Japonia, Ţara Soarelui Răsare, a fascinat întotdeauna prin cultura străveche şi civilizaţia exotică – cel puţin în ochii europenilor. Samuraii, legendarii războinici japonezi, au fost subiectul multor cărţi şi ecranizări de succes, la fel, vieţile misterioaselor gheişe. Astfel că, dacă nu am avut încă posibilitatea de a călători în această ţară sau dimpotrivă, o vom vizita curând, putem face o incursiune literară în Japonia şi cunoaşte mai bine spiritul nipon prin intermediul literaturii.

Pentru că a lipsit nouă ani din ţara sa, Haruki Murakami a simţit nevoia să observe cum s-a schimbat mentalitatea celor de un neam cu el în această perioadă şi a făcut-o documentându-se pentru cartea sa „Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez”. Însă Murakami nu este singurul scriitor care ne poate ajuta să înţelegem mai bine civilizaţia niponă. Noi am selectat 3 cărţi celebre despre spiritul japonez, însă aşteptăm cu interes completările voastre.

  1. Una dintre cele mai răvăşitoare cărţi prin care putem cunoaşte civilizaţia niponă este „Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez” a lui Haruki Murakami. Totodată, excepţionala operă de „literatură jurnalistică” semnată de Murakami ni-l dezvăluie pe scriitor într-o lumină cu totul nouă. Nu mai avem de a face cu autorul care, prin naraţiunile sale, ne proiectează într-un univers fantastic, plin de simboluri, ci cu un neobosit cercetător al adevărului din spatele unei tragedii care a zguduit Japonia, în 1995. Cartea lui Murakami conţine o serie de interviuri cu victimele atacului cu gaz sarin din metropola niponă, dar şi cu câţiva dintre cei care au stat în spatele actului terorist, membri ai sectei Aum Shinrikyo. Interviurile realizate de Murakami cu supravieţuitorii atacului conturează un portret atât de realist, precis şi detaliat al spiritului japonez, încât cititorul rămâne cu senzaţia că a pătruns cele mai intime resorturi ale pshicului acestui neam. Printr-o serie de întrebări atent alese, Murakami descrie o dimineaţă obişnuită din viaţa unui japonez, însă răspunsurile celor intervievați evidenţiază anumite teme recurente, care dezvăluie valorile şi mentalitatea acestui popor. Aflăm din aceste interviuri că munca este pivotul central al existenţei japonezilor, activitatea căreia îi dedică cea mai mare parte a timpului lor. Un obicei al japonezilor, care poate uimi un european, este acela de a ajunge la slujbă cu o oră şi jumătate sau chiar două înainte de începerea programului, iar după cele opt ore obligatorii de muncă să efectueze constant şi ore suplimentare. Mare parte a celor care abia au scăpat cu viaţă din atentat au făcut primul drum nu la spital, ci la locul de muncă. „Sincer, ar fi fost mai bine dacă aş fi putut să-mi iau câteva zile de concediu medical, însă compania nu a fost atât de generoasă. Am lucrat de la 9 la 5, plus orele suplimentare, ca întotdeauna” s-a confesat unul dintre supravieţuitori lui Murakami. Reacţiile emoţionale cenzurate ale japonezilor în cazul unui dezastru au fost observate cu stupoare de europeni şi americani în mai multe rânduri. Modul de a se comporta al acestora în cazul atacului cu gaz sarin nu a fost o excepţie. Însă Murakami scoate în evidenţă felul în care resimt chiar unii dintre japonezi această lipsă de comunicare şi, până la urmă, de comuniune. În momentul atacului, în trenul arhiplin din metroul din Tokyo, la o oră de vârf, „nimeni nu a spus nimic, toată lumea era atât de tăcută! Nicio reacţie şi niciun dialog!” îşi aminteşte un supravieţuitor despre tragedia care a ucis 12 persoane, a rănit sever alte 50, iar aproape 5000 de oameni au avut probleme oculare. „Am vrut să arăt, pe cât posibil”, spune Murakami, „că fiecare persoană care se afla în metrou, în acea dimineaţă, are un chip, o viaţă, o familie, speranţe şi temeri, contradicţii şi dileme – şi că toţi aceşti factori au avut un rol în drama petrecută acolo”.
  2. Un alt roman celebru, de data aceasta scris de un autor american, Arthur Golden, dar cu studii temeinice de istorie şi civilizaţie japoneză, este Memoriile unei gheişe. Deşi a stârnit multe controverse, romanul lui Golden a fost bestseller internaţional, tradus în peste 35 de limbi şi s-a bucurat de o ecranizare răsplătită cu Oscar şi Globul de Aur. Foarte bine documentat, autorul dezvăluie civilizaţiei occidentale aspecte din viaţa atât de exotică şi plină de mister a gheişelor. Scris la persoana I, romanul este povestea lui Chiyo, Sayuri pe numele de gheişă, şi a modului cum o fată dintr-un sat sărac de pescari pătrunde în tainele acestei meserii şi totodată în proximitatea celor bogaţi şi influenţi. Fascinant în romanul lui Arthur Golden este modul în care surprinde ritualul de transformare a unei fete simple în gheişă, descrierea obiceiurilor, vestimentaţiei, a intrigilor din această lume complexă şi aproape de nepătruns. Acesta este de altfel şi motivul pentru care „Memoriile unei gheişe” a stârnit atâtea controverse. Mineko Iwasaki, cea mai faimoasă gheişă a Japoniei, care s-a retras din activitate la 29 de ani, i-a oferit autorului informaţii preţioase din culisele vieţii acestor „artiste ale lumii trecătoare”. Mineko Iwasaki a fost revoltată de paralelismele existente între viaţa ei reală şi romanul lui Arthur Golden şi l-a dat în judecată pe scriitor pentru încălcarea clauzei de confidenţialitate. Procesul s-a încheiat până la urmă cu o înţelegere între cele două părţi în schimbul unei sume de bani, iar Mineko Iwasaki a scris ulterior propria sa biografie, „Adevărata viaţă de gheişă”.
  3. O altă carte revelatoare pentru spiritul japonez, interesantă şi prin modul în care viaţa autorului ilustrează ideile din volumul său, este Calea samuraiului astăzi, a lui Yukio Mishima. Considerat la un moment dat unul dintre cei mai talentaţi prozatori japonezi, Yukio Mishima oferă în „Calea samuraiului astăzi” o interpretare personală a codului clasic de etică şi conduită a samurailor, Hagakure. Departe de a evoca exemplul samurailor ca pe un model aparţinând unei lumi trecute, Mishima îl consideră foarte actual şi, poate, exact ceea ce lipseşte societăţii japoneze aflate sub o atât de puternică influenţă a moravurilor occidentale, după cum credea scriitorul. Prin viaţa sa austeră şi dedicată Codului Bushido, Mishima a fost un samurai al vremurilor moderne şi şi-a sfârşit zilele consecvent principiilor sale. Scriitorul şi-a luat viaţa la trei ani după lansarea cărţii, în Tokyo, la sediul Forţelor de Autoapărare. Gestul sinuciderii rituale prin seppuku a fost pregătit minuţios cu mult înainte, iar scriitorul şi discipolii care îl însoţeau au purtat banderole cu citate din Hagakure. Crescut într-o familie de samurai, scriitor nominalizat de trei ori  la Nobelul pentru literatură, Yukio Mishima a oferit lumii nu numai o carte fascinantă despre spiritul japonez (devenită imediat bestseller), ci şi un model al unei vieţi trăite conform principiilor samurailor.

Dintre cărţile care evocă civilizaţia japoneză, care sunt preferatele voastre?