Literatura este una una dintre cele mai admirabile forme de dăruire: ne punem inima, suflarea, credința pe tavă în fața scriitorului, iar triumful său este și al nostru. Așteptăm să fim surprinși și cărțile pe care le iubim cel mai tare sunt chiar cele care ne duc de nas, pe care le sfârșim șocați, întrebându-ne plin de uimire: „cum de nu mi-am dat seama?”. În cinstea tuturor acelor opere pe care le încheiem doar pentru a le începe din nou, îți oferim o listă de șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pare!

Șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pareCea mai celebră carte a lui Yann Martel te lasă, atât la propriu cât și la figurat, prizonier pe o barcă, alături de un tigru înfometat, care poate sau nu să fie real, care poate sau nu să fie imaginația ta flămândă. „Life of Pi” începe pe un ton volubil, tandru, ușurel, oferindu-ți iluzia unei lecturi plăcute, pentru a te arunca apoi într-un hățiș de iluzii, în care nimic nu e ceea ce pare. Dacă adăugăm amestecului și câteva controverse religioase, deja ne-am aruncat, fără vestă de salvare, într-un uragan literar.

Șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pareHenry James este unul dintre marii maeștri ai literaturii engleze, dar, dincolo de marile sale capodopere, The Turn of the Screw („O coardă prea întinsă”) încă mai suscită dileme pe tot cuprinsul lumii literare, pentru că nimeni nu poate afirma cu siguranță că a înțeles despre ce e vorba. Operă horror sau thriller psihologic, The Turn of the Screw este una dintre acele cărți în care nimic nu e ceea ce pare. Henry James ne poartă pe urmele unei guvernante tinere, angajate să aibă grijă de doi copii dintr-o locuință izolată. Atunci când începe să zărească prezențele stranii ale unor foști angajați, misterul capătă proporții. Este genul de carte pe care o poți caracteriza doar printr-un fragil „eu cred că…”!

Șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pareNu toate cărțile în care nimic nu e ceea ce pare trebuie să cuprindă mistere indescifrabile, tălmăcite sau nu la sfârșit. Ce spui despre o operă care te vrăjește, care te înșală nu la nivel de fapte, ci cu stiluri, cu cuvinte fermecate, cu întorsături de frază măiestre? Dacă nu ai citit până acum „Ulysses” a lui James Joyce, nu ai descoperit pe ce culmi poate să escaladeze talentul literar. Se ia o carte cu format generos, a cărei narațiune se întinde însă doar pe parcursul unei zile. Se împarte în episoade, fiecare cu un stil cu totul diferit de precedentele, invitând cititorul să plonjeze din brațele modernismului în cele ale unui neașteptat lirism, atrăgându-l cu umor sau scandalizându-l cu aluziile obscene. Joyce afirma că și-a construit cartea precum un puzzle, care va ține ocupate marile minți ale criticilor ani de-a rândul, noi suntem de părere că a conceput o lucrare de geniu, complexă și completă, cu o semnificație paradoxal de simplă: iubirea. Nimic nu e ceea ce pare!

Șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pareRevenim pe un teren mai ferm și apelăm din nou la o carte care știe cum să mânuiască ițele versatile ale misterelor. Gillian Flynn a revoluționat cu „Fata dispărută” thriller-ul psihologic actual, deschizând cale pentru o mulțime de cărți care nu sunt ceea ce par. Amy și Nick dau impresia că sunt cuplul perfect, dar, atunci când ea dispare, el este considerat principalul suspect. Dar nu faptele ne dau peste cap, ci extraordinara capacitate a lui Flynn de a ne manipula, de a ne transforma în spectatorii inocenți, naivi și încrezători ai unui tur de forță în care, bineînțeles, totul ne este revelat la momentul oportun. Este imposibil să te superi pe scriitoare pentru că s-a jucat cu mintea noastră, tot ceea ce îți dorești este ca, odată cartea încheiată, să o iei de la început pentru a verifica dacă, de această dată, indiciile te conduc pe drumul corect.

Șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pareNaratorii necreditabili sunt o invenție delicioasă a literaturii, care se joacă cu unul dintre cele mai puternice instincte ale cititorului: acela de a se încrede în vocea care îl ghidează în cuprinsul cărții. Bazându-se pe această tehnică narativă, „Pădurea” de Tana French își face loc cu preț de mistere și dezvăluiri șocante printre cărțile în care nimic nu e ceea ce pare. Trei copii dispar într-o pădure dintr-o suburbie din Dublin, doar unul reapare. Peste 20 de ani, supraviețuitorul ocupă funcția de detectiv, care se va angaja cu toată ființa sa într-un caz tulburător de asemănător cu al său: cadavrul unei fetițe de 12 ani este descoperit la marginea aceleiași păduri, pe un altar de sacrificii. Nu doar misterul se ițește însă surprinzător, dar și stilul autorului: liric, profund, de atmosferă, cu totul diferit de ritmul alert al thriller-urului clasic.

Șapte cărți în care nimic nu e ceea ce pareAșa cum nu poți acuza realismul magic de predictibilitate, nici nu te poți îndoi de justețea prezenței operelor sale semnificative pe lista cărților în care nimic nu e ceea ce pare. Portret ironic al unei societăți superstițioase, poveste de dragoste interzisă, caz de posesie demonică: în „Despre dragoste și alți demoni” de Gabriel García Márquez nimic nu e ceea ce pare. Sierva Maria de Todos Los Angeles e mușcată la vârsta de 12 ani de un câine turbat, în ciuda descendenței sale nobiliare, iar rămășițele sale trupești sunt descoperite, 200 de ani mai târziu, acoperite de un păr roșu care măsoară nu mai puțin de 22 de metri lungime. Completează punctele lipsă între aceste două evenimente surprinzătoare cu schița unei povești neverosimilă, complicată, fascinantă, în care nimic nu e ceea ce pare, mai puțin talentul lui Márquez.

ÎȘapte cărți în care nimic nu e ceea ce parencheiem lista de cărți în care nimic nu e ceea ce pare cu un bestseller tradus în 40 de țări, scris de un ORL-ist de 30 și ceva de ani, dintr-o joacă, la un curs de creative writing. „Înainte să adorm” de S.G.Watson ne transportă într-o lume în care nu doar că nimic nu e ceea ce pare, dar nici măcar amintirile nu mai au valoare sau pregnanță. Christine are 47 de ani și e scriitoare, dar suferă de o formă rară de amnezie, care o împiedică să își amintească orice eveniment petrecut după vârsta de 20 de ani. Ea stochează informațiile doar pentru 24 de ore și e convinsă că e încă o tânără lipsită de griji, fiind nevoită să își cunoască în fiecare zi soțul, pe Ben. Psihiatrul ei o sfătuieşte să încerce să își rețină amintirile prin intermediul unui jurnal, iar povestea ia o întorsătură și mai neconvențională în momentul în care este avertizată, de propriile cuvinte, să nu aibă încredere în soțul său. Urcă la bordul unei călătorii literare în care nimic nu e ceea ce pare!

Tu ce părere ai? Cu ce titluri ai îmbogăți lista noastră de cărți în care nimic nu e ceea ce pare?