Dacă este o lecţie pe care viaţa adoră să o predea cu aer atotştiutor, aceea este „perseverează!”. Nu e îndemn care să valoreze mai mult decât acela de a rezista, de a nu te da bătut, pentru că respectarea lui face tocmai diferenţa dintre o viaţă frumoasă, trăită în lumină, şi o existenţă tenebroasă, la adăpost de încercări, care rimează, în cele din urmă, cu un eşec. Şi ce sfat poate suna mai prieteneşte decât cel oferit, virtual, de scriitorii care nu s-au dat bătuţi, de autorii respinşi care au cutreierat neîncetat la porţile editurilor, până ce au găsit-o pe cea suficient de inspirată pentru a le publica viitoarele capodopere?

Descoperă mai jos o listă a autorilor respinşi, care nu au vrut însă să accepte fermitatea „nu”-ului politicos, aruncat în faţă, şi care s-au luptat şi cu morile de vânt pentru a-şi vedea opera publicată. Sperăm că te vor inspira!

  1. hpJ.K. Rowling este unul dintre autorii respinşi cu o poveste care nu are cum să nu te inspire. Scriitoarea trecea prin cea mai grea perioadă a vieţii sale pe când a început lucrul cu magia din Harry Potter: divorţată, mamă singură, fără job, scriind prin cafenele pentru că acasă nu avea liniştea necesară, mici drame care nu s-au reflectat însă în stilul luminos al cărţilor micului vrăjitor. Dar dificultăţile ei nu s-au oprit la circumstanţele procesului de redactare: seria best-seller, cel mai puternic fenomen literar al ultimilor ani, a fost respinsă de nu mai puţin de 12 ori! Departe de a o descuraja, eşecul a determinat-o pe Rowling să fie şi mai îndârjită şi a inspirat-o să compună unul dintre cele mai auditate discursuri, în faţa studenţilor de la Harvard, unde a conchis că cei care nu au suferit nicio respingere nu au trăit cu adevărat!
  2. Dacă numele lui Rowling, unul dintre cei mai prolifici şi mai bineking vânduţi autori, te-a uimit, într-o listă a respingerii, află că Stephen King, colegul ei în topurile de încasări literare, a avut la rândul său de-a face cu edituri care nu i-au apreciat deloc potenţialul. Cele 12 scrisori cu pecetea „nu” ale autoarei lui Harry Potter pot părea puține pe lângă cele 30 de respingeri pe care le-a avut de înfruntat manuscrisul „Carrie”. Şi când te gândeşti că acum capodopera adolescentei cu puteri telekinetice este privită ca un clasic al genului!
  3. le-carre„John le Carre nu are niciun viitor”! Această afirmaţie te năuceşte? Nu a fost făcută de un cititor nerecunoscător, ci de unul dintre numeroşii editori care au respins „The Spy Who Came in From the Cold”. Autorul specializat în cărţi de spionaj nu a devenit doar un nume greu în literatură, dar a inspirat şi ecranizări cinematografice de succes (dintre care filmul lui Martin Scorsese, „Cârtiţa”, care i-a adus reputatului regizor singurul Oscar din carieră). Ne întrebăm: oare la ce se referau publisher-ii britanici, atunci când evocau termenul de „viitor”?
  4. Suntem la un pas de a cădea pradă anxietăţii, atunci cândlotr medităm la cât de aproape am fost să trăim într-o lume lipsită de magia din „Stăpânul Inelelor”! J.R.R. Tolkien nu şi-a lăsat singuri colegii respinşi de mai sus şi a avut la rândul sâu de-a face cu capriciile editorilor, care au clătinat dezaprobator din cap la vederea uriaşei sale opere. E adevărat, epopeea Inelului Puterii era iniţial concepută ca o singură carte monumentală, şi abia la insistenţele editorilor a fost împărţită în trei. Chiar şi aşa, publisher-ii prevedeau un dezastru de proporţii, şi au limitat tipărirea la 3500 de exemplare. Spre totala şi completa lor surprindere, tirajul s-a epuizat în primele 6 săptămâni, un adevărat record pentru acea dată. Şi aşa s-a creat legenda că cititorii lumii se împart în două categorii: cei care au citit The Lord of the Rings şi cei care urmează să o facă!
  5. seussLorax, The Cat in the Hat, Grinch, aceşti minunaţi prieteni ai copiilor au fost plăsmuiţi de Theodor Seuss Geisel, cunoscut şi sub numele onorific de Dr Seuss. Aşa cum bănuieşti deja, nici ei nu ar fi văzut lumina tiparului, dacă americanul nu s-ar fi numărat printre scriitorii respinşi care au insistat cu vehemenţă. Manuscrisul And to Think That I Saw It on Mulberry Street a primit 27 de răspunsuri negative, şi a fost publicat abia după numeroase încercări din partea autorului său. Fie că ai crescut cu Dr Seuss sau ţi-ai recuperat o porţie din sufletul de copil graţie lui, la maturitate, cu siguranţă resimţi înţepătura amară a fricii ca literatura să fi fost lipsită de geniul cald al scriitorului american.

Numele de mai sus nu sunt singurele înscrise pe lista autorilorimparatul-mustelor respinşi, care au cucerit lumea doar datorită insistenţei lor! William Golding i-a şocat cu siguranţă pe editori cu al său „Împăratul Muştelor”, aşa că nu suntem neapărat impresionaţi de cele 20 de scrisori de respingere pe care le-a primit, înainte de a-şi vedea opera publicată! Nici faptul că „Lolita” lui Nabokov, cu toată poezia sa, emanând din fapte reprobabile, i-a ultragiat pe 5 editori timizi, nu ne pune niciun semn de întrebare! Dar oare ce au gândit cei 38 de oameni care au strâmbat din nas în faţa monumentalei cărți „Pe aripile vântului” sau cei 121 care nu au rezonat nicicum cu omenia, duioşia şi profunzimea din „Zen şi arta reparării motocicletei”? Ce să mai spunem de dramaturgul şi romancierul William Saroyan (autorul „Comediei Umane”), care a primit nici mai mult, nici mai puţin de 7000 de scrisori de respingere?

Din fericire, aceşti autori respinşi nu s-au lăsat înfrânţi, ba, dimpotrivă, au ştiut să înveţe şi chiar să se amuze pe seama împrejurărilor dramatice ale publicării primelor lor manuscrise! J.K.Rowling povesteşte cum, în urma succesului fulminant înregistrat de Harry Potter, a trimis o nouă carte, The Cuckoo’s Calling, sub numele de Robert Galbraith, şi a primit din nou emailuri cu pecetea rejected, fiind chiar invitată politicos să urmeze câteva cursuri de scriere creativă. Meg Cabot, autoarea The Princess Diaries, încă mai păstrează toate scrisorile de respingere, dar Joanne Harris, care a semnat cartea Chocolat, ce a stat la baza filmului cu acelaşi nume, în care au jucat Johhy Depp şi Juliette Binoche, este eroina noastră: ea a adus laolaltă toate mărturiile lipsei de inspiraţie a editorilor şi a creat cu ajutorul lor o sculptură, simbol al rezistenţei!

Deşi lupta dusă de autorii respinşi de mai sus ne emoţionează şi ne inspiră, nu ne putem întreba: oare câte genii nu zac în mizerie, din cauza unor editori care nu le-au recunoscut potenţialul, şi câte opere măreţe nu au fost asfixiate în prăpastia fără fund a cărţilor refuzate?