Atunci când ne place un scriitor și am citit toate cărțile pe care le-a scris, avem sentimentul că-l cunoaștem foarte bine. Suntem deja prieteni cu ideile lui, cu modul de a vedea lumea, îi înțelegem și apreciem sensibilitatea. Sunt scriitori care, prin intermediul cărților lor, ne lasă să trecem dincolo de lumea imaginată în romane, spre intimitatea vieților lor. Spre exemplu, Haruki Murakami, care, în „Meseria de romancier” sau „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă”, ne dă detalii despre viața sa privată. În „Portretul adolescentului miop” sau „Maitreyi”, sunt inserate date autobiografice importante ale autorului acestor romane, Mircea Eliade, iar în „Lupta mea” am aflat totul despre Karl Ove Knausgard – spre dezolarea multora dintre apropiații săi. Sunt însă și scriitori a căror viață personală nu transpare cu atâta acuratețe în opera literară. Să descoperim astăzi 5 fapte șocante ale unor scriitori celebri.

William S. Burroughs

Autorul romanelor „Wild Boys” și „Prânzul dezgolit”, este, fără îndoială, unul dintre numele sonore ale literaturii americane. Scandalurile legate de operele sale literare sau întâmplări din viața sa privată nu au stat departe de autorul postmodernist. „Prânzul dezgolit”, romanul care l-a consacrat, i-a adus lui William S. Burroughs pe de-o parte cenzura și un proces răsunător, dar și recunoașterea ca cel mai mare autor satiric de la Jonathan Swift încoace (cum a spus Jack Kerouac) și un geniu al literaturii secolului 20. Într-un mod pe care l-am putea cataloga drept cinic, William S. Burroughs pune succesul său literar pe seama unui fapt mai puțin obișnuit. Cunoscut ca mare consumator de alcool și droguri, scriitorul american și-a împușcat accidentat soția în timp ce se jucau de-a „Wilhelm Tell”. Joan Vollmer, soția lui Burroughs, și-a așezat paharul pe cap, iar scriitorul, aflat la 20 de pași în fața ei, a încercat să nimerească obiectul cu un glonț. Din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla, a nimerit un pic mai jos, ceea ce i-a fost fatal soției sale, împușcată chiar în mijlocul frunții. William S. Burroughs a susținut că nu el, ci o forță exterioară care l-a controlat în acel moment a înfăptuit crima. Probabil că scriitorul a fost destul de convingător, pentru că a primit o pedeapsă de doar doi ani cu suspendare. „Această întâmplare mi-a alimentat succesul în cariera literară” a comentat ulterior scriitorul. O viziune cât se poate de pragmatică am putea spune.

Edgar Allan Poe

Autorul povestirii „Prăbușirea Casei Usher”, Edgar Allan Poe, adevărat maestru al macabrului, care a fascinat de-a lungul veacurilor prin atmosfera gotică a operelor sale a avut o viață plină de întâmplări ieșite din comun, iar cauzele morții sale sunt cercetate încă, la mai bine de un veac și jumătate de la dispariția lui. Edgar Allan Poe a avut o viață destul de nefericită – a fost orfan, dezmoștenit de părinții adoptivi, a cunoscut sărăcia și boala, iar recunoașterea a venit relativ târziu. În tot acest peisaj sumbru al vieții sale, Poe a avut și o perioadă mai fericită, deși pentru scurt timp. Scriitorul s-a îndrăgostit de verișoara sa, cu care s-a și căsătorit. El avea 26 de ani, iar ea, 13. Căsnicia lor fericită a durat 11 ani, până când Virginia Eliza Clemm a murit de tuberculoză. Cu doi ani înainte de moartea sa, Edgar Allan Poe publicase poemul „Corbul”, care s-a bucurat de un succes răsunător.

