Bestseller, publicat pentru prima dată în 1991, dar readus în topul vânzărilor de ecranizarea într-un serial de succes, „Călătoarea” este prima carte din seria de succes scrisă de Diana Gabaldon. Autoarea de origine americană a amestecat în succesul său ingrediente pestrițe,  a aruncat un pumn de romantism și aventură, cât să facă mai atrăgător contextul istoric, și a reușit să creeze o serie care se întinde pe parcursul a mii de pagini, dar, cu toate acestea, nu plictisește. De ce merită unul dintre cele mai bine vândute romane și pe piața din  România să fie numit „Cartea săptămânii”? Află de la noi!

Călătorea” este primul roman din seria cu succes fulminant „Outlander”, care cuprinde, pe lângă cele 8 romane principale (și un titlu care urmează să fie lansat) și o serie de povestiri scurte și spin-off-uri.

E deja un clișeu să afirmăm că, atunci când Gabaldon a început să scrie „Călătorea”, nu își imagina că va atinge un  asemenea succes mondial. Dar, în cazul americancei, schița inițială a romanului nu era doar lipsită de mari ambiții, dar și cu totul diferită de produsul final. Intrigată de un personaj de origine scoțiană dintr-un episod al serialului „Dr Who”, scriitoarea a decis să își încerce penița cu un roman istoric. După câteva pagini, a descoperit că vocea personajului său feminin era mult prea puternică pentru a aparține unei femei din secolul al XVIII-lea, și atunci a intervenit în ecuație ideea călătoriei în timp. Aruncați pe foc și câteva lingurițe de dragoste, iar poțiunea se acoperă de ceea ce este azi „Călătorea”.

Povestea lui Gabaldon începe cu un cuplu în căutarea liniștii și fericirii după al Doilea Război Mondial. Claire și Frank Randall visează să petreacă o a doua lună de miere în Scoția, în localitatea Inverness, acolo unde bărbatul vrea să afle mai multe despre existența unui strămoș celebru, Căpitanul Jack Randall, iar Claire speră să se refacă după timpul petrecut ca infirmieră pe front, ocupându-se de marea pasiune, plantele vindecătoare. După câteva zeci de pagini care descriu aparenta armonie conjugală, Claire pleacă în zori pentru a-și îmbogăți ierbarul și plonjează în mijlocul unui ritual antic, desfășurat în jurul pietrelor mistice de la Craigh na Dun, care o aruncă înapoi în timp, în plin secol al XVIII-lea, chiar în brațele strămoșului soțului său, Căpitanul Randall.

Desigur, femeia își oferă tot felul de explicații înainte de a accepta că a devenit într-adevăr protagonista unui eveniment desprins din cărțile SF. Crede că e victima unei farse, că a picat într-o scenă regizată sau într-un joc. După ce e aproape violată de Căpitanul pe care îl crede soțul ei, atât de mare e asemănarea fizică, și luată prizonieră de un grup de scoțieni, Claire e nevoită să accepte că a călătorit în timp și, de acum încolo, cea mai fierbinte năzuință a sa va fi să se întoarcă la dealurile de la Craigh na Dun, în secolul ei civilizat și la soțul mult iubit.

Cunoștințele medicale și cele din domeniul botanic o ajută să fie recunoscută drept vindecătoare de către noii ei companioni, ceea ce îi stabilește un oarecare capital de încredere. Aflată inițial pe o poziție dezavantajoasă, fiind considerată o „străină” (Outlander), „englezoaică” (termenul din roman este Sassenach), Claire își fabrică o poveste și încearcă să se adapteze cât mai bine la circumstanțe. Însă faptul că se îngrijește de brațul rănit al lui Jamie, un tânăr din Clanul MacKenzie, o ajută mai mult decât toate încercările sale de a părea de încredere.

