Despre cărți și cunoaștere există multe proverbe: „Ai carte, ai parte”, „Cine știe carte departe ajunge”, „Cine învață la tinerețe se odihnește la bătrânețe”. În timpurile actuale, n-am băga mâna-n foc că toți cei care au carte vor avea cu siguranță și parte, sau că se vor odihni la bătrânețe, într-un confort material asigurat doar pentru că și-au tocit coatele pe băncile școlilor la tinerețe. Deși este absolut cert că cine învață, învață pentru el în primul rând, nu mai există o corelație atât de strânsă între „carte” și „parte” – cel puțin acum și fără a fi o regulă pentru toate țările.  Vremurile s-au cam schimbat, așa că înțelepciunea populară, căreia îi datorăm cugetările de mai sus poate ar trebui să inventeze altele noi sau să le „upgradeze” pe cele vechi.

Însă indiferent cât s-ar schimba vremurile putem spune întotdeauna: „Cartea la nevoie se cunoaște!” sau „Cartea e cel mai bun prieten al omului” – adaptări, firește, ale unor alte proverbe.

Când spunem „Cartea la nevoie se cunoaște!” ne referim la biblioterapie, adică la capacitatea cărților de a ameliora sau chiar vindeca suferințe sufletești. O carte potrivită citită la momentul potrivit, un roman cu care empatizăm profund, care ne face să trăim emoții puternice, ne așază în față propriile suferințe pentru a le „exorciza” ulterior și are în mod cert capacitatea să ne vindece. Din această cauză biblioterapia are astăzi un număr din ce în ce mai mare de adepți. Să descoperim mai jos trei cărți pentru trei situații dificile de viață.

Dacă te simți foarte stresat sau deprimat… ai putea citi povestea lui Craig Gilner, protagonistul romanului „O poveste haioasă” de Ned Vizzini. Depresia a devenit una dintre marile probleme de sănătate a vremurilor moderne și, potrivit statisticlor, incidența ei este din ce în ce mai mare și nu scutește nicio vârstă. Peste 300 de milioane de oameni, echivalentul populației Statelor Unite suferă la nivel global de depresie și nici România nu stă mai bine – aproape un milion de persoane diagnosticate cu această boală. Ned Vizzini s-a luptat el însuși cu această suferință, iar cartea este inspirată din propria experiență de viață. Să nu ne gândim însă că „O poveste haioasă” este un roman deprimant. Este exact contrariul: o carte plină de umor, bine scrisă, însă cu un subiect mai mult decât serios. La nivel pur teoretic, romanul poate fi încadrat în categoria Young-Adult, însă „O poveste haioasă” este un roman pentru toate vârstele. Depresia are același tip de manifestare și poate este mai dramatic să fie trăită la vârsta de 15 ani – cât are Craig Gilner. Prin intermediul protagonistului, autorul face o radiografie nu doar a stărilor sale sufletești (în care mulți ne vom regăsi chiar dacă nu am ajuns vreodată depresivi), ci și a lumii în care trăim. „Oamenii sunt distruși pe lumea asta. Mai degrabă aș prefera să fiu cu cineva distrus și sincer în privința asta decât cu cineva perfect și… știi tu… gata să explodeze”. Cunoaștem și noi genul… Craig are o familie care e alături de el, e la un liceu prestigios din Manhattan și trăiește într-o atmosferă competițională. Să fii cel mai bun, să reușești, să fii bogat și de succes. Fiecare alegere din viață trebuie să te conducă spre acest drum. Presiunea e uriașă și nu e de mirare că tânărul nu-și mai găsește locul în propria viață. După ce se plimbă de la un psiholog la altul și după o nouă criză, Craig acceptă să meargă la un spital de psihiatrie. Iar acolo va avea o mare revelație… „Familia mea e o mărturie vie a tot ce nu e-n regulă cu mine. Sunt distruși, dar se fac că sunt fericiți. Nu au atât de mulți bani, dar se fac că sunt bogați. Au eșecuri, dar se fac că au succes. Uneori, când sunt cu ei, am senzația că sunt la o emisiune TV”. Atât de frecventă în jurul nostru, aparența fericirii cască o prăpastie a nefericirii în interiorul nostru. „O poveste haioasă” este un roman care ne va oferi câteva teme serioase de meditație și introspecție.

Dacă ești sătul de rutină… poți alege romanul lui Matt HaigUmanii”, care nu numai că te va trece printr-o gamă diversă de emoții – de la râs la duioșie și chiar plâns – ci te va ajuta să privești viața dintr-o perspectivă proaspătă. Când suntem sătui de rutină avem impresia că fiecare zi seamănă cu cea dinainte și că cele care ni se aștern în viitor vor fi tot așa. Avem o dificultate în a percepe elementele de noutate și frumusețea lumii în care trăim și chiar a vieții noastre. Profesorul Andrew Martin nu vede nimic în jur nu din cauza rutinei, ci a pasiunii pentru munca sa de matematician, care a estompat tot restul – o soție, Isobel, neglijată ani la rând și un fiu, Gulliver, instabil emoțional și atât de departe de modelul de succes al tatălui său. Asta până într-o zi, când Andrew Martin este descoperit derutat și dezbrăcat pe străzile din Cambridge. Parcă ar fi alt om… Și chiar este, pentru că trupul său a fost luat în stăpânire de o entitate extraterestră cu un scop clar: să împiedice evoluția pământenilor, care s-ar fi produs printr-o descoperire făcută de profesor. „Este o carte despre sensul vieții și despre absolut nimic în special. Despre ceea ce este nevoie pentru a ucide pe cineva, dar și pentru a salva. Este despre iubire și poeți morți demult și despre unt de arahide integral. Este despre materie și antimaterie, despre tot și despre nimic, despre speranță și ură. Este despre un istoric de patruzeci și unu de ani pe nume Isobel și despre fiul ei de cincisprezece ani pe nume Gulliver, și despre cel mai inteligent matematician din lume. Este, pe scurt, despre cum să devii un om”. Cea mai exactă descriere a cărții este chiar aceasta, realizată de autor în primele pagini ale romanului. Vom avea ocazia astfel să îmbrățișăm o perspectivă străină și să descoperim într-o carte scrisă cu mult umor cât de palpitant este de fapt să fii om.

Dacă te simți singur…. imaginează-ți cum s-a simțit Robinson Crusoe sau, cu atât mai mult, astronautul și botanistul Mark Watney, protagonistul romanului „Marțianul” de Andy Weir, rămas izolat și absolut singur pe planeta Marte! Romanul de debut al scriitorului american a avut un parcurs impresionant. Nu numai că i-a asigurat autorului importante premii literare, ci a fost și ecranizat în regia lui Ridley Scott. În plus, a fost nominalizat la șapte premii Oscar. Astronautul Mark Watney ne va fi o companie bună pe planeta singuratică unde ne aflăm, iar prin umorul său, spiritul pozitiv și faptul că nu crede în probleme fără soluții, ci doar nerezolvate încă ne va ajuta să ne simțim mult mai bine. Rămas captiv pe Marte, după ce toți ceilalți membri ai echipei au fost forțați să plece din cauza unei furtuni, Mark va avea de luptat nu cu singurătatea în primul rând, ci cu lipsa de apă, oxigen, hrană și multe alte probleme ce țin de supraviețuirea imediată. Contra tuturor acestor probleme, Mark are câteva arme imbatabile: o ingeniozitate fabuloasă, un optimism neîngenunchiat de nicio greutate, mult umor și câteva role de bandă adezivă – bune în orice situație!

Pe voi v-a ajutat vreodată vreun roman să vă vindecați de o suferință emoțională?