,,Sunt sigură de asta:  să râvnești nu duce decât la mai mult râvnit. Nu există vreun capăt pentru dorință.”

Absolut tot, de Nicola Yoon, este o carte, la primă vedere, despre adolescență, iubire, posibil și imposibil. Mai mult de atât, însă, este o carte despre dorința intensă de a trăi și de a cunoaște îndeaproape lumea și particularitățile ei, de a transcende granițele familiarului și de a risca.  Este o intrigantă incursiune în viața unei adolescente de 17 ani care și-a trăit întreaga viață în securitatea casei ei, deoarece suferă de o formă de imunodeficiență severă, ce nu poate fi tratată. Spre deliciul cititorilor, surprizele nu întârzie să apară, romanul impresionând prin răsturnările de situație care par a fi desprinse dintr-un vis sau, printre rânduri, dintr-un coșmar.

Madeline Whittier, personajul principal al romanului Absolut tot, și-a trăit întreaga viața în interiorul casei sale, alături de mama sa, Pauline, de profesie doctor, și de Carla, asistenta medicală care îi poartă și rolul de confident. Albul canapelei, rafturilor și pereților casei în care locuiește Madeline reflectă în mod fidel traiectoria previzibilă a vieții protagonistei până la 17 ani. Madeline este în permanență asistată medical, trăind într-o bulă securizată ermetic și, concomitent, într-o bulă a imaginației sale, în care încearcă să vizualizeze lumea înconjurătoare, să descopere culorile și gusturile atât de familiare nouă, să simtă intangibilul și să dărâme barierele impuse de condițiile vieții sale.

Pentru că imprevizibilul nu întârzie însă niciodată să se furișeze, chiar și în cele mai austere condiții, viața așa cum era ea se transformă pentru Madeline odată cu mutarea în casa alăturată a unei noi familii. Olly, cel de-al doilea protagonist al romanului, se mută în noua casă alături de sora sa, Kara, și cei doi părinți ai lor. Cu un caracter profund disfuncțional, familia anterior prezentată întruchipează un arhetip al violenței domestice și consecințelor sale.

După un scurt schimb de priviri fugitive și interacțiuni timide din spatele ferestrelor închise, Olly și Maddy dezvoltă o conexiune prin mail, inițiind o poveste ce va fi în prim plan pe tot parcursul romanului și care va schimba traiectoria cu care ne obișnuim în primele pagini. Cu ajutorul Carlei, Maddy și Olly reușesc, ulterior, să se întâlnească personal, în camera presurizată din casa protagonistei și astfel se conturează o poveste de dragoste cu care, probabil, cu toții ne identificăm cu ușurință.

Semnele unei instabilități în coordonatele care conduceau fidel viața lui Madeline apar odată cu primele izbucniri violente ale unei certe în cadrul familiei vecine. Condusă de emoții, Madeline iese din casă pentru a fi aproape de Olly, spre uluirea și disperarea mamei sale, care încearcă să o întoarcă în casă cât de rapid, pentru ca aceasta să nu fie expusă unor riscuri de sănătate, prin prisma contactului cu lumea exterioară.  Deși incidentul nu este profund marcant pentru sănătatea lui Madeline, perspectiva acesteia asupra vieții este influențată în mod decisiv de acest moment deoarece, la scurt timp după, hotărăște să fugă de acasă pentru a fi alături de Olly, înfruntând necunoscutul și posibilitatea morții, încurajată de idealul unei vieți trăite la intensitate maximă.

Influențată în mod inconștient de perspectiva unei lumi pe care nu și-o amintește, dar la care râvnește,  Maddy hotărăște că locul perfect pentru escapada cu Olly este Hawaii. Alegerea sa pornește de la o fotografie pe care o are alături de familia sa, când toți membrii erau încă în viață și boala ei nu era încă diagnosticată. Nicola Yoon relatează în mod fidel, prin intermediul lui Madeline și Olly, entuziasmul și exuberanța poveștilor de dragoste trăite în adolescență, cu exuberanțele, temerile și angoasele aferente. Cei doi trăiesc o zi plină de aventuri, în care imposibilul devine posibil și boala rămâne pe plan secund, o umbră care nu întinează spiritul juvenil al iubirii. Cu toate acestea, cele mai mari frici devin realitate în momentul în care Madeline suferă un atac.

În urma spitalizării și sosirii mamei sale în Hawaii, Madeline se trezește, din nou, în cadrul atât de familiar al casei sale, alături de mama sa care îi poartă de grijă. După o ușoară recuperare, sentimentele de vinovăție față de mama sa, care a trebuit să își înfrunte cea mare frică și să trăiască, în realitate, cel mai mare coșmar pe care l-a avut după moartea soțului și fiului său, ies la iveală și influențează decizia protagonistei de a întrerupe orice formă de comunicare cu Olly. Condițiile bolii ei lovesc cu putere sentimentele protagonistei, care încearcă să revină la viața pe care a purtat-o timp de 17 ani, în care cărțile și serile alături de mama sa au fost singurele elemente care o făceau să simtă că trăiește.

Cu toate acestea, punctul culminant intervine în momentul în care Madeline primește o scrisoare de la medicii care au tratat-o în Hawaii, care susțin că au îndoieli în privința diagnosticului pe care mama sa i l-a identificat cu atât de mulți ani în urmă. Suspiciunile, dar și speranțele, își fac loc în mintea protagonistei care începe să investigheze, ceea ce este acum, misterul care îi ghidează întreaga existență. Sfârșitul romanului Absolut tot transcende granițele oricărei puteri de înțelegere, relevând că uneori, evenimentele pe care le așteptăm cu atât de multă ardoare, sfârșesc prin a ne schimba complet și iremediabil percepția asupra vieții noastre și asupra celor din jurul nostru.

Cum nu există niciun capăt pentru dorință, nu există, de asemenea,  niciun remediu pentru surprizele care pun stăpânire asupra emoțiilor noastre și asupra a ceea ce considerăm că este real. Putem susține vreodată că avem încredere totală în familia noastră, în relațiile pe care le stabilim, în principiile care ne ghidează existența, în propriul nostru raționament? Absolut tot, o carte despre răspunsurile pe care le găsim, dar nu ni le dorim, despre alegeri proprii, despre iubire, posibil și imposibil și, mai ales, despre absolut tot ce transformă cotidianul în extraordinar.

absolut tot