Stephen King

Și pentru că am amintit de maeștri ai macabrului, să ne îndreptăm atenția asupra lui Stephen King, unul dintre cei mai prolifici și de succes autori ai genului horror. Ne-am fi imaginat că autorul lui „Shining”, „Cujo” și al „Turnului Întunecat”, care a produs fiori de groază cititorilor cărților sale, nu se sperie de prea multe lucruri. Iată că ne-am înșelat! Stephen King suferă de triskaidekafobie, adică spaimă incontrolabilă de cifra 13, care afectează milioane de oameni pe mapamond. Problema aceasta este însoțită de manifestări fizice dintre cele mai neplăcute, atacurile de panică fiind doar unele dintre ele. Stephen King a recunoscut că cel mai tare îl îngrozesc anii în care sunt întâlnite trei zile de vineri, 13. Scriitorul american a spus public că unul dintre anii care l-au terorizat prin felul în care era urmărit de cifra fatidică a fost 1984. Atunci era căsătorit de 13 ani, avea o fiică de 13 ani și își publicase cel de-al 13-lea volum.

Arthur Conan Doyle

Părintele celebrului Sherlock Holmes, autor prolific a zeci de povestiri care îl au ca protagonist pe cel mai iubit detectiv din toate timpurile, a ajuns să fie ridiculizat de contemporanii săi pentru o convingere care a părut multora bizară. Scriitorul care a uimit prin ingeniozitatea cărților sale, prin raționamentele logice imbatabile și spiritul de observație a declarat public, fără rezerve, că el crede în zâne. De fapt, interesul lui Conan Doyle pentru fenomene supranaturale a debutat după ce și fiul și fratele său au murit de gripă. Scriitorul a început să se preocupe de spiritism și l-a întâlnit pe Harry Houdini, despre care credea că este un extraordinar medium. În 1917, două fetițe, de 16 și 9 ani, Elsie Wright și Frances Griffiths, au apărut într-o fotografie însoțite de un grup zâne. Fotografia a stârnit valuri de reacții în epocă, iar Societatea Teozofică le-a declarat autentice. Chiar și celebrul creator al lui Sherlock Holmes, care la acea vreme scria un articol despre zîne, a căzut în plasa celor două fetițe. Cu toată perspicacitatea sa, Conan Doyle nu și-a dat seama că „supranaturalul” se datorează unor imagini lipite pe cartoane și câtorva agrafe de hârtie. Ceea ce, bineînțeles, l-a transformat pe autorul de romane polițiste în ținta ironiilor contemporanilor săi.

Enid Blyton

Tradusă în 90 de limbi și cu mai mult de 500 de milioane de volume vândute în toată lumea, Enid Blyton este și astăzi una dintre cele mai populare autoare de cărți pentru copii. „Magia copacului depărtărilor” sau „Pădurea fermecată” sunt doar două dintre cele peste 7000 de titluri publicate în timpul vieții. Iar dacă este să ne referim la viața scriitoarei engleze, aceasta a fost considerată atât de interesantă încât a inspirat realizarea unui film, „Enid”, cu Helena Bonham Carter în rolul principal. Lui Enid Blyton îi plăcea să joace tenis goală, și-a înșelat soțul cu una dintre bonele fetelor ei, pentru ca, până la urmă, să aibă o relație cu un chirurg londonez, cu care s-a și recăsătorit. Dar poate nimic nu uimește atât de tare la această autoare de povești pentru copii ca faptul că … ura copiii. Mărturie sunt chiar afirmațiile copiilor din vecini, certați frecvent că sunt mult prea gălăgioși, dar și autobiografia fiicei sale mai mici, Imogen, care o descrie pe Enid Blyton ca „arogantă, nesigură și fără urmă de instinct matern”. Fiica scriitoarei amintește în autobiografia sa episoade dureroase din copilărie – spre exemplu, o petrecere dată în cinstea fanilor mamei sale, foarte mulți copii și la care Imogen și sora ei nu au fost lăsate să participe, ci doar să privească, de la distanță. „Enid avea o abordare a vieții ca a unui copil și de multe ori putea fi răutăcioasă exact ca o adolescentă” spune fiica acesteia. Dar poate tocmai acest tip de abordare a vieții i-a adus uriașul succes în domeniul literaturii.

Vouă care vi s-a părut cel mai șocant sau interesant fapt pe care l-ați aflat despre viața vreunui scriitor?