Literatura a fost întotdeauna o bogată sursă de inspiraţie pentru cinematografia mondială. O proporţie covârşitoare dintre filmele răsplătite de critici cu premii importante şi de public cu încasări substanţiale la box-office se datorează subiectelor inspirate din romane şi nuvele. Fără a redeschide polemica referitoare la valoarea cărţilor şi a filmelor inspirate din ele, ne vom referi doar la acele romane care par foarte ofertante pentru cinematografie, însă, până în acest moment, nu a fost realizată nicio peliculă care să li se datoreze. Romane foarte picturale, cu o naraţiune spectaculoasă, care îi permit cititorului să „vadă” filmul acţiunii în mintea sa au fost lăsate la o parte de regizori din diverse motive. Mai jos sunt 5 cărţi care în opinia noastră s-ar putea bucura de ecranizări de succes. Însă, suntem convinşi că şi voi aveţi o lista lungă de romane sau nuvele pe care aţi dori să le vedeţi transformate în filme.

  1. Salvând peştii de la înec”, romanul scris de autoarea americană Amy Tan în 2005, ar putea stă la baza unui film care ar avea ca atuuri peisajele spectaculoase ale Birmaniei, dar şi aventurile prin care trece grupul eterogen de oameni aflaţi într-o călătorie cu multe peripeţii din San Francisco la Myanmar via China. Umorul ar fi un „ingredient” substanţial al peliculei inspirate de romanul lui Amy Tan, la fel şi întâmplările la graniţa dintre real şi fantastic. Până în acest moment, „Clubul norocoaselor”, alt roman al scriitoarei americane de origine chineză a avut o adaptare pentru marele ecran, în 1993.
  2. O altă carte care s-ar transformă într-un film de succes imediat după lansare ar fi cu siguranţă „De veghe în lanul de secară” a lui J.D. Salinger. De data aceasta, regizorii nu au fost în culpa de a fi ignorat un roman cu o influență covârşitoare în literatura universală, tradus în aproape toate limbile importante ale planetei, ba chiar dimpotrivă. Elia Kazan a cerut drepturile de ecranizare, însă s-a lovit de refuzul scriitorului. Regizorul Billy Wilder a făcut şi el o încercare prin intermediul agentului sau Leland Hayward, fără prea mare succes. Lui Salinger i s-a părut că acesta din urmă este total insensibil aşa că nici nu s-a pus problema vreunui acord. Au urmat producătorul Harvey Weinstein şi Steven Spielberg, însă fără succes. Aceasta pentru că Salinger a explicat clar că „greutatea unei cărţi este dată de vocea naratorului”. Însă cum scriitorul a murit în urmă cu şase ani, situaţia s-ar putea schimba. El însuşi era conştient de acest fapt: „E posibil ca într-o zi drepturile să fie vândute. De vreme ce e foarte clar că nu voi muri bogat, mă joc foarte serios cu ideea de a lasa drepturile de ecranizare soţiei şi fiicei mele ca pe-o poliţă de asigurare. Ceea ce mă mulţumeşte în acest caz este faptul că nu va trebui să văd rezultatul tranzacţiei”.
  3. Suntem probabil cu toţii de acord că o ecranizare după romanul lui Gabriel Garcia MarquezUn veac de singurătate” ar fi de neratat – măcar din curiozitate. Însă şi în acest caz, regizorii s-au izbit fie de refuzul scriitorului, fie de clauze imposibil de acceptat. Producătorul Harvey Weinstein, în a cărui carieră se înscriu filme precum „ Scenariu pentru happy-end” (câştigător al unui premiu Oscar şi de 7 ori nominalizat la această distincţie) şi „Shakespeare îndrăgostit” (7 premii Oscar) şi regizorul Giuseppe Tornatore au primit din partea scriitorului columbian un răspuns care i-a lăsat perplecşi. „Dacă vreţi drepturile pentru ecranizarea cărţii Un veac de singurătate voi sunteţi cei mai potriviţi”, ar fi spus Marquez. Cu o singură condiţie – să filmeze acţiunea întregii cărţi, dar să lanseze un singur episod pe an, cu durata maximă de două minute, timp de 100 de ani. Cererea neobişnuită i-a determinat pe producător şi regizor să renunţe la intenţia lor. De altfel, cu tot optimismul, cei mai mulţi oameni nu ar fi apucat să vadă finalul filmului.
  4. Romanul „Pădurea norvegiană” şi alte scurte povestiri ale lui Haruki Murakami au fost ecranizate cu succes. Interesant pentru spectator şi provocator pentru producători şi regizori ar fi să vedem şi o adaptare cinematografică a romanului „Cronica păsării-arc”. Prin crearea atât de reuşită în roman a unei lumi fabuloase, la limita dintre vis şi realitate, probabil că pentru ecranizarea acestui roman al scriitorului japonez nu ar exista cale de mijloc: adaptarea ar fi ori un dezastru, ori o capodoperă – cel puţin după cât ne putem imagina până în acest moment.
  5. Romanul „Corecţii” al lui Jonathan Franzen a avut nenumărate şanse de a fi ecranizat. După succesul cărţii, mulţi producători şi regizori şi-au arătat interesul pentru a o ecraniza. Franzen nu a avut nicio problema cu acest lucru, ba chiar a afirmat că aceştia pot realiza adaptarea cărţii aşa cum doresc. A fost anunţată în mai multe rânduri şi distribuţia – prestigioasa, desigur. Franzen l-ar fi dorit pe Gene Hackman în rolul lui Alfred şi pe Cate Blanchett pentru rolul lui Denise. În 2001 Paramount a cumpărat drepturile de ecranizare, dar până acum nu a finalizat proiectul. În 2005, regizorul Robert Zemeckis anunţa că va realiza un film după cartea lui Franzen, cu Brad Pitt, Tim Robbins şi Naomi Watts în rolurile celor trei copii. În 2011, HBO încerca să facă acelaşi lucru, gândindu-se să-l coopteze pe Anthony Hopkins. Ewan McGregor, ca de altfel şi Dianne Wiest şi Maggie Gyllenhaal erau deja confirmaţi. Însă până la urmă, toate planurile s-au năruit din cauza „dificultăţii de a transpune naraţiunea într-un film”, după cum au afirmat oficiali ai HBO. Poate până la urmă va fi ecranizată şi această carte, pentru că sunt destui cititori interesaţi să vadă un film inspirat de celebrul roman al lui Franzen

Voi ce cărţi v-aţi dori să le vedeţi ecranizate?