Din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă, oamenii s-au întrebat de unde vine inspiraţia. De la zei şi de la muze a fost răspunsul pe care l-au dat anticii, în timp ce lumea modernă atribuie inspiraţia unei stări particulare a creierului. Indiferent de răspuns însă, istoria literaturii este plină de exemple de poveşti de iubire – platonice sau nu – între scriitori celebri şi femei care au devenit cunoscute prin faptul că au fost muzele acestora. Mai jos sunt poveştile a 5 femei care au inspirat unele dintre mai apreciate opere din literatura lumii.

  1. În tinereţile sale, titanul literaturii germane Johann Wolfgang von Goethe, s-a îndrăgostit de o femeie care era logodită cu un alt bărbat. Suferinţa din dragoste, care l-a dus până în pragul sinuciderii, a fost reflectată în „Suferinţele tânărului Werther”, roman cu puternice influenţe autobiografice. Din fericire, Goethe nu a procedat ca protagonistul romanului sau, care s-a împuşcat în cap. Însă o mulţime de alţi tineri cititori ai impresionantei poveşti a lui Werther au făcut-o! Sinuciderile inspirate de personajul lui Goethe, frecvente în epocă, au devenit un adevărat fenomen numit „efectul Werther”, după numele celui care le-a inspirat.
  2. În secolul 14, la Florenţa, celebrul poet italian Dante Alighieri s-a îndrăgostit de Beatrice Portinari, iar sentimentele profunde pentru această tânără l-au însoţit toată viaţa. Un lucru neobişnuit, ţinând cont că Dante şi Beatrice aveau numai 9 ani când s-au cunoscut. La vârsta de 24 de ani, Beatrice moare subit, iar durerea poetului italian a fost exprimată în mii de versuri strânse în volumul „La Vita Nouva”/„Viaţa nouă”- aceasta în ciuda nemulţumirii soţiei poetului, Gemma. Beatrice apare şi în capodopera lui Dante, „Divina Comedie”, ca o călăuză angelică în drumul spre Paradis.
  3. În 1842, Charles Baudelaire a cunoscut-o pe muza sa, Jeanne Duval, când aceasta a venit la Paris din insula Haiti, iar următorii 20 de ani i-au petrecut împreună. Foarte multe dintre poeziile lui Baudelaire sunt dedicate acestei femei, pe care poetul o numea „Vénus Noire”. Exotica Jeanne, care a fost pictată şi de Manet, nu i-a adus însă fericirea lui Baudelaire, care a încercat să se sinucidă în anii petrecuţi lângă ea.
  4. Autorul romanului „Marele Gatsby”, Scott Fitzgerald, a cunoscut-o pe cea care avea să-i inspire numeroase personaje feminine în scrierile sale, Zelda Sayre, în 1918, în Alabama, într-o gară. Fitzgerald s-a căsătorit cu frumoasa sudistă 2 ani mai târziu. Instabilă psihic şi consumatoare de alcool în cantităţi impresionante, Zelda a fost modelul pentru personajul Nicole Driver din „Blândeţea nopţii”, iar pasaje din jurnalele ei se regăsesc în scrierile lui Fitzgerald. Zelda şi-a sfârşit zilele într-un sanatoriu pentru boli mintale şi, după moartea sa, în 1948, a devenit o figura emblematică a mişcării feministe.
  5. Poetul irlandez William Butler Yeats scria, în 1889, când a întâlnit-o pe muza sa, Maud Gonne: „Au început problemele din viaţa mea!”. Naţionalista Maud Gonne, luptătoare hotărâtă pentru independenţa Irlandei, era o femeie impunătoare fizic – avea peste 1.80 m – şi departe de a fi o frumuseţe. Nimeni nu a înţeles de ce Yeats o considera irezistibilă şi timp de 20 de ani i-a dedicat volumele sale de versuri. După cum se spune, legătura dintre poetul câştigător al premiului Nobel pentru literatură şi Maud Gonne a fost una platonică. Tânăra a respins mai multe cereri în căsătorie ale lui Yeats, din cauză că acesta nu era nici catolic, nici revoluţionar. Maud Gonne şi-a pierdut calitatea de muză a poetului irlandez după ce, la două decenii după ce s-au cunoscut, cei doi au petrecut o noapte de dragoste la Paris.

Care este povestea voastră preferată de dragoste din literatură?