Când spunem numele lui F. Scott Fitzgerald, printr-o asociere liberă de idei ne vin în minte, automat, următoarele: „Marele Gatsby”, bestseller chiar și în vremurile moderne, literatură americană, Epoca Jazzului, „Generația pierdută”, Zelda, pasiune, alcoolism, autodistrugere, ruină financiară, eșecul visului american. Însă, gândul care apare recurent se referă la genialitatea celui care a creat un personaj ca Jay Gatsby, capabil să exprime visul american, dar și ceea ce se află dincolo de el și totodată să realizeze o legătură atât de profundă cu existența scriitorului. Despre viața lui F. Scott Fitzgerald se știu destul de multe lucruri. Nu am știut însă exact care sunt cărțile pe care le iubea, pe care le considera esențiale. Publicația online „Open Culture” a făcut însă lumină în acest caz oferind publicului o listă de lecturii obligatorii în opinia lui F. Scott Fitzgerald. Lista a fost alcătuită de asistenta care îl îngrijea pe scriitor, aflat în acea perioadă într-o stare deplorabilă, fizic și psihic.

Totul se întâmpla în anul 1936, când Fitzgerald se afla în cel de-al 40-lea an al vieții. Abia o internase pe soția sa, Zelda, într-o instituție psihiatrică din Asheville, Carolina de Nord, iar el se cazase la un hotel din împrejurimi. Avea deja grave probleme financiare, abuza de alcool, iar starea psihică devenea periculoasă. În acea vară, Fitzgerald și-a fracturat umărul, când încerca să înoate în piscina hotelului, iar la câteva zile a avut o tentativă de sinucidere, prin împușcare. Conducerea hotelului a luat decizia de a-l supraveghea pe scriitor, iar în acest sens, a fost angajată asistenta Dorothy Richardson – pentru a-i oferi companie lui Fitzgerald, însă mai ales pentru a-l împiedica să exagere cu alcoolul. Fitzgerald s-a împrietenit cu asistenta și i-a oferit chiar și o listă de lecturi pe care ar trebui să o parcurgă. Lista este scrisă de mâna asistentei, pentru că Fitzgerald nu putea încă să scrie. Selectăm 5 de titluri din lista de 22 de recomandări ale scriitorului. Să le descoperim.

5 cărți pe lista de lecturi obligatorii a lui F. Scott Fitzgerald

Șoimul maltez”, un roman polițist scris de Dashiell Hammett în 1930, este o carte care a atras atenția în epocă prin stilul neobișnuit, de un realism crud, violent. Sam Slide, protagonistul romanului, a impus și un nou profil al detectivului: cinic, dur, cu un farmec aparte, folosindu-și forța pumnilor în egală măsură cu forța inteligenței. Humphrey Bogart a interpretat cel mai expresiv acest personaj, deși cartea lui Dashiell Hammett a avut parte de trei ecranizări și o reprezentație pe scena americană de teatru.

O altă carte care face parte din lista de lecturi obligatorii a lui Fitzgerald este „Viața Lui Iisus – Mântuitorul” de Ernest Renan. Specialist în limbile și civilizațiile Orientului Mijlociu, Ernest Renan își propune o abordare pur istorică a vieții lui Iisus. Astfel, deși folosește și Evangheliile ca sursă de documentare, autorul prezintă o cronologie a faptelor din viața lui Iisus, fără a acorda importanță dimensiunii metafizice a acestora și uneori chiar punându-le la îndoială. Cartea a stârnit controverse serioase la momentul apariției, deși au fost mulți și cei care au considerat-o un volum de referință.

Un roman clasic aflat în lista de lecturi obligatorii a lui Fitzgerald este „Roșu și negru” al lui Stendhal, carte care a impus personajul Julien Sorel, sinonim cu dorința obsesivă de parvenire. Julien Sorel este însă un caracter foarte nuanțat, care posedă, pe lângă ambiție, inteligență și voință și mai ales, dispune de uriașe rezerve de energie pentru a-și atinge scopul de parvenire. Însă, dincolo de observarea traiectoriei lui Julien Sorel, romanul lui Stendhal este și o cronică a secolului al 19-lea și, nu în ultimul rând face trimiteri la aspecte ale vieții autorului.

Sanctuar”, controversatul roman al lui William Faulkner, dar și cel care i-a adus cea mai mare notorietate, un bestseller pentru acea vreme (1931), este o altă recomandare de lectură a lui Scott Fitzgerald. „Sanctuar” este o carte care a șocat cititorii la momentul lansării ei prin tema adordată de autor – răpirea și violarea tinerei Temple Drake, pe timpul Prohibiției. Roman foarte violent, adevărată radiografie a răului, sub toate formele sale – de la viol, la prostituție, crimă, mărturie mincinoasă și linșaj – „Sanctuar” este considerat nu numai un roman cu succes la public, ci și una dintre marile capodopere ale lui Faulkner.

Nu putem să nu remarcăm în lista de lecturi obligatorii ale lui Fitzgerald și volumul de povestiri scurte „The Garden Party” de Katherine Mansfield (apărut în limba română cu titlul original, „Garden Party). Cele 11 povestiri din volum reprezintă nu numai un exercitiu de virtuozitate stilistică, ci și o analiză extrem de fină a unui amalgam de emoții. Cu stilul său sinestezic, autoarea pătrunde în profunzimile sufletești ale personajelor, pe care reușește să le contureze perfect, în doar câteva zeci de pagini. Iar dincolo de analiza psihologică a personajelor se află o subtilă filozofie de viață.

„Casa cu păpuși” de Henrik Ibsen, proza scurtă a lui Guy De Maupassant, povestirile lui Cehov, piesele de teatru ale lui Oscar Wilde sau volumele „Guermantes” și „Swann” din „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust se numără printre recomandările lui F. Scott Fitzgerald.

Voi ce părere aveți despre lista de lecturi obligatorii realizată de scriitorul american? Ați recomanda, la rândul vostru, titluri care se regăsesc în lista lui Fitzgerald?