Atunci când ne place opera unui autor, adevărul este că am face orice pentru a ne putea bucura de cât mai multe pagini ce poartă amprenta geniului său. Totuși, o capodoperă are nevoie de „timp de coacere” și, precum un vin fin, de un anumit răgaz pentru a-și atinge desăvârșirea și maturitatea. Este exact cazul numelor de mai jos: scriitori de succes cu puține cărți lansate. Poate că au avut nevoie de 10 ani pentru a lansa o carte, dar așteptarea a meritat. Descoperă scriitorii talentați, „care se grăbesc încet”, în rândurile de mai jos!

Au scris puțin, dar bine: cinci scriitori de succes cu puține cărți lansateAtunci când auzi titlul „Să ucizi o pasăre cântătoare”, parte-integrantă a istoriei literaturii, una dintre cele mai iubite și mai influente cărți ale tuturor timpurilor, cu greu îți vine să crezi că reprezintă, cu o mică excepție extrem de contestată, singura carte publicată de Harper Lee. Autoarea americană și-a prezentat lumii romanul de debut în 1960, a fost recompensată cu Premiul Pulitzer pentru el în 1961 și de atunci a fost adulată, răsfățată cu distincții, dar rareori văzută pe scena literară. Copleșită de atât de multă atenție, Lee a preferat să se retragă și nu a mai publicat nicio altă carte, deși și-a ajutat cel mai bun prieten, pe Truman Capote, să facă munca de documentare pentru „In Cold Blood”. Situația se schimbă abia în 2015, atunci când este publicat „Du-te și pune un străjer”. Apariția celui de-al doilea și ultim roman al scriitoarei (Harper Lee înceta din viață în 2016) a fost însoțită de controverse; trecând peste vârsta înaintată a autoarei, de 88 de ani, ce creștea riscul de a fi fost manipulată de reprezentanții editurii, mulți fani, întristați de valoarea îndoielnică a cărții, au considerat că nu îi aparține iubitei lor scriitoare. În realitate, „Du-te și pune un străjer” nu e un sequel, așa cum a fost prezentat, ci prima variantă a „Să ucizi o pasăre cântătoare”, la care autoarea a renunțat. Chiar și cu două cărți publicate, Harper Lee este însă regină peste scriitorii care au scris puțin, dar bine!

Au scris puțin, dar bine: cinci scriitori de succes cu puține cărți lansateDacă analizezi lansările Donnei Tartt, realizezi cu ușurință că trebuie să treacă cel puțin 10 ani pentru ca autoarea să fie pregătită să elibereze un nou titlu în lume: „The Secret History” a văzut lumina tiparului în 1992, „Dear Friend” în 2002 și „Sticletele” în 2013. Cu toate acestea, este imposibil să contești succesul lor: Tartt a fost omagiată cu Premiul Pulitzer pentru ultima sa carte, iar în 2014 a fost inclusă printre cei mai influenți oameni din lume; prin urmare, cu greu poți afirma că e uitată de fanii ei. Nu doar procesul de redactare, dar și personalitatea scriitoarei e fascinantă: într-o epocă în care selfie-ul e garanția celebrității, Tartt dă rareori interviuri, nu îi place să vorbească despre opera ei, dar adoră să scrie. În cazul în care ai impresia că această din urmă afirmație nu e adevărată, dată fiind frecvența redusă cu care publică, află că autoarea chiar lucrează în fiecare zi, dar procesul e peste măsură de laborios. Tartt scrie de mână, adnotându-și gândurile cu roșu și albastru, și începe să tipărească primele ciornele abia după ce nu mai poate ține laolaltă paginile. Ulterior, fiecare variantă revizuită e imprimată pe hârtie de o anumită culoare…iar tehnica devine din ce în ce mai elaborată, conform The Independent. Nu ne mai mirăm că autoarea compară procesul de a scrie cu o tortură, un fel de naștere a monstrului lui Frankenstein!

Au scris puțin, dar bine: cinci scriitori de succes cu puține cărți lansateNici Anthony Doerr, laureatul de Premiu Pulitzer pentru „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, nu înțelege literatura scrisă pe repede înainte. I-a luat 10 ani să creeze superbul roman despre Al doilea război mondial, ai cărui protagoniști sunt doi adolescenți, o franțuzoaică oarbă și un german genial pasionat de tehnică. În momentul în care afla că e recompensat cu cea mai mare apreciere americană, Doerr beneficia deja de adulația unui număr mare de cititori, cuceriți de amestecul de romance, fantezie, dramă și istoric din roman. În ceea ce privește fecunditatea literară, observăm același curs ca în exemplele de mai sus: Doerr a debutat cu un roman în 2004, „About Grace”, a publicat două colecții de povestiri, „The Shell Collector” și „Memory Wall” și un volum de memorii: Four Seasons in Rome: On Twins, Insomnia and the Biggest Funeral in the History of the World în 2007. În schimb, are 9 premii importante, dovadă că și-a atins perfect menirea.

Au scris puțin, dar bine: cinci scriitori de succes cu puține cărți lansate„Lumea modernă e o adevărată sursă de distragere a atenției”, afirma Jonathan Franzen, poate unul dintre motivele pentru care scriitorul american scrie puțin, dar bine. În cariera sa de 30 de ani, scriitorul a publicat doar cinci romane: The Twenty-Seventh City (1988), Strong Motion (1992), The Corrections (2001), Freedom (2010), Purity (2015). Dar succesul nu l-a ocolit câtuşi de puțin, ultimele trei scrieri, dintre care „Corecții” s-a remarcat cu un National Book Award, bucurându-se de aprecierea criticilor și a publicului deopotrivă. În teorie, Franzen pare a fi chiar un scriitor extrem de harnic, apreciind că scrie, în medie, 1000 de cuvinte pe zi timp de un an, dar această perioadă rodnică e precedată de 5-7 ani cu nicio oră muncită. Ceea ce ne duce la subiectul nostru de azi: scriitori de succes cu puține cărți lansate!

Au scris puțin, dar bine: cinci scriitori de succes cu puține cărți lansatePrintre scriitorii de succes cu puține cărți lansate se numără și J.D.Salinger. Deși a mai publicat proză scurtă și nuvele, el rămâne celebru grație marelui său roman, „De veghe în lanul de secară”. Precum Harper Lee, propulsat în centrul atenției și obligat fiind să susțină imensul capital de popularitate al cărții sale cu priză la public, scriitorul american a preferat să stea departe de lumina reflectoarelor, să scrie rar și să publice și mai rar. Salinger și-a lansat ultima operă originală în 1965 și, în ciuda unor promisiuni recente, cum că materiale purtându-i semnătura urmau să fie publicate după moartea sa, niciuna nu a mai văzut lumina tiparului. Nouă nu ne mai rămâne decât să recitim „De veghe în lanul de secară” și celelalte fragmente de proză care ne-au rămas de la Salinger, fiind totuși recunoscători că, deși a scris atât de puțin, a făcut-o atât de bine.

Ce părere ai despre acești scriitori de succes cu puține cărți lansate? Consideri că ar trebui să fie un exemplu, ori nu? Cu ce alte nume de autori care au scris puțin, dar bine, ai putea completa lista noastră?