De câțiva ani încoace, vara este, fără excepție, anotimpul în care iubitorii de epic și fantasy se delectează cu sezoane noi din „Urzeala tronurilor”. Însă zeii Westeros-ului nu au fost generoși cu noi în 2018, fanii fiind nevoiți să aștepte doi ani pentru lansarea ultimelor episoade din cea mai iubită saga a momentului. Nici noi, cititorii, nu am avut mai mult noroc: în ciuda promisiunilor repetate, Martin nu a lansat încă următoarea carte, „The Winds of Winter”.

În cazul în care simți că nu mai poți supraviețui fără „Cântec de gheață și foc”, există totuși câteva modalități de a-ți alina dorul după Tyrion&co. Postul de televiziune responsabil cu succesul Game of Thrones, HBO, redifuzează toate sezoanele, păstrând tradiția de a ne oferi în momentele de arșiță ale verii episoade din serialul în care „Winter is coming”. Dar și noi, cititorii înfocați, avem parte de mici porții de răsfăț: în octombrie 2015, Martin publica „Cavelerul celor șapte regate”, aducând laolaltă trei povestiri din universul „Cântec de gheață și foc”, fiecare lansată anterior în diverse colecții.

Bineînțeles, povestirile au fost primite de fani cu un amestec de entuziasm și iritare. Nerăbdarea e ușor de înțeles, dat fiind faptul că tot ce poartă ștampila Westeros se vinde ca pâinea caldă. Iritarea e explicabilă și ea: e frustrant ca, în toiul așteptării după probabil cea mai dorită carte a momentului, „Winds of Winter”, să fi anunțat că Martin își face de lucru cu cu totul altceva.

Ceea ce nu ar trebui să te determine, sub nicio formă, să pui la cale un protest neavenit și să ocolești cu obstinație „Cavalerul celor șapte regate”. Noi nu am făcut-o, ba dimpotrivă, suntem încântați să îi acordăm omagiul de „Cartea săptămânii”.

Aventurile din „Cavalerul celor șapte regate” au loc cu aproximativ un secol înainte de întâmplările din „Cântec de gheață și foc”. Westeros-ul e condus de dinastia Targaryen, dragonii nu mai zboară pe cer, dar nici nu reprezintă prezența insolită și demult uitată din „Urzeala tronurilor”. Iar eroii care ne poartă în peripețiile lor compun un duo cu totul neobișnuit. Pe de o parte, îl avem pe Ser Duncan, iar pe de alta pe Egg, scutierul său. Cei doi traversează Westeros-ul în lung și în lat, se implică în conflicte, învață lecții și dau dovadă de faptul că, deși în tărâmul nostru fantasy preferat nu a fost niciodată pace și liniște, cavalerismul nu e mort.

Cavalerul celor șapte regate” e compus din trei povestiri. Martin ne cucerește mai întâi cu „Cavalerul rătăcitor”, în care aflăm cum cei doi protagoniști se întâlnesc. Dunk e un scutier rămas singur după ce stăpânul său a murit. Pentru că simte cum sângele i se înfierbântă la auzul cuvântului „aventură” și pentru că încă mai crede în virtuțile cavalerismului, se hotărăște să ia însemnele nobile ale decedatului Ser Arlan of Pennytree și participă la un turnir. Între timp, îl cunoaște pe Egg, un copil sociabil, extrem de inteligent, dar și un pic „slobod la gură”, pe care îl alege ca scutier. Egg ascunde un secret care te va lăsa cu gura căscată și care dovedește că Martin e în stare să creeze suspans aproape din nimic. Împreună, cei doi protagoniști intră într-un conflict ce va ajunge, printre altele, să schimbe linia de succesiune la tronul Targaryen.

„Sabia jurată” e mai liniștită decât prima povestire, punând de data asta accent pe loialitate și bunătate, calități pe care puțini cavaleri din Westeros le mai păstrează. Ser Duncan și Egg sunt acum în serviciul lui Eustace Osgrey, un nobil ce și-a pierdut în chip misterios posesiunile. Westeros-ul e lovit de secetă, iar protagoniștii noștri trebuie să rezolve conflictul dintre stăpânul lor și vecina Rohanne Webber și să soluționeze misterul cursului de apă care a secat. Din nou, povestea poate părea simplă, o aventură pitorească, dar ascunde semnificații mai profunde, cum ar fi motivul pentru care Osgrey a fost ostracizat.

