Conștient sau nu, unul dintre scopurile esențiale ale vieții tuturor oamenilor, motorul acțiunilor pe care le întreprind este obținerea stării de fericire. Concept cuprinzător, declinat de fiecare persoană în funcție de personalitatea, educația și convingerile sale, fericirea a fost dintotdeauna o temă de meditație pentru oameni. S-a spus că fericirea stă într-o viață plină de plăceri sau în atingerea înțelepciunii, în desprinderea de orice interes material sau în cultivarea compasiunii, a unei atitudini altruiste, în care binele celuilalt să fie centrul gândirii noastre. Epoca modernă, mai mult sau mai puțin explicit, ne promite un soi de fericire prin accesul la o viață în care totul devine mai facil prin intermediul tehnologiilor performante. Dar parcă tot nu e de ajuns. Parcă ne scapă ceva. Din această preocupare a oamenilor pentru starea de fericire s-a născut și volumul „Arta fericirii. Manual de viață”, care cuprinde dialoguri între Sanctitatea sa Dalai Lama și psihiatrul american Howard C. Cutler.

Cartea s-a bucurat de un succes mondial, care i-a surprins chiar și pe autorii ei. A fost tradusă în mai mult de cincizeci de limbi și milioane de oameni au considerat-o un volum de căpătâi, care are puterea de a schimba viața în bine. „Arta fericirii. Manual de viață” a fost ani la rând în top bestseller New York Times și, așa cum povestește Howard C. Cutler, a fost imediat integrată în mediul cultural american: „Era menţionată spontan în seriale, în emisiuni-concurs, chiar şi la MTV – marile simboluri ale culturii pop din America perioadei respective”. Ba chiar un jucător de fotbal american a afirmat, după ce a avut un sezon formidabil pe gazon, că rezultatul spectaculos se datora, cel puțin în parte, cărții „Arta fericirii”.

Scriitorul francez Gustave Flaubert citat de psihiatrul american în debutul acestui volum se numără printre scepticii care se îndoiesc de faptul că fericirea poate fi cu adevărat atinsă. „Prostia, egoismul şi sănătatea sunt cele trei condiţii necesare pentru a fi fericit, dar dacă lipseşte prostia celelalte sunt în van“ scria acesta.

La mai bine de un secol de la această afirmație, iată că știinta îl contrazice pe autorul romanului „Doamna Bovary”. „Arta fericirii” integrează „cele mai bune concepte ale Orientului şi Occidentului – pe de o parte, ştiinţa şi psihologia occidentale, iar pe de alta, principiile şi practicile budiste. Scopul nostru a fost să le împărtăşim şi altora convingerea că oricare dintre noi poate face multe pentru a fi mai fericit în viaţă şi, lucru şi mai important, să le atragem atenţia asupra resurselor enorme pe care le avem la dispoziţie fiecare” spune Dalai Lama.

Din punct de vedere budist, fericirea este o stare la îndemâna tuturor, care poate fi „cultivată voit prin exercițiu și efort”, bineînțeles, cu mijloacele adecvate. Însă, mileniile de experiență în practicile spirituale ale budismului oferă cu generozitate aceste mijloace. Mai nou (de decenii bune, de fapt), chiar și știința a început să se preocupe de studierea fericirii. Au fost realizate cercetări prin care această stare, cu efecte fizice măsurabile, a fost pusă sub lupa oamenilor de știință. S-a observat că „oamenii fericiţi sunt mai sănătoşi, au un sistem imunitar mai puternic şi suferă mai rar de boli cardiovasculare. Există chiar şi dovezi că indivizii fericiţi trăiesc cu până la zece ani mai mult decât semenii lor mai puţin fericiţi! De asemenea, fericirea duce la o sănătate mintală mai bună, la o voinţă mai puternică şi la o mai mare rezistenţă în faţa neajunsurilor şi traumelor”. Există chiar și o așa-numită „zonă a fericirii” în creier, în cortexul prefrontal stâng.

Dalai Lama insistă asupra faptului că fericirea este, de fapt, o construcție personală, la care poate fi ajuns prin antrenarea minții. Însă, înțeleptul tibetan subliniază că prin „minte” se referă mai mult la cuvântul tibetan „sem”, mult mai cuprinzător, care înseamnă „spirit”, „acesta include atât intelectul, cât şi simţirea, atât inima, cât şi mintea” spune Dalai Lama.

