Din cauza opiniilor politice, a orientărilor sexuale, pentru scandaluri, posesie de droguri și chiar jaf armat, scriitori celebri de toate naționalitățile și-au petrecut de la câteva luni până la ani buni în spatele gratiilor. Arghezi a stat câteva luni „la răcoare” din cauza unui pamflet, Voltaire a ajuns la Bastilia tot din cauza condeiului său și a modului în care satiriza persoanele influente ale vremii. Oscar Wilde a petrecut și el un timp după gratii din cauza orientării sale sexuale. Să urmărim, mai jos, poveștile a 5 scriitori celebri care au stat în spatele gratiilor din cele mai diverse motive.

La numai trei ani după ce Ken Kesey a devenit faimos prin lansarea romanului de debut, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, a fost arestat de poliție pentru posesie de marijuana. Scriitorul american avea de ceva timp poliția pe urmele sale, dar prin strategii ingenioase reușise să evite să ajungă după gratii.

Ken Kesey și-a înscenat sinuciderea cu ajutorul unor prieteni. Aceștia au abandonat mașina scriitorului pe marginea unui drum stancos din Eureka Springs, Arkansas, iar în interiorul acesteia au lăsat chiar și un bilet prin care Kesey își lua rămas bun de la lume.

În realitate, însă, scriitorul se afla în portbagajul mașinii unui prieten, în drum spre Mexic, unde a rămas vreme de opt luni. Nu suficient, pentru că, la întoarcerea în Statele Unite autorul uneia dintre cele mai populare cărți ale literaturii americane a fost înșfăcat de poliție și ținut după gratii cinci luni, într-o închisoare din California.

Cel mai important scriitor al secolului al 19-lea, Feodor Dostoievski, a petrecut patru ani după gratii pentru convingerile sale politice. Dostoievski a participat la întrunirile unui cerc de tineri în care erau discutate idei și cărți considerate subversive pentru regimul țarist.

Scriitorul este arestat din ordinul țarului Nicolae I împreună cu alți peste 20 de tineri și condamnat la moarte prin împușcare. Pe 22 decembrie 1849, condamnații sunt pregătiți pentru execuție și duși în fața plutonului pentru a fi îndeplinită sentința. După ce Dostoievski sărută crucea și se închină, chiar înainte de a fi împușcat, un ofițer aduce un nou ordin al țarului, prin care pedeapsa cu moartea era comutată în muncă silnică și stagiu militar obligatoriu în Siberia.

Dostoievski execută patru ani de ocnă în Siberia, legat cu lanțuri la picioare pe tot parcursul detenției și încă cinci ani de armată obligatorie într-un regiment din aceeași zonă. Pe când era închis, Dostoievski începe să lucreze la „Însemnări din subterană”, primul roman existențialist al literaturii. Situația-limită prin care a trecut i-a inspirat scriitorului și „Amintiri din Casa Morților”, unul dintre cele mai tulburătoare romane care evocă experiența detenției. „O casă în care se târau morții vii, într-o viață cum nimeni nu și-o poate închipui, cu oameni altfel decât ceilalți” descrie Dostoievski spațiul în care și-a petrecut patru ani din viață.

Situația scriitorului era cu atât mai dificilă cu cât condițiile ocnei îi sporiseră frecvența crizelor de epilepsie. Experiența închisorii l-a schimbat total pe Dostoievski. De la convingeri politice și până la cele religioase, scriitorul rus a parcurs un traseu spiritual similar cu al multora dintre eroii pe care-i întâlnim în cărțile sale.

Miguel de Cervantes, unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii spaniole, s-a ocupat o vreme cu strângerea taxelor. Însă acest mod de a-și câștiga traiul i-a adus numai probleme. Cervantes a fost închis de cel puțin două ori pentru neregulile constatate în activitatea sa. Partea bună a acestei situații a fost că, în timp ce-și executa cea de-a doua pedeapsă în spatele gratiilor, scriitorul spaniol a început să lucreze la opera sa reprezentativă, „Don Quijote de la Mancha”, a cărei primă parte a fost publicată în 1605.

Autorul romanelor „Pavilionul canceroșilor” și „Arhipelagul Gulag”, Alexandr Soljenițîn, cel care a făcut cunoscut lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă din fosta Uniune Sovietică a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru opiniile sale politice.

Laureatul premiului Nobel pentru literatură, Alexandr Soljenițîn a fost căpitan de artilerie în timpul celui de-al doilea război mondial, decorat de două ori pentru fapte de eroism. În februarie 1945, pe când se afla în Prusia Orientală, scriitorul rus a fost arestat pentru că a făcut un comentariu batjocoritor la adresa lui Stalin.

Într-o scrisoare adresată unui prieten, Soljenițîn l-a numit pe Stalin „mustăciosul” și „dictatorul”. A fost acuzat de propagandă antisovietică și înființare de organizație ostilă statului, dus la Moscova, bătut și interogat de poliția politică sovietică. A fost condamnat în lipsă la opt ani în tabere de muncă. Trimis în exil pe viață, Soljenițîn reușește să se întoarcă în Rusia după prăbușirea comunismului.

„Până în 1961, nu numai că am fost convins că nu voi vedea tipărită nici măcar o propoziție de-a mea, ci mi-a fost frică și să le dau cunoscuților să citească, de teamă să nu se afle că scriu” a spus Soljenițîn în discursul de acceptare a premiului Nobel.

Filozoful și eseistul Constantin Noica, cel care ne-a dezvăluit profunzimea sufletului românesc și ne-a ajutat să înțelegem universul cuprins în cuvântul „dor”, de la care ne-au rămas opere precum „Pagini despre sufletul românesc”, „Jurnal de idei” sau „Jurnal filozofic” a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra orânduirii sociale”.

Considerat un pericol de regimul comunist, scriitorul are, timp de aproape zece ani, domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Seminariile organizate aici de filozof și la care participă oameni de cultură ca Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu sau Păstorel Teodoreanu îi aduc imediat persecuția din partea regimului comunist.

Toate persoanele care au participat la seminariile celui care i-a avut printre discipoli, peste ani, pe Liiceanu și Pleșu, au fost arestate. Ultimul dintre aceștia a fost Nicolae Steinhardt, care a refuzat să depună mărturie împotriva „lotului Noica-Pillat”.

Voi știți și alți scriitori care au ajuns după gratii din cauza convingerilor politice sau din alte motive?