Laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1998, ateu convins și autor tradus în nu mai puțin de 25 de limbi, portughezul Jose Saramago a vândut doar în țara natală peste 2.000.000 de exemplare ale romanelor sale. Stilul său narativ, privit de unii dintre cititori ca fiind obositor, tocmai pentru că este caracterizat de fraze care se întind uneori pe o pagină întreagă și de lipsa liniilor de dialog și a majusculelor, este cel care îl individualizează și îl face foarte ușor de recunoscut. Iată 5 cărți de Jose Saramago pe care le-am reciti și pe care le recomandăm cu drag prietenilor dornici să-i descopere opera:

5) Cain

Saramago se inspiră din povestea biblică a lui Cain și Abel, doar că Dumnezeu devine un personaj cu puteri limitate, care discută în contradicție și își recunoaște partea de vină în unele situații-cheie. Bineînțeles, prin personajul „Cain” Saramago nu face altceva decât să pună sub semnul întrebării corectitudinea deciziilor luate de Dumnezeu și să provoace zeul suprem: „Cum ai îndrăznit, ucigașule, să îmi strici planul, așa îmi mulțumești pentru că ți-am cruțat viața când l-ai omorât pe abel, întrebă domnul, Trebuia să vină și ziua în care cineva să îți arate propriul chip”, este răspunsul lui Cain într-unul din puternicele dialoguri ale romanului. Cartea se găsește aici.

4) Intermitențele morții

Moartea este singura certitudine pe care o avem în viață și taman ea ne este spulberată în romanul „Intermitențele morții”. Cu o stăpânire a condeiului care l-a consacrat, Saramago își imaginează o țară în care moartea refuză să își mai facă datoria și dispare pur și simplu. Atât de chinuitoare când își face simțită prezența, moartea se dovedește și mai și… în absență, pentru cei care se află într-o suferință al cărei singur sfârșit este doar sfârșitul, dar și pentru autorități, confruntate pentru prima dată cu această situație ce părea imposibilă. Cartea o găsești aici.

3) Memorialul mînăstirii

Este nu doar romanul care i-a adus consacrarea internațională lui Saramago, abia când avea 60 de ani însă, ci și cel care rescrie evenimentele petrecute în Portugalia, când regele Joao V a decis să ridice mănăstirea de la Mafra. New York Times spune despre acest roman că „atinge dimensiuni mistice. Este un roman de dragoste și aventură, o meditație amară despre rolul monarhiei și al bisericii în Portugalia secolului al XVIII-lea și un comentariu ironic asupra măștilor puterii”.

2) Evanghelia după Isus Cristos

Cel mai controversat roman al său șochează prin perspectiva din care este rescrisă viața lui Isus Cristos, iar reacțiile Bisericii l-au determinat pe autor să se autoexileze în Insulele Canare la un an după ce a fost lansat. „Taci, îl întrerupse Dumnezeu, nerăbdător, păcatul și Diavolul sunt două nume ale aceluiași lucru, Ce lucru, întrebă Isus, Absența mea, Și absența ta ce cauză are, te-ai retras tu sau ei te-au părăsit, Eu nu mă retrag niciodată, Dar îngădui să te părăsească, Cine mă părăseșete mă caută, Și dacă nu te găsește vina, bineînțeles, e a Diavolului, Nu, el nu e vinovat de asta, vina e a mea, că nu reușesc să ajung unde mă caută, aceste cuvinte le rosti Dumnezeu cu o sfâșietoare și neașteptată tristețe, ca și cum deodată ar fi descoperit limitele puterii sale”. Dacă această frântură de dialog v-a stârnit curiozitatea, puteți găsi cartea aici.

1) Eseu despre orbire

O epidemie de orbire care pare să nu cruțe pe nimeni izbucnește într-un oraș anonim și, în scurtă vreme, tot ce este mai urât în ființa umană devine din ce în ce mai vizibil. Washington Post sintetizează modul în care Saramago a transmis neîncrederea în societatea contemporană: „un roman remarcabil, care nu se sfiește să privească în față toate ororile secolului al XX-lea”. Dur, răscolitor, romanul ridică niște semne de întrebare asupra cărora merită să ne aplecăm: „De ce am orbit, Nu știu, poate că într-o zi vom afla motivul, Vrei să-ți spun ce cred, Spune, Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care văzând, nu văd”. Aici găsiți cartea.

Cum ar arăta un top 5 Saramago în viziunea ta?