În privinţa cărţilor pe care le alegem, recomandările unora dintre marii scriitori, ca, spre exemplu, Constantin Noica sau Mircea Eliade, sună în esenţă în felul următor: nu citiţi o carte, citiţi integral un autor. Nu citiţi numai un autor, ci literatura unei ţări. Însă dacă este să ne apucăm de treabă, probabil că cel mai potrivit ar fi să începem cu cei mai buni autori români.
Iată 7 autori români pe care ar trebui să-i citim până la vârsta de 30 de ani:
Nicolae Steinhardt este un autor care, odată descoperit, te va însoţi, cu siguranţă, toată viaţă. Tinerii până în 30 de ani pot descoperi în scrierile evreului din Pantelimon, convertit la creştinism în închisoare şi devenit apoi călugărul Nicolae, un spirit care scoate gândirea din zona de confort, surprinde şi încântă prin stilul de povestitor inspirat, cu mult umor şi un model de curaj şi dârzenie. Condamnat la 13 ani de muncă silnică pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, Nicolae Steinhardt scrie în închisoare „Jurnalul fericirii”. „De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens!”, spune Steinhardt, cel care a reuşit să găsească sensul profund al fiinţei sale în închisorile comuniste. Modul tranşant în care monahul de la Rohia exprimă realităţi ale vieţii spirituale este departe de discursul religios clasic. „Dumnezeu iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea”, precizează Nicolae Steinhardt, care adaugă că, între poruncile din Scriptură, se regăseşte şi aceea de a fi inteligenţi.
Pe când avea doar 21 de ani şi se afla în India, la studii, Mircea Eliade a cunoscut-o pe Maitreyi, fiica profesorului Surendranath Dasgupta. 5 ani mai târziu, la întoarcerea în România, scriitorul şi istoricul religiilor publică unul dintre cele mai frumoase romane erotice din literatura universală, „Maitreyi”. Pornind de la jurnalul său din acea perioada, Eliade povesteşte, cu lux de amănunte şi fidel realităţii pe care o trăise, povestea de iubire cu frumoasa bengaleză. Un roman de neratat pentru cei de până în 30 de ani! La fel se poate spune și despre „Romanul adolescentului miop”, în care profesorul de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago descrie procesul dur autoimpus de descoperire de sine, în perioada adolescenţei.
Generaţii de-a rândul de femei, preponderent, au fost fermecate de povestea de viaţă şi de dragoste a Dianei Slavu, personajul principal al romanului lui Cella Serghi, „Pânza de păianjen”. Atmosfera boemă a Bucureştiului interbelic şi Balcicul plin de mister, fundalul pe care este proiectat subiectul cărţii şi tipul seducător de feminitate pe care-l reprezintă protagonista au asigurat succesul „Pânzei de păianjen” decenii la rând. O carte de citit până în 30 de ani, pentru că mai târziu poate că nu vom reveni asupra ei.
Camil Petrescu, cel care „a văzut idei” şi le-a exprimat cu atâta luciditate şi autenticitate în operele sale, piatra de temelie a romanului modern în literatura română, este un alt autor care nu trebuie ratat! Scriitura sensibilă, pasajle lungi de introspeție și profunzimile psihologie îi oferă un loc de cinste în lista noastră.
O călătorie în universul fascinant al romanelor lui Marin Preda este ceva ce nu trebuie să ne refuzăm până la vârsta de 30 de ani. Vom părăsi acele locuri cu o experienţă pe care nu o vom uita uşor şi „prietenii” câştigaţi prin intermediul romanelor sale – Ilie Moromete, Victor Petrini, Ştefan Paul şi mulţi alţii – ne vor însoţi toată viaţă.