Fiecare persoană are dreptul la fericire, căci acesta pare a fi chiar sensul vieții, însă „fericirea personală este legată inseparabil de bunătate, de compasiune şi de grija faţă de ceilalţi” explică Dalai Lama.

„Arta fericirii” nu este o carte teoretică, în care să se vorbească despre fericire abstract. Nici nu pretinde ca fiecare dintre noi să atingă iluminarea sau să aibă o viață spirituală similară călugărilor budiști pentru a fi fericiți. „Arta fericirii” ne arată pașii concreți pe care e dorit să-i facem pentru a avea o stare de spirit armonioasă, a fi împăcați cu noi înșine și cei din jur. „Starea de spirit este cheia” ni se spune. Aceasta pentru că, dacă tindem, spre exemplu, să ne comparăm tot timpul cu ceilalți niciodată nu vom ajunge la mulțumirea interioară. Pentru a o atinge pe aceasta din urmă există două metode aflăm din dialogul lui Dalai Lama cu psihiatrul Howard C. Cutler. „Una este să obţinem tot ce vrem şi ne dorim – bani, case, maşini, partenerul sau partenera perfectă, corpul perfect. Dalai Lama a arătat mai devreme dezavantajul acestei metode; dacă nu ne punem frâu dorinţelor, mai devreme sau mai târziu vom da de ceva ce ne dorim, dar pe care nu-l putem avea. A doua metodă, mai eficientă, presupune nu a avea ce ne dorim, ci a ne dori şi a aprecia ceea ce avem”.

Prin exemple concrete, desprinse din viețile noastre, ale oamenilor obișnuiți (fără vreo aspirație deosebită către atingerea unor culmi ale spiritualității), aflăm din „Arta fericirii” care este însemnătatea și avantajul de a cultiva compasiunea, dar și cum să restabilim starea înnăscută de fericire. Cum să facem față suferinței care apare din motive ce nu țin de voința noastră, dar și cum să ne opunem suferinței pe care singuri ne-o provocăm sunt alte teme de discuție, foarte utile cititorilor.

Într-o lume în care anxietatea a atins cote alarmante, sfaturile lui Dalai Lama despre cum am putea să ținem sub control această emoție negativă sunt iarăși foarte bine venite. „Dacă problema are o soluţie, nu are rost să mă îngrijorez. Dacă nu are nici o soluţie, iarăşi nu are rost să mă îngrijorez” ne învață înțeleptul tibetan.

Dalai Lama ne avertizează însă că atingerea fericirii nu se obține fără efort. Ea „începe cu înţelegerea treptată a celor mai întemeiate surse de fericire şi cu stabilirea priorităţilor în viaţă în funcţie de cultivarea acestor surse. Presupune o disciplină interioară, un proces treptat de smulgere din rădăcină a stărilor de spirit distructive şi de înlocuire a lor cu stări pozitive, constructive, precum bunătatea, toleranţa şi iertarea”. Iar pe calea către fericire, spiritualitatea își are și ea un loc bine definit. Dalai Lama nu face în acest caz o pledoarie pentru budism, deși i-ar fi foarte la îndemână, cum singur recunoaște. „Dacă aş crede că budismul e potrivit pentru toţi ar fi o prostie, fiindcă oamenii sunt diferiţi şi au feluri de a fi diferite. Aşadar, diversitatea oamenilor face necesară diversitatea religiilor. Scopul religiei e de a sluji binele oamenilor” spune Dalai Lama.

Cu o uimitoare înțelegere a vieții oamenilor, Sanctitatea Sa ne vorbește în „Arta fericirii” și despre importanța meditației sau a rugăciunii, cu rol de memento al principiilor care ne călăuzesc. „Spiritualitatea adevărată e o atitudine mintală pe care o putem practica oricând” crede Dalai Lama, care ne lămurește că aceasta nu înseamnă ca, atunci când gătim, spre exemplu, să recităm mantre. Mult mai folositor ar fi ca atunci când ne vine să jignim pe cineva să găsim resursele interioare să ne abținem.

Voi ați citit vreo carte de-a lui Dalai Lama?