Nu în ultimul rând, „Cavalerul misterios” reia cursul aventurilor epice, spectaculoase, și îi duce pe eroii noștri la o nuntă la care participă și Walder Frey, un copil de câțiva anișori. Suntem siguri că toți cei care își amintesc deznodământul Nunții Roșii și implicarea bătrânului Frey în ea se vor simți de îndată ispitiți să afle despre ce e vorba. Egg și Duncan dau acum de un complot în toată regula, ce vizează Tronul de fier, și află din nou un secret ce poate avea consecințe în cel mai nou roman din seria „Cântec de gheață și foc”. Și când spunem „consecințe”, ne referim la urmări formidabile, cu totul inimaginabile.

Principalul atu al „Cavalerului celor șapte regate” este că e scris de G.R.R.Martin. Americanul își pune penița magică la lucru și ne demonstrează că nu trebuie să trăim un conflict de proporții pentru a ne îndrăgosti de personajele creionate de el. Universul cărții săptămânii noastre nu e cu mult diferit de cel din „Cântec de gheață și foc”: Westeros-ul e tot un loc periculos, cu trădări sângeroase, incesturi, lupte pe viață și pe moarte și mistere demne de descâlcit. E adevărat, tonul cărții e mult mai potolit: niciuna dintre aventurile lui Egg și Duncan nu au repercusiuni generale, asupra întregului tărâm, deși multe dintre evenimentele șlefuite de intervenția protagoniștilor pot avea, cum am mai spus, consecințe și asupra acțiunii din seria principală.

Deși setată în același univers, povestea din „Cavalerul celor șapte regate are însă și un aer atipic. Duncan și Egg se completează perfect, dar fiecare reprezintă, în felul său, un personaj extrem de neobișnuit pentru „Cântec de gheață și foc”. Ce îi unește în individualitatea lor? Faptul că fiecare întruchipează speranța. Nu e un dar pe care Martin să ni-l ofere prea des: îl dozează cu zgârcenie în Daenerys, Jon și Tyrion. Însă, în cartea săptămânii noastre, optimismul e tonul general. Duncan e un adevărat cavaler: generos, loial, puternic, cu sufletul bun, deși puțin cam încet la minte, o tipologie pe care nu am întâlnit-o încă în „Urzeala tronurilor”, sau care cel puțin nu a supraviețuit. De partea cealaltă, Egg e inteligent, sociabil, cu un temperament aprins, iar aventurile îl vor maturiza într-un mod care ne face să credem că pot exista și conducători înțelepți în Westeros.

Cartea e o adiție fabuloasă la universul „A Song of Ice and Fire” și datorită „semnalelor” pe care Martin ni le oferă. Cititorii săi loiali cunosc obiceiul autorului de a strecura indicii de o importanță covârșitoare în povești aparent lipsite de importanță, ca pentru a ne testa atenția. În cele mai banale aventuri ale lui Duncan și Egg aflăm detalii neprețuite despre rebeliunea Blackfyre, ce poartă o importanță enormă în ultima carte publicată, „Dansul dragonilor”, dar și aluzii la câteva ouă de dragon pierdute pe cuprinsul Westeros-ului, dintre care unul poate sta ascuns cuminte, gata să fie descoperit în Winterfell.

Dacă aceste detalii vor avea sau nu de-a face cu acțiunea viitoare din serie, rămâne de văzut.

Deși „Cavelerul celor șapte regate” nu are magnitudinea epică a „Cântec de gheață și foc” și rămâne un „spin-off”, cele trei povești vor reprezenta cu siguranță o lectură mai mult decât agreabilă. Duncan și Egg îți vor face mai ușoară așteptarea următorului volum din serie și vor colora o pauză binevenită de la tot ce înseamnă „Game of Thrones”.

Tu ai citit „Cavalerul celor șapte regate”? Plănuiești să sărbătorești revenirea pe micile ecrane a personajelor din „Game of Thrones” cu Cartea săptămânii?