„Ne mândrim în asemenea măsură cu Eminescu încât aproape că nu mai simțim nevoia să-l citim” spunea Andrei Pleșu în prezentarea selecției de poezii pe care le-a și lecturat pentru audiobook-ul „Poezii de Mihai Eminescu”. Probabil că nu este vorba numai de mândrie, ci și de faptul că numele marilor autori români ni s-a pomenit atât de frecvent în perioadele de școală încât avem sentimentul că le cunoaștem operele îndeaproape. O nouă apariție pe piața cărții ne va face să fremătăm de nerăbdare, să facem tot ce ne stă în putință ca să achiziționăm volumul dorit. De Eminescu vom avea timp, se presupune, doar cine nu îl are în bibliotecă? Din timp în timp însă, marii scriitori ai literaturii române ne fac să ne reamintim cuvintele lor, mereu cu uimirea că sunt de actualitate în orice epocă. Esența sufletului românesc este surprinsă și redată cu fidelitate în paginile multor cărți ale acestora. Așadar, în zi de sărbătoare a tuturor românilor, vă propunem să ne reamintim de 5 dintre cei mai importanți scriitori ai acestei țări.

Într-o lume în care comunicarea tinde să devină din ce în ce mai schematică și lipsită de expresivitate, poezia are parfumul altor vremuri și este un adevărat leac pentru suflet. Este unul dintre motivele pentru care să ne reîntoarcem la inepuizabila creație a lui Eminescu, cel pe care de fiecare dată îl descoperim altfel. Ne întoarcem spre volumele sale de „Poezii” în momentele în care ne simțim sufletul plin de lirism, dar și când vrem să ne exprimăm revolta. „Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”. O nouă viziune asupra poeziilor lui Mihai Eminescu, originală, plină de prospețime, ne oferă Ștefănescu în seria de volume „Eminescu, poem cu poem”. Cele mai importante creații eminesciene sunt interpretate de Alex. Ștefănescu într-o manieră inedită, cu umor (când e cazul) și într-un stil ușor de citit. Prin aceasta, scriitorul încearcă să apropie cititorii mai puțin familiarizați cu lirica eminesciană de universul poeziei lui Eminescu. Totodată, prin stilul folosit, Alex. Ștefănescu folosește elemente ale culturii populare de astăzi pentru a facilita înțelegerea poeziei lui Eminescu de către cititorul modern. „Eminescu, poem cu poem” este o lectură utilă și plăcută atât pentru cei care studiază la școală lirica eminesciană, cât și pentru cei care își doresc o abordare inedită a operei poetului național.

Un alt clasic al literaturii române, la vorbele căruia ajungem, ca o fatalitate, mai tot timpul este L. Caragiale. El este cel care ne-a descoperit faptul că în societatea românească lucrurile pot sta uneori „curat murdar” și că „unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!”. Tot Caragiale ne-a dat câteva indicii și despre starea economiei: „Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”. În volumul de „Teatru” și în „Momente și schițe”, Caragiale a transformat râsul într-o armă cu bătaie peste timp. Râdem copios și astăzi când îl citim sau îi vedem piesele pe scenele teatrelor și nu putem să nu constatăm uimiți cât de actual este Caragiale, cel acuzat de unii contemporani că a creat o operă perisabilă. „Simt enorm și văz monstruos” spunea Caragiale în „Grand Hôtel Victoria Română”, iar viziunea sa augmentată pare să fi surprins esența realităților românești. Să ne gândim doar la jovialul Mitică sau, în ajun de alegeri, la vorbele Cetățeanului turmentat: „Eu alegător… eu… (sughite) apropritar, eu pentru cine votez?”

Unul dintre autorii care a redat cu cea mai mare fidelitate particularitățile sufletului românesc și viața tradițională a satului a fost Marin Preda. Fiecare cititor recunoaște în Ilie Moromete, protagonistul romanului „Moromeții”, țăranul român așa cum este el de fapt – inteligent și plin de umor, trăind după valori ferme, trăind viața ca pe-un spectacol, pe care-l savurează din plin. Momente dramatice din istoria acestei țări sunt redate de scriitor prin prisma trăirilor subiective ale personajelor sale. Fără a scrie propriu-zis romane istorice, Marin Preda evidențiază impactul devastator pe care îl au anumite evenimente din istoria României asupra vieții individului. Destinele lui Ilie Moromete și Victor Petrini, protagonistul romanului „Cel mai iubit dintre pământeni” sunt revelatoare din acest punct de vedere.

Nu am putea să nu-l amintim pe Camil Petrescu, cel care „a văzut idei” și a adus în literatura română personaje măcinate de intense drame ale conștiinței. Personaje precum Ștefan Gheorghidiu, protagonistul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Fred Vasilescu, Ladima sau doamna T. („Patul lui Procust”) sunt tipologii care și-au dovedit viabilitatea peste timp. Camil Petrescu a invitat cititorii să pătrundă în profunzimile psihologice ale eroilor săi tocmai pentru a se regăsi în trăirile acestora pe ei înșiși. „Jocul ideilor”, tensiunea generată de acestea și abisurile emoționale explorate de scriitor în opera sa îl fac un autor care este citit cu plăcere și interes în orice vremuri.

Mircea Eliade, cel care a oferit o amplă deschidere spre universalitate culturii române, este o personalitate de care nu trebuie să uităm în zi de sărbătoare. Universul operei sale, complex, cuprinzător, oferă cititorilor o incursiune în variate zone de interes. Romancierul Eliade a propus cititorilor săi romane în care poveștile de dragoste se intersectează cu lumea fascinantă a Indiei („Maitreyi”) sau propun o meditație asupra istoriei, miturilor și simbolurilor esențiale ale conștiinței umane („Noaptea de Sânziene”). Eliade ne-a ajutat să înțelegem mai bine, să pătrundem complexitatea fenomenului religios în „Tratat de istorie a religiilor” și a fost primul autor român care ne-a vorbit despre „Șamanism și tehnicile arhaice ale extazului”. De la „Romanul adolescentului miop” la paginile de „Jurnal” cititorii au descoperit o personalitate uluitoare prin structura enciclopedică, voință, dorința de cunoaștere. Îi datorăm foarte multe lui Mircea Eliade, însă tot ce putem face este să ne amintim de el, să-l citim și să acceptăm provocarea sa de a explora cu pasiune marele univers cultural al lumii.

În ziua sărbătorii naționale nu putem decât să urăm și noi, odată cu poetul național: „(…) Fiii tăi trăiască numai în frăţie/Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,/Viaţă în vecie, glorii, bucurie,/Arme cu tărie, suflet românesc,/Vis de vitejie, fală şi mândrie,/Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

Voi ce alți scriitori români ați adăuga la această selecție?