Uneori, mai ales în copilărie, admirația față de unele personaje literare poate duce până la a ne dori să ne identificăm cu ele. Probabil fiecare fetiță aflată sub magia poveștii preferate și-a dorit să devină o frumoasă prințesă, așa cum băieții visează la supereroi. Nimic mai firesc până aici. Însă ar fi extrem de neplăcut, ca adulți, să experimentăm pe pielea noastră episoade pe care le citim doar în povești sau unele romane. În realitate, nimeni nu și-ar dori să doarmă cât Frumoasa Adormită și nici să trăiască experiențe stranii ca Alice în Țara Minunilor. Preferabil pentru noi este ca acestea să rămână strict în domeniul literaturii. Și totuși nu se întâmplă de fiecare dată așa. Să descoperim 5 afecțiuni fizice sau psihologice cu nume inspirate de personaje literare.

  1. Sindromul Frumoasa Adormită. Această poveste clasică culeasă de Charles Perrault, care are și o versiune foarte populară scrisă de Frații Grimm a încântat copilăria a nenumărate generații. Mulți dintre noi au crescut visând la frumoasa prințesă adormită, trezită din prelungul somn de 100 de ani cu un sărut. Însă, pe cât de frumos este basmul, pe atât de gravă este afecțiunea neurologică ce-i poartă numele. Sindromul Frumoasa Adormită este o tulburare neurologică rară, numită astfel în 1942, după ce a fost semnalată de psihiatrul german Willi Kleine și de neurologul american Max Levin. Afecțiunea se manifestă prin episoade lungi de somn, cu scurte stări de veghe, în timpul cărora cei afectați pot să se ocupe doar de nevoile fiziologice primare. Cei afectați de sindromul Frumoasa Adormită nu pot întreprinde nicio activitate și nu se pot îngriji de ei înșiși, fiind țintuiți la pat de această boală. Mai rău este că încă nu se cunoaște cauza acestui sindrom și nici nu există un tratament care să o vindece definitiv.
  2. Sindromul Othello. Celebrul personaj din tragedia lui Shakespeare „Othello” a inspirat denumirea sindromului de gelozie delirantă sau paranoia conjugală. Cei care suferă de această tulburare psihologică sunt torturați de ideea (obsesivă și nejustificată) a infidelității partenerului, iar urmările pot fi, în realitate, similare celor din tragedia shakespeariană. John Todd și Kenneth Dewhurst sunt cei care, în 1955, au descris această periculoasă formă de psihoză denumită Sindromul Othello. Gelozia este un sentiment firesc, dacă se încadrează în limitele unor manifestări normale. Însă această formă patologică se datorează unui dezechilibru biochimic încă cercetat de specialiști. Este celebru din acest punct de vedere cazul britanicei Debbi Wood. Tânăra suferind de această afecțiune îi cerea soțului ei să facă un test cu detectorul de minciuni de fiecare dată când pleca de acasă.
  3. Sindromul Dorian Gray. Protagonistul romanului „Portretul lui Dorian Gray”, cel care și-a vândut sufletul pentru a-și păstra tinerețea și frumusețea până în ultima clipă a vieții este cel care a inspirat denumirea acestui sindrom. Este adevărat că această afecțiune nu este încă recunoscută oficial și nu se regăsește în „Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale” însă probabil că va exista curând, de vreme ce 3% din populație prezintă manifestări ale Sindromul Dorian Gray. Acestea constau în preocuparea exagerată pentru păstrarea tinereții, apelarea la soluții chirurgicale în exces și obsesia de a opri procesul de îmbătrânire – la care se adaugă toate complicațiile care decurg din acest fapt. Depresia generată de incapacitatea de a opri efectele trecerii timpului este doar una dintre acestea.
  4. Complexul Cenușăreasa. În povestea clasică, am simpatizat-o toți pe Cenușăreasa, fata cea frumoasă, harnică și onestă disprețuită de mama și surorile vitrege și salvată providențial de prinț. În realitate, tinerele afectate de acest complex au de parcurs un traseu psihologic destul de complex până să reușească să-și construiască o relație de cuplu echilibrată și armonioasă. Psihoterapeutul Colette Dowling a folosit pentru prima dată această denumire în cartea „Complexul Cenușăresei – Teama femeilor de independență”. Acest complex se referă la teama de succes a unora dintre femei și la convingerea că independența le va face să-și piardă feminitatea. Există, așadar, o dorință inconștientă de dependență în cazul acestor femei, care refuză să-și asume responsabilitatea propriei vieți și sunt convinse că altcineva o va face mult mai bine – eventual un prinț călare pe un cal alb.
  5. Sindromul Alice în Țara Minunilor. Cartea semnată de Lewis Carroll este cea care a inspirat denumirea acestui sindrom straniu și, din fericire, întâlnit destul de rar. Persoanele diagnosticate cu Sindromul Alice în Țara Minunilor au serioase probleme de percepție. Această afecțiune neurologică se caracterizează printr-o activitate anormală în cortexul vizual, astfel încât propriul corp și chiar obiectele din jur par când exagerat de mici, când copleșitor de mari. Afecțiunea este însoțită de migrene, pierderea sentimentului timpului și dezorientare. Nu există niciun tratament pentru acest sindrom, care afectează în mod principal copiii, însă manifestările dispar de la sine în adolescență.

Voi cunoașteți și alte afecțiuni fizice sau psihologice cu nume inspirate de personaje literare?