Luna lui Mărțișor este, mai mult decât orice altă perioadă a anului, o lună în care femeile sunt personajele principale. Mame, soții, iubite, fiice, bunici și nepoate, toate „fiicele Evei” sunt sărbătorite încă de la începutul lunii. Capricioasele „babe” ne mai dăruiesc câte o zi în plus, care se poate transforma tot într-o sărbătoare a femeii, fie aceasta mai vântoasă, ploioasă sau cu soare cu dinți. Luna începe bine pentru reprezentantele sexului frumos, astfel încât n-ar fi o idee rea să o ținem tot așa! Și pentru că în martie suntem cu gândul la acele femei care ne fac viața mai frumoasă putem să ne amintim și de scriitoarele care ne-au dăruit multe momente plăcute de lectură. Iată 4 scriitoare care ar putea deveni favoritele tale.

Autoare a unor bestseller-uri internaționale precum Clubul norocoaselor” (care a condus topul bestseller New York Times 77 de săptămâni la rând), „Fiica tămăduitorului de oase”, „Soția zeului bucătăriei”, „Salvând peștii de la înec” sau „Valea minunilor”, Amy Tan s-a impus ca una dintre cele mai originale voci ale literaturii americane de astăzi. Moștenirea sa culturală chinezească și experiențele de viață incredibile prin care a trecut (unele speculate în romane) au transformat-o pe scriitoarea americană de origine chineză într-o autoare preferată de cititori pentru exotismul și misterul romanelor sale. Amy Tan este o autoare care și-ar putea câștiga un loc în topul scriitoarelor favorite ale fiecărui cititor în primul rând prin talentul de povestitoare.

Multe dintre cărțile sale dezvoltă tema relațiilor complicate mamă-fiică. Aceasta poate fi o reflecție a relației dificile pe care Amy Tan a avut-o cu propria mamă. Abia în adolescență scriitoarea a aflat că mama sa a mai fost căsătorită și a avut patru copii, abandonați la Shanghai. Amy Tan și-a cunoscut frații din China abia la maturitate, iar întâmplarea aceasta avea să devină subiectul romanului „Clubul norocoaselor”.

Romanele lui Amy Tan, dramatice uneori prin confruntarea generațiilor diferite, seduc și prin explorarea mentalităților și tradițiilor culturale chineze. „Valea minunilor”, roman care ne introduce în lumea curtezanelor chineze, poate fi o bună ocazie de a descoperi zonele întunecate ale Shanghaiului, ascunse ochilor occidentalilor. Un roman atipic pentru Amy Tan, în sensul că nu speculează temele sale recurente, este „Salvând peștii de la înec”. Valorile culturale ale Chinei și Birmaniei sunt observate din perspectiva unui grup de americani care călătoresc în aceste țări. Umorul dus până la satiră este principalul atu al cărții, care ne dezvăluie spiritul critic ascuțit al autoarei. Însă, orice roman al lui Amy Tan am alege, acesta nu va fi timp pierdut.

Tracy Chevalier este o autoare al cărei simplu nume reprezintă o bună recomandare de lectură. Cine a citit „Fata cu cercel de perlă”, „Doamna și licornul” sau „Albastru pur” va dori să exploreze orice alt roman lansat care va purta numele scriitoarei americane (adoptate de Marea Britanie). Tracy Chevalier este o autoare care poate intra cu ușurință în topul favoritelor noastre în primul rând prin formula narativă pe care o propune cu fiecare nou roman al său. Printr-o bogată documentare, Tracy Chevalier își integrează poveștile în epoci istorice a căror culoare și atmosferă reușește să le surprindă perfect.

Frecvent, în cărțile sale, mistere din trecut interferează cu prezentul, ceea ce adaugă o notă de suspans narațiunii. În „Albastru pur”, cartea sa de debut, Ella Turner, o tânără care se stabilește în Franța alături de soțul ei, începe să fie tulburată de viziuni și vise stranii. Cercetând viețile strămoșilor săi, Ella descoperă viața tragică a Isabellei de Moulin, o femeie care a trăit cu 500 de ani înaintea sa. Și chiar dacă se află la secole distanță, destinul Ellei va fi influențat de drama Isabellei.

„Fata cu cercel de perlă” (care a fost și ecranizată, cu Scarlett Johansson și Colin Firth în rolurile principale) a fost romanul care i-a adus un succes răsunător lui Tracy Chevalier pe plan internațional. Pornind de la cunoscutul tablou al lui Vermeer, scriitoarea reconstituie atmosfera Olandei secolului al 17-lea și propune cititorilor o posibilă poveste a misterioasei fete care este subiectul acestui tablou.

