După ce am terminat de citit romanul Ralucăi Feher, „Să nu râzi :((” – dintr-o singură suflare, de după-amiaza, până seara, târziu – am rămas mult timp privind coperta cărții. N-am râs, așa cum ne-a îndemnat scriitoarea, deși în miezul unor pasaje dramatice există un umor „trist”, un fel de „râsu’ plânsu’”, vorba lui Nichita Stănescu. „Să nu râzi :((” este o carte care ne-a bulversat tocmai pentru că vorbește despre infernul de lângă noi: despre familii legate prin ură, despre căsnicii ca niște crime lente, desfășurate pe parcursul mai multor decenii, până când unul dintre parteneri capitulează în...