritor. Cititorii îl pot însoți pe Julian Mantle către culmile munților Himalaya, acolo unde îl întâlnește pe Yogi Raman, unul dintre „Înțelepții din Sivana”. Avocatul află astfel nu numai unde se află adevărata sa bogăție, ci și că „ceea ce ți se așterne în față și ceea ce se află în urma ta nu înseamnă nimic pe lângă ceea ce se află înlăuntrul tău”.

Nu dorim să-i uităm nici pe iubitorii de beletristică. Acestora le propunem, pentru un tur imaginar al lumii, să facă un prim popas în Calcutta, așa cum este descrisă în „Palatul de la Miazănoapte” de Carlos Ruiz Zafon. Autorul spaniol este un bun „ghid de călătorie”, care ne conduce în orașul legendar și ne va așterne în față toată magia și misterul său, într-o poveste în care zeitățile mitologiei hinduse au un rol important. Șapte adolescenți dintr-un orfelinat, care au constituit societatea secretă Chowbar, își stabilesc sediul într-o casă părăsită, numită de ei „Palatul de la Miazănoapte”. Scopul lor este acela de a se proteja unul pe celălalt și de a înfrunta împreună spiritele care amenință să cufunde orașul în întuneric.

Voi obișnuiți să călătoriți și cu imaginația? Ce cărți v-au ajutat în acest sens?