Considerată utilă, dar suspectată de a fi spion englez, Claire a trimisă în compania lui Jamie cel vindecat și a celorlalți scoțieni la Colum MacKenzie, căpetenia clanului, de unde pleacă apoi alături de fratele acestuia, Dougal, să colecteze taxe și să adune, în chip ilicit, donații pentru cauza iacobină, care căuta să îl reinstaleze pe Bonnie Prince Charlie pe tronul Scoției și mai târziu pe cel al Angliei.

Claire este vânată în tot acest timp de Căpitanul Randall, care o bănuiește, dar nu își poate explica ce e în neregulă cu ea. Ca să poată scăpa de el, acceptă să se căsătorească cu Jamie, de care e atrasă fără voia ei, fără să renunțe însă la încercarea de a scăpa și de a se întoarce la ruinele de la Craigh na Dun, de unde speră că se va reîntoarce acasă. Cu toate acestea, Randall nu îi dă pace: acuzată că e vrăjitoare, prinsă într-o revoltă despre care știe că se va sfârși prost, din punct de vedere istoric, și tot mai nesigură pe sentimentele ei, Claire e nevoită să facă față unei epoci pentru care nu a fost pregătită, dar pentru care poate s-a născut.

Nu te vom amăgi: „Călătorea” e, în primul rând, o poveste de dragoste. E genul de carte care, în ciuda dimensiunilor generoase (ediția în limba română are 795 de pagini) se citește ușor, curgător, paginile alunecând printre degetele tale într-o fracțiune de secundă. Protagonistul masculin, Jamie MacKenzie Fraser, e sexi, puternic și îndrăzneț, iar eroina curajoasă, inteligentă și plină de resurse: cu alte cuvinte, un cuplu care nu avea cum să treacă neobservat.

Însă principalul atu al Outlander e că e mai mult de atât. Nu degeaba a fost romanul comparat cu „Un yankeu la curtea Regelui Arthur”: asemănarea merge mai departe decât conexiunea cu călătoria în timp. Ca și marele Twain, Gabaldon reușește să invoce în paginile ei un amestec apetisant: ficțiune istorică cu romantism, science fiction cu aventură și atât de necesarele umor și dezvăluiri șocante.

Însă elementul în care scriitoarea e maestră este redarea plină de acuratețe a scenelor zilnice și atmosferei inimitabile a trecutului. Nu se zgârcește la cuvinte și nici la pagini, dar Gabaldon reușește să te facă să simți că ai plonjat în secolul al XVIII-lea scoțian cu aceeași intensitate cu care te poartă prin lumea de după al Doilea Război Mondial. Scenele simple, de zi cu zi, abundența și bogăția detaliilor, care lasă să se întrevadă o cercetare asiduă în spate, relatarea istorică împânzită de imaginație și forța cu care creionează personajele transformă „Călătorea” în mai mult decât o poveste de dragoste dintre o frumoasă englezoaică temerară și un chipeș scoțian roșcovan.

Așa că, fie că poposești în paginile cărții pentru vâltoarea dragostei, fie că ai chef de o incursiune plină de fantezie în lumea clanurilor scoțiene sau că îți dorești să aduci în viața ta un strop de fantasy, „Călătorea” de Diana Gabaldon are un răspuns pentru toți. Sau, așa cum autoarea spunea, întrebată cum reușește să își facă seria apetisantă pentru orice categorie a publicului: „Depinde de cei cu care vorbesc. Dacă ar fi o tânără femeie, aș spune „o, literatură istorică romantică, bărbați în kilturi”, și i-aș face cu ochiul. Dacă e o doamnă mai în vârstă, i-aș spune „O, e ficțiune istorică – dacă ți-a plăcut Shogun, o să o adori”. Dacă ar fi un tânăr, aș spune „e fantezie, călătorii în timp, săbii”. Și dacă ar fi un bărbat mai în vârstă, i-aș spune că e vorba de istorie militară”

Tu ai citit Cartea săptămânii, „Călătoarea” de Diana Gabaldon? Te numeri printre numeroșii fani ai seriei care a iscat isterie?