La fel ca în alte romane ale scriitoarei, detaliul cu precizie istorică și ficțiunea se completează în cel mai fericit mod. Magia culorilor folosite în tablou și jocul luminilor se traduc în carte prin povestea din lumini și umbre a lui Griet, fata cu cercel de perlă. „Simetria de temut” sau „La marginea livezii” sunt alte romane ale lui Tracy Chevalier care merită descoperite.

Când vorbim despre scriitoare favorite, nu am putea să o trecem cu vederea pe Elena Ferrante, o autoare care „dă dependență” prin stilul cărților sale. Tetralogia napolitană, care cuprinde volumele „Prietena mea genială”, „Povestea noului nume”, „Cei care pleacă și cei ce rămân” și „Povestea copilului pierdut”, au transformat numele lui Ferrante într-un fenomen editorial internațional.

Fluiditatea stilului autoarei de origine italiană (care dorește să își păstreze anonimatul), harul său de povestitoare și capacitatea de pătrundere atât a psihologiei feminine, cât și a vieții sociale a orașului Napoli o pot transforma ușor pe Elena Ferrante în scriitoarea noastră preferată. Personaje complexe precum Lila și Lenu sunt greu de uitat, chiar dacă, citind și alte romane ale scriitoarei, „Fiica ascunsă”, spre exemplu, descoperim că acestea sunt doar variate ipostaze ale eternului feminin și al drumului său spre o dorită fericire.

Relațiile dintre mame și fiice, disfuncționale de obicei, care funcționează ca un blestem de care fiecare generație încearcă să se izbăvească sunt o temă importantă în romanele lui Ferrante. Însă, autoarea lasă deschise nenumărate drumuri pe care pot evolua eroinele sale. Acestea nu sunt personaje tragice, chiar dimpotrivă. Puternice, voluntare, pasionale, personajele feminine ale lui Ferrante sunt prezentate în mod realist. Își asumă responsabilitatea pentru greșelile lor și privesc cu luciditate viitorul. Chiar dacă, uneori, sensul acestuia este relevant doar pentru ele.

O altă autoare care are capacitatea de a stârni adevărate „pasiuni” literare este Elif Shafak. Cea mai populară scriitoare a Turciei, ale cărei romane sunt vândute în zeci de milioane de exemplare în lumea întreagă, abordează în cărțile sale o varietate de teme, precum condiția femeii în lumea musulmană și căutarea identității, tradiție și modernitate, maternitate, iubire și probleme actuale ale lumii contemporane, inclusiv terorismul.

„Cele patruzeci de legi ale iubirii” și „Bastarda Istanbulului” sunt două dintre cele mai populare cărți semnate de Elif Shafak. „Cele patruzeci de legi ale iubirii” a impresionat cititorii prin parfumul oriental al acestei povești și exploatarea unei teme dragi lui Elif Shafak – sufismul. Legătura afectivă dintre poetul persan Rumi și dervișul sufit Shams din Tabriz naște o poveste modernă de iubire. Spiritualitatea, descoperirea identității și capacitatea transformatoare a dragostei sunt aspecte care nuanțează narațiunea și-i conferă profunzime.

Istanbulul, oraș care păstrează tradițiile orientale, fiind deschis și către lumea vestică, este aproape un personaj în scrierile lui Elif Shafak, iar romanul „Bastarda Istanbulului” este relevant din acest punct de vedere. Scriitoarea turcă nu este însă numai o autoare în ale cărei cărți realismul se împletește cu povești din vremuri de demult, ca o Șeherezada modernă.

Lapte negru” este prima carte autobiografică a scriitoarei, inspirată de experiența dură pe care a avut-o după nașterea fiicei sale, când s-a confruntat cu depresia. Punte între trecut și prezent, între realitatea pe care o trăim, dură și complexă și adevărurile neschimbătoare ale spiritualității, trecându-ne prin miezul conflictelor între lumile tradiționaliste și cele moderne, Elif Shafak ne propune în cărțile sale un univers complex, care merită explorat, cu atât mai mult cu cât stilul scriitoarei are un lirism aparte și fraze memorabile, pe care le reținem cu ușurință.

Care dintre aceste scriitoare se află deja în topul favoritelor voastre?