Marii scriitori sunt, înainte de toate și mari cititori. În interviurile acordate de-a lungul timpului de scriitori celebri, descoperim legătura profundă între lectură și creație literară. Mai toți scriitorii cunoscuți ne îndeamnă să citim mult, din toate genurile, fără a-i omite pe clasici, bineînțeles, dacă dorim să ne deschidem orizonturile. Așadar, avem încredere în cărți recomandate de scriitorii celebri – doar le-au trecut atâtea prin mână.

Într-o cercetare realizată de Literary Hub am aflat ce cărți citesc și recomandă scriitorii celebri – clasici sau contemporani. Am completat-o cu informațiile noastre și am descoperit, cu surprindere, cum literatura poate uni, peste timp, minți strălucite de ieri și de azi. Să descoperim mai jos 5 cărți recomandate de scriitori celebri.

Fruntașa acestui top, cartea cu cele mai multe recomandări din partea scriitorilor este „Doamna Bovary” de Gustave Flaubert, roman publicat în 1856 și considerat și astăzi o operă de ficțiune perfectă. Este romanul cu care autorul francez a debutat, după ce a muncit cinci ani la carte, iar prima reacție a editorilor a fost de respingere. Povestea Emmei Bovary a fost considerată o apologie a adulterului, iar Flaubert a fost dat în judecată pentru ultraj la adresa moralei publice. Apărat de un avocat celebru din epocă, Flaubert a fost achitat, iar posteritatea a confirmat valoarea romanului scris de el. „Doamna Bovary” este cartea recomandată de Ernest Hemingway, Philip Roth, John Irving și Helen Fielding. Marcel Proust, Henry James, Vladimir Nabokov și Milan Kundera așază romanul lui Flaubert în topul preferințelor lor, iar câștigătorul Booker Prize pentru romanul „Sentimentul unui sfârșit”, Julian Barnes, spunea despre „Doamna Bovary” că este cel mai bun roman scris vreodată.

În căutarea timpului pierdut” seria de șapte volume semnată de Marcel Proust este o carte recomandată de scriitori ca F. Scott Fitzgerald, Henry Miller sau Claire Messud. Să ne amintim că, în memoriile sale, Mircea Eliade spunea că a citit și recitit în mai multe rânduri „În căutarea timpului pierdut”, una dintre cărțile sale preferate. Primul volum al seriei, „Swann”, a fost publicat în 1913 și a durat mai mult de paisprezece ani pentru ca toate celelalte volume să fie tipărite. Nici Proust nu se poate lăuda că romanul său de debut a fost primit cu entuziasm de editori. Când a prezentat manuscrisul „Swann” editurii Ollendorf, directorul acesteia i-a răspuns că nu înțelege cum ar putea interesa pe cineva așa ceva. Editura Gallimard a fost însă interesată, la fel și Academia Franceză, care i-a acordat lui Proust premiul Goncourt pentru cel de-al doilea volum, „La umbra fetelor în floare”.

Deși Tolstoi considera că „Război și pace” nu este nici măcar  un roman, cu atât mai puțin o cronică istorică, posteritatea a așezat această operă în topul celor mai bune romane din istoria literaturii. Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, Alan Hollinghurst (autorul romanului „Linia frumuseții”) și câștigătorul Man Booker Prize 2017 George Saunders („Lincoln între vieți”) recomandă „Război și pace” ca unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată. Este și opinia scriitoarei Mihaela Apetrei, autoarei thrillerului „Cină cu ficat și inimă” apărut în librării anul trecut. Nu putem să nu le dăm dreptate scriitorilor citați mai sus. „Război și pace” este un roman cu o arhitectură narativă perfectă, iar personaje ca Natașa Rostova, Andrei Bolkonski sau Pierre Bezuhov sunt greu de uitat. Tolstoi considera „Anna Karenina” marele său roman. Foarte apreciată de cititori, „Anna Karenina” este și cartea favorită a multor scriitori – Bret Easton Ellis („American Psycho”) și Philip Roth sunt doar doi dintre aceștia. Însă nu putem să nu le dăm dreptate celor care descifrează în „Război și pace” structura unei capodopere.

Volumul de „Schițe și povestiri” de P. Cehov se numără printre cărțile recomandate de scriitori celebri. F. Scott Fitzgerald, autorul care nu ezita să ofere liste de lectură apropiaților său, menționa acest volum printre favoritele sale. „Logodnica”, „Moartea unui slujbaș”, „Arhiereul” sunt povestiri care au sedus scriitori ca William Faulkner și Virginia Woolf. George Saunders, autor al volumului de proză scurtă „Zece Decembrie” și Haruki Murakami sunt autori contemporani îndrăgostiți de umorul și spiritul acid al lui Cehov, așa cum îl descoperim în volumul de povestiri.

Alice Munro, câștigătoarea Man Booker Prize, dar și a premiului Nobel pentru Literatură, în 2013 este o altă scriitoare ale cărei cărți sunt iubite de colegii de breaslă. Jonathan Franzen recomandă cu căldură volumul de povestiri „Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, iar părerea sa este împărtășită și de Margaret Atwood, care nu se poate decide dacă acest volum sau „The Lives of Girls and Women” se află în topul preferințelor sale. Julian Barnes e de părere că Alice Munro „are o capacitate de a deplasa personajele prin timp pe care niciun alt scriitor nu o are”. Jhumpa Lahiri crede că povestirile scriitoarei canadiene sunt „revoluționare”, iar Joyce Carol Oates apreciază stilul „cehovian” al scriiturii lui Munro.

Voi ce cărți ați alege să citiți dintre cele propuse de acești scriitori?