Generațiile mai vechi își amintesc poate de orele de caligrafie din clasele primare, când, pe caiete speciale, încercam să desenăm cât mai frumos literele și să le transformăm în mici și delicate picturi. Chiar și la acele vârste înțelegeam rostul acestei materii din programa școlară, chiar dacă în sensul cel mai pragmatic: un scris frumos aducea câteva sutimi în plus notei obținute. Însă astăzi, când scrisul la calculator înlocuiește treptat, dar sigur, scrierea de mână mai are sens să acordăm atenție aspectului cuvintelor așternute pe hârtie? Mai are loc arta caligrafiei în era digitală? Paradoxal și surprinzător se pare că da, însă nu în modul în care ne așteptam, ci fiind redescoperită, ca un hobby foarte relaxant sau o formă de artă care poate fi practicată de oricine, cu atât mai mult cu cât presupune costuri minime.

Dar ce înseamnă „caligrafie”? Termenul provine din două cuvinte grecești care înseamnă „frumos” și „scriere”. Însă nu orice scris cu un aspect plăcut înseamnă caligrafie, pentru că această artă presupune respectarea unor reguli estetice foarte clare, referitoare la spațierea cuvintelor, înălțimea literelor sau grosimea lor. Iar acele „înflorituri” specifice ale literelor, pe care le-am văzut pe paginile cărților vechi fac trecerea din zona pur practică, a transmiterii unei informații, în cea artistică.

Cu toate că datorăm grecilor denumirea acestei arte, totuși cuvântul scris a stârnit destulă suspiciune în rândul lor. Platon, spre exemplu, credea că „scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte”. Scrisul era considerat o unealtă primejdioasă și pentru învățăcei, care, după ce vor fi căutat înțelepciunea în destule cărți „vor socoti că sunt înţelepţi nevoie mare, când de fapt cei mai mulţi n-au nici măcar un gând care să fie al lor.” Mai pragmatici, romanii au tranșat problema – „Verba volant, scripta manent” (Vorbele zboară, scrisul rămâne). Spre deosebire de civilizația europeană, în China și Japonia, ulterior, arta caligrafică are o istorie impresionantă, care se pierde în veacuri, dar și un concept special, care împletește vizualul cu meditația sau filozofia. Din Tibet în lumea islamică, din Persia până în India sau Tailanda, caligrafia este una dintre artele cele mai importante și cu bogate tradiții.

În civilizația europeană, arta scrisului a fost un mijloc de a transmite generețiilor următoare valorile culturale, religioase sau istorice. Bisericile și așezămintele monastice au fost, de-a lungul veacurilor, adevărate centre culturale, unde preoții sau călugării se dedicau migăloasei arte a scrisului, nici pe departe atât de ușoară cum pare la prima vedere. Într-o notă a călugărilor benedictini care se ocupau cu scrierea documentelor se spunea: „Trei degete scriu, întregul corp suferă. Așa cum marinarul tânjește să ajungă în port, la fel și cel care scrie dorește să ajungă la ultimele rânduri”.

Dimensiunea practică a scrisului s-a împletit, până la apariția tiparului, cu cea estetică. Cărțile și manuscrisele vechi sunt prețioase atât datorită informațiilor, cât și valorii estetice. Călugărului Alcuin de York, una dintre cele mai luminate minți din timpul lui Carol cel Mare și celor care trudeau în scriptorium le datorăm salvarea unui număr impresionant de cărți de cult, dar și profane. În plus, Alcuin de York, un adevărat ministru al Educației pe vremea lui Carol cel Mare, a inventat și scrisul cursiv de mână, care conferea rapiditate scrierii și a inclus obligativitatea spațiului între cuvinte (până atunci toate cuvintele se scriau unul după celălalt, fără a lăsa spații între ele). Câteva secole mai târziu, universitățile din vestul Europei încep să se ocupe de scrierea și păstrarea cărților și documentelor, această sarcină nemaifiind un prerogativ exclusiv al fețelor bisericești.

Paradoxal, odată cu apariția tiparului, in secolul al 15-lea, arta caligrafică are o nouă etapă de înflorire. Acest lucru s-a datorat faptului că nu mai exista necesitatea acoperirii unui volum uriaș de text, iar cei care se ocupau cu scrisul puteau să se dedice exclusiv esteticii cuvintelor așternute pe hârtie. Însă adevărata renaștere a acestei arte are loc la sfârșitul secolului al 19-lea și este datorată britanicului Edward Johnston, părintele caligrafiei moderne.

Astăzi însă, computerele oferă atâtea facilități în utilizarea lor încât ne putem întreba dacă arta caligrafiei mai are loc în era digitală sau este doar o frumoasă și ușor desuetă îndeletnicire? De la logo-urile unor produse, la titluri de cărți, postere de film sau invitații caligrafia se dovedește și astăzi o artă utilă. De fapt, necesitatea de a o folosi apare de câte ori avem nevoie de imaginea unor cuvinte care să cuprindă, în același timp și o puternică încărcătură emoțională. Caligrafia conferă o expresie vizuală unică informației pe care dorim să o transmitem. Și iată cum, în era digitală, descoperim că avem încă nevoie de străvechea artă a scrisului frumos de mână.

Dar, caligrafic sau nu, ce cred specialiștii despre scrisul de mână?

Există totuși zone din lume în care scrisul de mână a fost considerat depășit. În Finlanda, spre exemplu, dar și în școli din Statele Unite s-a considerat că scrierea la computer poate suplini mai mult decât satisfăcător scrisul de mână. Specialiștii în neuroștiințe și în psihologie cognitivă au reacționat imediat, au realizat cercetări și au făcut publice concluziile acestora, astfel încât școli din anumite state americane s-au grăbit să reintroducă în programa școlară scrisul de mână. S-a constatat că acesta ajută copiii să învețe să citească mai ușor prin dezvoltarea unor noi rețele neuronale (arată  un studiu de James & Englehardt, 2012), ne ajută să scriem mai corect și chiar să redactăm compoziții complexe cu mai multă ușurință (James & Engelhardt, 2012; Piasta & Wagner, 2010), ceea ce se traduce ulterior în succes academic. Acestea sunt însă doar câteva dintre beneficiile folosirii stiloului și hârtiei. Specialiștii susțin chiar că scrisul de mână ne face mai inteligenți (Stevenson & Just, 2014), ceea ce în Statele Unite a dus la curente de opinie foarte puternice în favoarea sa.

Voi obișnuiți să scrieți de mână? V-ar plăcea să învățați arta caligrafiei?