Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, în diferite epoci istorice, au existat cărți care au provocat o reacție puternică împotriva lor. Au fost cărți prigonite, care au circulat pe ascuns, arse în piața publică în speranța că ideile prezentate vor dispărea odată cu paginile incendiate, cărți cu un destin aparte, care ar putea face cu ușurință subiectul unor alte cărți. De la „Catrenele” lui Omar Khayyam și „Abatorul cinci” al lui Kurt Vonnegut până la operele lui Constantin Noica, Nicolae Steinhardt și Radu Gyr în România, pe vremea comunismului, ideile prezentate în unele cărți au fost considerate periculoase și s-a încercat anihilarea lor. Din motive politice, religioase sau morale, unele cărți s-au transformat în inamici publici. Să descoperim 5 dintre cele mai controversate cărți din toate timpurile și motivele pentru care au provocat reacții atât de puternice împotriva lor.

„Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu”. Cuvintele cu sonoritate de incantație prin care Humbert Humbert, un bărbat de 37 de ani, își proclamă iubirea față de Lolita, o fetiță de 12 ani, au șocat editurile și ulterior publicul. Romanul lui Vladimir Nabokov Lolita” a provocat reacții foarte puternice, din considerente morale, multe edituri refuzând să publice povestea imaginată de scriitorul american de origine rusă. Povestea lui Humbert Humbert, bărbatul care se căsătorește cu o femeie doar pentru a putea avea o relație cu fiica acesteia, în vârstă de 12 ani a șocat opinia publică și nu doar în Statele Unite, unde a fost publicată până la urmă de o editură specializată în literatură pornografică. Francezii au interzis volumul semnat de Nabokov pe motiv de „obscenitate”. La fel britanicii, argentinienii, neo-zeelandezii și autoritățile din Africa de Sud. Cartea a fost interzisă și în Canada o perioadă, dar cenzura a fost ulterior ridicată. Istoria însă i-a făcut dreptate lui Vladimir Nabokov – „Lolita” este astăzi recunoscut ca unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată în limba engleză.

Poate vom fi uimiți să descoperim că o carte precum „Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Carroll a putut fi considerată periculoasă pe undeva prin lume. Și totuși lucrurile s-au întâmplat, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă autorul este de vină sau percepția atât de stranie a unora dintre cititori. Cartea care a încântat copilăria multora dintre noi a fost interzisă în provincia Hunan din China pentru că prezenta portretul antropomorfizat al unor animale. Generalul Ho Chien a considerat că modul complex de acțiune al unor animale le așază pe același plan cu oamenii, ceea ce este o insultă adusă acestora din urmă. Generalul chinez s-a temut că efectele acestei cărți asupra copiilor vor fi dezastruoase și, prin urmare, a interzis-o. În spiritul logicii generalului chinez ne bucurăm că acesta nu a citit „Harap-Alb” sau multe alte povești românești, în care vietăți dintre cele mai diverse fac dovada unei înțelepciuni mai profunde decât a protagonistului acțiunii. Cartea a fost interzisă și în zone ale Statelor Unite. La școlile din New Hampshire s-a considerat că volumul lui Lewis Carroll are conotații sexuale explicite și descrieri peiorative ale profesorilor și ceremoniilor religioase. Tot pe teritoriul Statelor Unite, „Alice în Țara Minunilor” a fost interzisă considerându-se că face aluzie la consumul de droguri.

Ferma animalelor”, romanul alegoric publicat de George Orwell în 1945, a avut un destin cel puțin uimitor. Putem spune fără a exagera că volumul scriitorului britanic a devenit o armă în războiul rece. Interzisă de sovietici și promovată de CIA, „Ferma animalelor” a fost o carte care și-a găsit cu greu drumul către cititori și chiar și astăzi este interzisă în unele țări din lume. „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele” – aluzia destul de transparentă la deviațiile utopicului sistem comunist prezentate în roman sub forma alegorică a unei ferme a animalelor i-au creat lui Orwell numai probleme. Scriitorul britanic a terminat romanul cu aproape doi ani înaintea încheierii celui de-al doilea război mondial. Însă, a constatat cu stupoare că nicio editură britanică nu dorește să îl publice pentru a nu aduce o ofensă aliatului URSS. De altfel, după publicare, cartea a fost interzisă în Uniunea sovietică și în alte țări comuniste. „Ferma animalelor” a fost interzisă și în Emiratele Arabe Unite datorită faptului că autorul s-a folosit de imaginea antropomorfică a porcilor, ca simbol al clasei opresive. Chiar și astăzi, romanul lui George Orwell este interzis în Coreea de Nord și cenzurat în Vietnam.

O carte care a stârnit un adevărat război împotriva autorului și a editurii care a publicat-o este volumul semnat de Salman RushdieVersetele satanice”, apărut în 1988. Cartea a tulburat întreaga lume islamică, unde a fost considerată o blasfemie și, ca urmare, a fost interzisă în mai mult de 15 țări. Deși romanul, care propune personaje fabuloase și o narațiune ce împletește realul și fantasticul, are calități literare certe, acestea au trecut în plan secund după ce Ayatollahul Ruhollah Khomeini a emis o „fatwa” împotriva lui Rushdie. Acesta cerea celor care se consideră buni musulmani să-l ucidă pe Salman Rushdie și pe cei care ajută la publicarea „Versetelor satanice”. Scriitorul britanic de origine indiană a intrat sub protecția poliției, însă editorii săi din multe țări europene au avut de suferit. Aproape 40 de persoane au fost ucise pentru că au ajutat la traducerea și publicarea acestei cărți și multe edituri americane au fost amenințate. Pentru uciderea lui Salman Rushdie s-a oferit o recompensă de 6 milioane de dolari, iar relațiile diplomatice între Marea Britanie și Iran au fost întrerupte o perioadă. Disputa a depășit cu mult zona literară, după cum se vede. Din fericire, niciunul dintre cititorii acestui roman nu a fost țintă a amenințărilor.

Poate nu ne-am fi așteptat nici ca seria „Harry Potter”, care prezintă fantasticele aventuri ale eroului cu acest nume imaginat de J. K. Rowling să ajungă un serios subiect de dispută religioasă. „În spatele feței inocente este puterea întunericului satanic. Harry Potter este diavolul și distruge omenirea”. Acestea sunt argumentele prezentate de un pastor din New Mexico pentru a justifica incendierea unor volume ale acestei populare serii (alături de romane ale lui Stephen King, CD-uri ale trupei AC/DC și multe altele). Creștină practicantă, J. K. Rowling și-a declarat perplexitatea în fața unor astfel de reacții, care au venit din mai multe zone ale lumii. Biserici din Grecia și Bulgaria au avut campanii împotriva acestei serii de romane, considerate a avea subtexte satanice. Reprezentați ai bisericii catolice au susținut punctul de vedere și, la fel, cei ai islamului. Câțiva imami au lansat chiar „fatwa” online la adresa lui Harry Potter, pe care-l considerau antagonic valorilor islamului. J.K. Rowling a negat în repetate rânduri acuzațiile care i se aduc. „Nu am scris aceste cărți pentru a-i îndrepta pe copii spre vrăjitorie. Ideea este absurdă. Am cunoscut sute de copii și nici măcar unul nu a venit la mine să-mi spună: Doamna Rowling, mă bucur că am citit aceste cărți pentru că acum vreau să devin vrăjitor”. Poate ar fi bine să o credem pe autoarea britanică pe cuvânt.

Voi ce părere aveți despre aceste dispute?