„Caragiale, Caragiale, dacă nu erai matale, rămâneam tot Haimanale!”, a spus un consătean de-ai scriitorului, făcând referire la locul naşterii acestuia – comuna dâmboviţeană Haimanale, botezată I.L. Caragiale după moartea autorului „Scrisorii pierdute”. Numele marelui clasic al literaturii române figurează întotdeauna pe lista de lecturi obligatorii şi poate din această cauză mulţi tind să-l ocolească. Însă cei care vor depăşi acest obstacol vor descoperi în momentele şi schiţele, piesele de teatru şi nuvelele lui Caragiale un observator atent atât al mişcărilor de profunzime ale sufletului omenesc, cât şi un lucid cronicar al năravurilor şi metehnelor sociale. Într-o lume în care totul pare „Curat murdar!”, nu ar trebui să ratăm opera lui Caragiale, măcar pentru faptul că ajungem mereu la vorbele lui!
Ceea ce este clasic este deasupra trendurilor, mereu actual şi mereu valoros. Clasicii ne educa gustul pentru frumos, iar acesta este numai unul dintre motivele pentru care ar trebui să citim poeziile, proza şi publicistica lui Mihai Eminescu până cel târziu la vârsta de 30 de ani. Vocea poetului naţional al României ne vorbeşte despre iubire, ce este etern şi ce este trecător şi despre teatrul vieţii care aduce mereu actori noi pe aceeaşi scenă. Prozatorul Eminescu ne conduce pe tărâmuri fantastice, în timp ce în jurnalist descoperim un spirit acid, care i-a făcut pe unii contemporani, deranjaţi de acuzaţiile politice, să spună „Ia, mai opriţi-l pe Eminescu ăsta!”.
Voi ce alţi autori români consideraţi că trebuie citiţi până la 30 de ani?
Mihail Sebastian este de neratat
,, PADUREA SPÂNZURAȚILOR” de Liviu Rebreanu
orice incepe cu Steinhardt, este de bun augur..
Sigur! Rebreanu,M..Sebastian,Sadoveanu,Blaga…multi!
Acest articol a fost un test pentru mine și mi-am refăcut lista de priorități. În liceu am avut noroc de o profesoară de limba română care-l iubea nespus de mult pe Eminescu, pentru care a făcut rabat de la programa școlară impusă. Era foarte exigentă și ne pedepsea cu nota 3 dacă nu citeam măcar cărțile recomandate de programa din acea vreme….Ne spunea că o carte se citește cu creionul în mână pentru adnotări. O carte fără adnotări este virgina, necitita
Apoi am avut altă profesoară de limba română, moldoveanca de la Iași . parcă.Aceasta ne-a spus că noi regatenii nu- l vom înțelege niciodată pe Sadoveanu… drept urmare ni l-a predat direct din notițele ei din facultate, fără să ne pretindă să citim.
Intr- adevăr este o vreme pentru toate, acum mai greu m-aș mai apropia de unele lecturi…
Adaug la listă și pe dragul nostru Toparceanu.
Cri,cri ,cri toamna gri..
Foarte de acord cu Toparceanu, mai ales proza (mai putzin cunoscuta, dar grozava)
Nu, Nicolae Steinhardt nu a scris Jurnalul fericirii in inchisoare. Daca l-ati fi citit, v-ati fi dat seama ca ar fi fost imposibil,
Dintre scriitorii recomandati de dumneavoastra, eu nu l-am citit pe Steinhardt. Vreau sa incep cu Jurnalul fericirii, despre care se vorbeste atat de mult.
As mai recomanda:
Garabet Ibraileanu “Adela” (cred ca am citit de zece ori acest roman).
Ionel Teodoreanu “La Medeleni”, “Lorelei”
Panait Istrati ‘Cum am devenit scriitor”, “Chira Chiralina”, “Codin”, “Ciulinii Baraganului”, “Nerantula”.
Grigore Ureche “Letopisetul tarii Moldovei” – o minune de carte!
Liviu Rebreanu Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor, Adam si Eva,
Tudor Musatescu “Titanic vals”
Sadoveanu cu marile romane, dar si “Noptile de sanziene” (un roman ecologist!) 🙂
Apoi: Radu Tudoran “Iesirea la mare” “Valurile Dunarii” “Fiul lui Monte Cristo”
Marin Preda “Viata ca o prada”.
Mihail Sebastian “Steaua fara nume”
Cela Delavrancea “Dintr-un secol de viata”.
Varujan Vosganian “Cartea soaptelor”.