Ce-am pierdut în foc, colecția de povestiri semnată de Mariana Enriquez, este un exemplu perfect de noutate literară ce reușește să te facă să te confrunți direct cu întâmplări pe care obișnuiești să le ascunzi inocent zi de zi.

Este un model reprezentativ de caz literar care ne arată în profunzime exact ceea ce pierdem din vedere atunci când încercăm să negăm existența laturilor întunecate ale societății.

Povestirile ne reamintesc cât de greu ne este să ne ascundem în carapacea noastră atunci când nedreptățile se desfășoară rând pe rând chiar sub ochii noștri. Este cu atât mai dureros cu cât scriitura Marianei Enriquez are puterea de a ne intra sub piele și de a se infiltra, definitiv, în țesăturile noastre psihologice.

La limita dintre ficțiune și psihoză, dintre real și imaginar, cele 12 povestiri din Ce-am pierdut în foc plasează cititorul în mijlocul Argentinei măcinate de sărăcie, corupție, violență și tulburări sociale. Bineînțeles, analiza poate fi extrapolată la o mulțime de alte națiuni, principalele evenimente expuse fiind, din nefericire, atât de familiare multor altor popoare. Acțiunea fiecărei povestiri relatează dur aspecte pe care le digerăm cu greu în mod normal, fapt ce a contribuit în mod fundamental la succesul cărții Marianei Enriquez.

Între relații de cuplu eșuate, psihoze, lumea ascunsă a Internetului, polițiști corupți care omoară adolescenți săraci, râuri infestate, case bântuite, crime și automutilare, cititorul descoperă în Ce-am pierdut în foc o sensibilitate admirabilă a Marianei Enriquez, autoarea care s-a inspirat pentru opera sa din cazuri reale, petrecute în Argentina. Fațada dură a unor realități care nu te pot lăsa impasibil din postura de cititor dezvăluie, totodată, și ineditul scriiturii care îți relatează, dar îți lasă mintea să își elaboreze propriile răspunsuri și finaluri. Proza constituie un exercițiu de gândire și echilibru psihic extrem de profund, pornit de la o serie de cazuri nefericit de comune.

Ce-am pierdut în foc te șochează, te alarmează și te ține strâns legat de mâini și de picioare până când ești dispus să renunți, încet-încet, la prejudecăți, la reflexe de înfrumusețare a urâtului, la mentalitatea că răul nu domnește niciodată drept în sânul societății noastre. Ce-am pierdut în foc ne poartă, dintr-o povestire într-alta, printr-un lanț vicios al realităților pe care încercăm atât de puternic, chiar dacă inconștient, să le reprimăm, lăsându-ne captivați de povestirile cărora, uneori, ai impresia că e mai ușor să nu le dai de capăt.

Ce sentimente a trezit pentru tine cartea Marianei Enriques?

Vezi toate cărțile din categoria Cartea Săptămânii.